3ra-1280/18 — recunoasterea ilegalitatii actului administrativ, repunerea in dreptul lezat, obligarea recalcularii si achitarii pensiei pentru vechime in munca

3ra-1280/18 — recunoasterea ilegalitatii actului administrativ, repunerea in dreptul lezat, obligarea recalcularii si achitarii pensiei pentru vechime in munca (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.3ra-1280/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: Z.Talpalaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N.Simciuc, I.Cotruță, I.Țurcan)

Î N C H E I E R E

31 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Petru

Petrenov împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

recunoașterea ilegalității actului administrativ, repunerea în dreptul lezat, obligarea

recalculării și achitării pensiei pentru vechime în muncă, reieșind din salariu mediu

lunar achitat procurorului, șef-adjunct a secției din cadrul Procuraturii Generale a

Republicii Moldova, ținând cont de majorarea salariului procurorului în exercițiu,

împotriva deciziei din 4 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut

hotărârea din 16 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 12 iulie 2017, Petru Petrenov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recunoașterea

ilegalității actului administrativ, repunerea în dreptul lezat, obligarea recalculării și

achitării pensiei pentru vechime în muncă, reieșind din salariu mediu lunar achitat

procurorului, șef-adjunct a secției din cadrul Procuraturii Generale a Republicii

Moldova, ținând cont de majorarea salariului procurorului în exercițiu.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, a activat în organele

procuraturii din 5 ianuarie 1971 și până la 7 februarie 1995, având un stagiu în

procuratură mai mult de 34 de ani, dintre care ultimii ani a ocupat funcția de șef-

adjunct al secției Analitice a Procuraturii Centrale a Republicii Moldova.

Reclamantul a indicat că, începând cu 8 februarie 1995, la vârsta de 59 de ani,

în conformitate cu legislația în vigoare la acel moment i s-a calculat o pensie în

mărime de 80% de la salariul stabilit la acel moment, care a fost evaluat în sumă de

929, 61 de lei.

1

Astfel, în corespundere cu prevederile art. 34 alin.(6) al Legii nr. 118 din 14

martie 2003 la 23 decembrie 2005 și la 1 ianuarie 2008 pensia sa a fost recalculată

și constituia suma de 4 556 lei/lunar.

Ca urmare, reclamantul a considerat că, pârâta incorect a interpretat abrogarea

Legii nr. 56 din 9 iunie 2011, care conform art. 6 Cod civil, nu poate avea efect

retroactiv și nu poate fi aplicată la recalcularea pensiei procurorilor pensionați.

Petru Petrenov a menționat că, conform Legii nr. 37 din 7 martie 2013 pentru

modificarea și completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2013 cu privire la

sistemul de salarizare în sistemul bugetar, salariul procurorului s-a majorat cu 35%

și se efectuează începând cu 1 ianuarie 2013.

Reclamantul a susținut că, după recalcularea pensiei sale de la 1 ianuarie 2005

și 1 ianuarie 2008 când aceasta a fost recalculată și apreciată în suma de 4 556 lei,

până în anul 2017 recalcularea pensiei, cum constată și Casa Națională de

Asigurări Sociale, se efectua conform Legii privind pensiile de asistență socială de

stat nr.156-XIV din 14 octombrie 1998, prin ce flagrant îi sunt încălcate drepturile

patrimoniale dobândite în strictă conformitate cu legislația în vigoare, fapt

confirmat și de către pârâtă prin răspunsul său la cererea prealabilă.

A afirmat că, decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. P-934/17 prin

care i s-a refuzat în admiterea cerințelor, este ilegală și pasibilă de a fi anulată, cu

obligarea pârâtei de a recalcula și achita pensia conform cerințelor formulate.

