3ra-1302/18 — recunoasterea ilegalitătii deciziei, repunerea în dreptul lezat, obligarea recalculării pensiei pentru vechime în muncă, achitarea pensiei pentru vechime în muncă, recalcularea acesteia în cazul majorarii generale a salariului procurorului în exercitiu

Dosarul nr. 3ra-1302/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (judecătorul: R. Berdilo)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecătorii: Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru)

ÎNCHEIERE

17 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Bancov

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recunoașterea ilegalității

deciziei, repunerea în dreptul lezat și obligarea recalculării pensiei pentru vechime în

muncă și achitarea pensiei pentru vechime în muncă, recalcularea acesteia în cazul

majorării generale a salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția

deținută la data ieșirii la pensie,

împotriva deciziei din 19 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, fiind menținută

hotărârea din 16 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 25 octombrie 2017, Ivan Bancov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recunoașterea ilegalității

deciziei, repunerea în dreptul lezat și obligarea recalculării pensiei pentru vechime în

muncă și achitarea pensiei pentru vechime în muncă, recalcularea acesteia în cazul

majorării generale a salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția

deținută la data ieșirii la pensie.

În motivarea acțiunii a indicat că, în perioada anilor 1983-2013 a activat în

organele procuraturii, având o vechime în munca de procuror de 28 ani și 8 luni.

A menționat că, începând cu 19 ianuarie 2005, în conformitate cu Legea cu

privire la Procuratură nr. 118-XV din 14 martie 2003, în vigoare la acel moment, i-a

fost stabilită pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80 % din salariul mediu

lunar, potrivit funcției deținute, cu recalcularea acesteia la fiecare majorare a

salariului mediu lunar a procurorului în funcție.

1

A susținut că, odată cu majorarea salariului procurorului în exercițiu în baza

Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în

sectorul bugetar, de la 01 ianuarie 2006 și 01 ianuarie 2008, cuantumul pensiei a fost

recalculat conform dreptului dobândit.

Reclamantul Ivan Bancov, considerând că organele de asigurări sociale i-au

încălcat dreptul la pensie, dobândit anterior, prin aplicarea obligatorie pentru

procurorii pensionați a principiului recalculării pensiei la majorarea ordinară a

salariului lunar al procurorului în funcție, la 07 septembrie 2017 s-a adresat cu o

cerere prealabilă întru restabilirea sa în dreptul de a beneficia de principiul

recalculării pensiei în legătură cu majorarea salariului procurorului în funcție, potrivit

prevederilor Legii nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii

nr. 355 din 23 decembrie 2003 cu privire la sistemul de salarizare în sistemul bugetar,

Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură și a Legii nr. 152 din 01

iulie 2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative.

A reținut că prin decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. B-1697/17 din

11 octombrie 2017, i-a fost refuzat în recalcularea și achitarea pensiei.

Reclamantul consideră că, Casa Națională de Asigurări Sociale urmează să-i

recalculeze pensia pentru vechime în muncă, ținând cont de majorarea salariului

procurorului, începând cu 05 aprilie 2013 (data intrării în vigoare a Anexei nr.3 la

Legea-nr.37), majorarea ulterioară de la 01 august 2016 ( data intrării în vigoare a

Legii nr. 1 52) și de fiecare dată a majorării salariului procurorului în exercițiu în

funcția dată - șef de secție din cadrul Procuraturii Generale pe viitor.

Reclamantul Ivan Bancov a solicitat, recunoașterea ca fiind ilegală a deciziei

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. B-1697/17 din 11 octombrie 2017, repunerea

în dreptul lezat și obligarea la recalcularea pensiei pentru vechime în muncă și

achitarea pensiei pentru vechime în muncă, cu recalcularea acesteia în cazul majorării

generale a salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la

data ieșirii la pensie. Recalcularea de efectuat de fiecare dată din data de 1 a lunii în

care a fost și va fi efectuată majorarea salariului procurorului în exercițiu.

Prin hotărârea din 16 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost admisă acțiunea lui Ivan Bancov.

A fost anulată decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. B-1697/17 din

11 octombrie 2017.

A fost repus Ivan Bancov în dreptul lezat de recalculare a pensiei pentru

vechime în muncă în dependență de majorarea generală a salariului procurorului în

exercițiu, ținîndu-se cont de funcția deținută și data ieșirii la pensie.

A fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze pensia pentru

vechime în muncă și să achite pensia pentru vechime în muncă lui Ivan Bancov, cu

recalcularea acesteia în cazul majorării generale a salariului procurorului în exercițiu,

ținîndu-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie. Recalcularea de efectuat de

fiecare dată din data de 1 a lunii în care a fost și va fi efectuată majorarea salariului

procurorului în exercițiu.

Prima instanță a reținut că, atât Legea nr 294-XVl din 25 decembrie 2008 cu

privire la Procuratură, cât și cele anterioare (din 1992 și 2003) asigură reglementarea

garanțiilor sociale, una din ele fiind acordarea pensiei procurorului ca entitate de

2

demnitate publică, la o anumită vârstă - 50 ani, cu respectarea obligatorie a

principiului de recalculare a pensiei la fiecare creștere ordinară a salariului lunar al

procurorului în funcție, reclamantul beneficiind de acest drept din 19 ianuarie 2005.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 26 februarie 2018, Casa

Națională de Asigurări Sociale a declarat apel, solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii din 16 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea

unei noi hotărâri prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată.

Prin decizia din 19 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, menținută hotărârea din

16 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 03 august 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs.

În motivarea recursului reiterând motivele de fapt și de drept expuse pe parcursul

examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, a invocat aplicarea eronată a

normelor de drept material și procedural.

A subliniat că, argumentele lui Ivan Bancov precum că prin refuzul Casei

Naționale de Asigurări Sociale de recalculare a pensiei, acesta a fost lipsit de un drept

garantat de lege nu pot fi reținute, or, prin instituirea de către legislator a unor noi

prevederi de asigurare socială, dreptul procurorilor la asigurare socială este garantat

și în continuare.

A solicitat recurenta, casarea hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare, cu

respingerea acțiunii integral.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele cauzei atestă că, decizia instanței de apel a fost pronunțată la

19 iunie 2018 (f.d. 154-155, 156-165), fiind expediată în adresa părților la

09 iulie 2018 ce se atestă prin scrisoare de însoțire nr.7582 a Curții de Apel Chișinău

(f.d. 167), însă, confirmarea privind recepționarea acesteia de către recurenta la

materialele dosarului lipsește.

Astfel, instanța de recurs consideră că Casa Națională de Asigurări Sociale s-a

conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 03 august 2018, în termen. (f.d.

168-170)

Examinând temeiurile recursului declarat în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege

care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia

dreptului.

3

În conformitate cu art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei; pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost

încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar

lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă este

de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei

atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie

să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din

CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la justice și la dreptul

subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca (hotărârile Delcourt contra

Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei

cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile

stabilite pentru о cale de atac ordinară.

Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și

îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță

cu art. 6 din CEDO (hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține, că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

02 octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

4

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură civilă, care să justifice afirmația de ilegalitate

a deciziilor instanței de apel, iar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea

recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări

Sociale, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune :

Recursul, declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

5