Astfel, pârâta nu a determinat corect raportul juridic litigios și circumstanțele

importante pentru soluționarea litigiului, nu a luat în considerație că Legea nr.56

din 9 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, prin care

au fost abrogate alin.(3)-(10) ale art.73 din Legea nr.294 din 25 decembrie 2008 cu

privire la Procuratură nu este aplicabilă în cazul din speță, deoarece contravine

normelor CEDO, practicii unanim recunoscute de CEDO, Constituției Republicii

Moldova, Hotărârii Curții Constituționale, legislației civile naționale și principiului

securității juridice, instituit în jurisprudența instanțelor internaționale și naționale.

Conform Legii nr.902 din 29 ianuarie 1992 cu privire la Procuratură, Legii nr.

118-XV din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură (ajustată la Legea nr.544 din

20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului) și Legii nr.294-XVI din 25

decembrie 2008 cu privire la Procuratură, în calitate de procuror în demisie, deține

dreptul la toate înlesnirile, garanțiile, recompensele și suplimentele prevăzute

pentru judecător.

De aceleași stipulări prevăzute în Legea nr. 118-XV din 14 martie 2003 și

Legea nr.294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, s-au bucurat și

procurorii, fapt de care a beneficiat până la sfârșitul anului 2011.

Mai mut, a specificat că procurorii pensionați până la adoptarea Legii nr. 118-

XV din 14 martie 2003 primeau pensiile conform prevederilor Legii nr.544 din 20

iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

Atât Legea nr.294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, cât și

cele anterioare (din 1992 și 2003) asigură reglementarea garanțiilor sociale, una

din ele fiind acordarea pensiei procurorului ca entitate de demnitate publică, la o

anumită vîrstă-50 ani (în cazul reclamantului 24 martie 2006), cu respectarea

obligatorie a principiului de recalculare a pensiei la fiecare creștere ordinară a

salariului lunar al procurorului în funcție. Stipulările în cauză au fost adoptate de

2

Parlamentul RM în strictă concordanță cu Liniile directorii privind rolul

Procurorilor, adoptate la Congresul III al ONU, pentru prevenirea criminalității din

27 august 1990 – 7 septembrie 1990 și recomandările Recomandarea 19, adoptată

de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 6 octombrie 2000, care conform

art.5 pct. d) impun statelor membre (Republica Moldova 1995) obligația să ia

masuri pentru ca Legea să garanteze condiții rezonabile de exercitare a acestor

funcții, în special cele privind statutul, remunerația și o pensie în conformitate cu

importanța atribuțiilor exercitate, precum și o vârstă corespunzătoare pentru

pensionare. Legiuitorul național s-a atașat rigorilor internaționale și europene,

adoptând Legea nr.294 din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură.

La rândul său, Curtea Constituțională prin Hotărârea nr.4 din 7 ianuarie 2000

privind controlul constituționalității unor prevederi din legile care reglementează

asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii,

funcționarilor publici, a decis că stipulările legii privind stabilirea unor garanții

materiale ale independenței procurorilor și judecătorilor trebuie sa corespundă

înaltului stat de persoane cu demnitate publică.

Astfel, a relatat reclamantul că, prin refuzul Casei Naționale de Asigurări

Sociale cu privire la recalcularea pensiei, i se încalcă un drept prevăzut de lege,

drept dobândit la momentul stabilirii pensiei și care nu poate fi restrâns pe viitor.

Toate modificările operate ulterior în actele legislative, care reglementează

modul de calculare a pensiilor procurorilor au efect doar pentru persoanele

procurorii) care vor beneficia de pensii după punerea în aplicare a modificărilor

respective, aceste modificări neavând efect retroactiv, potrivit regulilor generale de

acțiune a legii în timp. Or, dreptul constituit în baza unor legi anterioare nu poate fi

atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare. Conform regulii generale,

legea nouă nu poate modifica regimul juridic anterior, nu poate desființa

modalitatea prin care legea anterioara a instituit dreptul respective și efectele lui.

Reclamantul a solicitat recunoașterea deciziei Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. 934/17 ca fiind ilegală, repunerea în dreptul lezat cu obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula și achita pensia pentru vechime în

muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului șef adjunct a secției

din cadrul Procuraturii Generale, cu recalcularea acesteia în cazul majorării

generale a salariului procurorului în exercițiu, ținîndu-se cont de funcția deținuta

de la data ieșirii la pensie, începând cu aprilie 2013, iar recalcularea să aibă loc de

fiecare dată din ziua 1 a lunii în care a fost și va fi efectuată majorarea salariului

procurorului în exercițiu.

Prin hotărârea din 16 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de către Petru Petrenov. S-a

recunoscut ca fiind ilegală decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.

nr.934/17 din 12 iunie 2017. S-a repus Petru Petrenov în dreptul lezat de

recalculare și achitare a pensiei pentru vechime în muncă reieșind din salariul

mediu lunar achitat procurorului șef-adjunct a secției din cadrul Procuraturii

Generale cu recalcularea acesteia în cazul majorării generale a salariului

procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținuta de la data ieșirii la

pensie, începând cu 5 aprilie 2013, iar recalcularea să aibă loc de fiecare dată

3

începând cu data de 1 a lunii în care a fost și va fi efectuată majorarea salariului

procurorului în exercițiu.

La 21 martie 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel

împotriva hotărârii din 16 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru.

Prin decizia din 4 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea din

16 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău având la bază prevederile art.

1 alin. (2), 3 alin. (1) lit. a), 16 alin. (1) și 26 ale Legii contenciosului administrativ,

art. 45 alin. (1) din Legea cu privire la Procuratură nr. 902 din 29 ianuarie 1992 și

art. 32 alin. (1) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie

1995, a reținut că Petru Petrenov a obținut și dreptul social de recalculare a pensiei,

în funcție de mărimea salariului procurorului în exercițiu.

Astfel, Colegiul a conchis că, prevederile respective s-au regăsit și în Legea

cu privire la Procuratură nr. 118-XV din 14 martie 2003 (abrogată prin Legea nr.

294-XVI din 25 decembrie 2008) și în Legea cu privire la Procuratură nr. 294-XVI

din 25 decembrie 2008.

Prin urmare, referindu-se la prevederile art.462 din Legea nr.156 din 14

octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, în vigoare de la 1 iulie

2011, prin refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. P-934/17 din 12 iunie

2017 de recalculare a pensiei, s-a aplicat o lege care de fapt a intrat în vigoare după

data ieșirii la pensie a lui Petru Petrenov.

Mai mult, Colegiul a menționat că, dreptul social dobândit de Petru Petrenov

odată cu acordarea pensiei pentru vechime în muncă în anul 1995, reglementat de

normele de drept de pensionare în vigoare la momentul pensionării, nu-i sunt

imputabile prevederile legale adoptate ulterior, or, normele Legii nr.56 din 9 iunie

2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, urmează a fi aplicate

doar procurorilor ce au ieșit la pensie, după intrarea în vigoare a acestei legi.

La 27 iulie 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva deciziei din 4 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel nu a analizat multilateral

actele normative și legislația în vigoare ce reglementează astfel de litigii, precum și

nu au fost dovedite circumstanțele considerate de prima instanță ca fiind stabilite.

Casa Națională de Asigurări Sociale a reiterat motivele de fapt și de drept

invocat în cererea de apel.

Suplimentar, recurenta a subliniat că, începând cu 1 iulie 2011, drepturile de

pensionare a procurorilor sunt reglementate de prevederile art. 462 din Legea nr.

156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat.

Totodată, a remarcat că, conținutul articolului menționat supra, nu prevede

faptul că pensiile procurorilor și îndemnizațiile viagere se recalculează în cazul

majorării generale a salariului procurorilor.

Mai mult, întru actualizarea mărimii pensiei, în corespundere cu art. 13 al

Legii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, pensiile se indexează anual la 1 aprilie,

astfel încât pensia procurorilor începând cu 1 iulie 2011 nu se mai recalculează.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe, emițând o nouă hotărâre de respingere a acțiunii.

4

Prin referința din 3 septembrie 2018, Petru Petrenov, reprezentat de avocatul

Nicanor Conoval a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 4 iulie 2018, dar

date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 27 iulie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

5

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

6