3ra-1206/18 — recunoasterea incalcarii dreptului la examinarea cererii prealabile, obligarea recalcularii si achitarii pensiei pentru vechime in munca
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- recunoasterea incalcarii dreptului la examinarea cererii prealabile, obligarea recalcularii si achitarii pensiei pentru vechime in munca
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
3ra-1206/18 — recunoasterea incalcarii dreptului la examinarea cererii prealabile, obligarea recalcularii si achitarii pensiei pentru vechime in munca (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr.3ra-1206/18
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: C.Roșca)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M.Guzun, V.Buhnaci, L.Pruteanu)
Î N C H E I E R E
24 octombrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă
judecătorii Nina Vascan
Tamara Chișca-Doneva
examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări
Sociale,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Veaceslav
Culaxiz împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recunoașterea
încălcării dreptului la examinarea cererii prealabile, obligarea recalculării și
achitării pensiei pentru vechime în muncă, reieșind din salariu mediu lunar achitat
procurorului din Procuratura Generală, ținând cont de majorarea salariului
procurorului,
împotriva deciziei din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a
respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut
hotărârea din 1 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
c o n s t a t ă:
La 16 august 2017, Veaceslav Culaxiz a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recunoașterea
încălcării dreptului la examinarea cererii prealabile, obligarea recalculării și
achitării pensiei pentru vechime în muncă, reieșind din salariu mediu lunar achitat
procurorului din Procuratura Generală, ținând cont de majorarea salariului
procurorului.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a activat în organele
procuraturii din 30 iulie 1979 până la 30 noiembrie 2001, având o vechime în
muncă de procuror de 22 de ani.
Reclamantul a indicat că, începând cu 30 noiembrie 2001, fiind în funcție de
procuror în Procuratura Generală, la atingerea vârstei de 50 ani, i-a fost stabilită
pensia pentru vechime în muncă, în mărime de 80 % din salariu mediu lunar,
potrivit funcției deținute, pensie pe care o primea regulat, cu respectarea
obligatorie a principiului recalculării pensiei, la fiecare majorare ordinară a
salariului lunar al procurorului în exercițiu.
1
Astfel, cuantumul pensiei i-a fost calculat și ulterior, recalculat în mărime de
80 % din salariu mediu lunar potrivit funcției deținute, cu recalcularea acestuia la
fiecare majorare a salariului mediu lunar a procurorului în funcție.
Veaceslav Culaxiz a menționat că, a dobândit dreptul de recalculare a pensiei
la majorarea salariului de funcție al procurorului în exercițiu începând cu 30
noiembrie 2001 și a beneficiat de acest drept până la sfârșitul anului 2011.
Reclamantul a susținut că, de la 1 ianuarie 2013, salariul de funcție a
procurorului a fost majorat cu 35 %, iar Casa Națională de Asigurări Sociale, din
motive neîntemeiate, nu a efectuat recalculcarea pensiei, lipsindu-l pe el de dreptul
dobândit în anul 2001 - an de recalculare a pensiei, stabilindu-i mărimea pensiei cu
aplicarea mecanismului general de indexare a acesteia la 1 aprilie a fiecărui an.
Ca urmare, reclamantul a considerat că Casa Națională de Asigurări Sociale i-
a încălcat grav dreptul de proprietate (pensie), dobândit anterior licit, prin aplicarea
obligatorie pentru procurorii pensionați a principiului recalculării pensiei la
majorarea ordinară a salariului lunar al procurorului în funcție.
A afirmat că, la 6 iulie 2017 s-a adresat Casei Naționale de Asigurări Sociale
cu cerere prealabilă, întru restabilirea sa în dreptul de a beneficia de principiul
recalculării pensiei, în legătură cu majorarea salariului procurorului în funcție, în
baza prevederilor Legii nr. 37 din 7 martie 2013 pentru modificarea și completarea
Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005 și articolului XXIX din Legea nr. 152 din 1
iulie 2016 pentru modificarea și completarea actelor legislative. Însă, prin
răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. X-01/09 5991 din 19 iulie 2017
cererea prealabilă a fost respinsă, motivându-și soluția în baza prevederilor art. 33
al Legii din 14 octombrie 1998, și anume că, recalcularea pensiei se efectuează în
cazul apariției unor circumstanțe noi referitoare la stagiul de cotizare, venitul
asigurat, ce au avut loc până la acordarea drepturilor la pensie, iar temei legitim de
a recalcula pensia ca procuror din salariul majorat al procurorilor în exercițiu, nu
este.
În drept, Veaceslav Culaxiz și-a întemeiat cererea de chemare în judecată în
baza art. 45 a Legii nr. 902 din 29 ianuarie 1992 cu privire la Procuratură, Legii nr.
118 din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură (ajustată la Legea nr. 544 din
20.07.1995 cu privire la statutul judecătorului) și Legii nr.294 din 25 decembrie
2008 cu privire la Procuratură, care stabilește că în calitate de procuror în demisie,
deține dreptul la toate înlesnirile, garanțiile, recompensele și suplimentele
prevăzute pentru judecători. Procurorii pensionați până la adoptarea Legii nr.118
din 14 martie 2003, primeau pensiile potrivit prevederilor Legii nr.544 din 20 iulie
1995 cu privire la statutul judecătorului. Atât, Legea nr.294 din 25 decembrie 2008
cu privire la Procuratură, cât și cele anterioare (din 1992 și 2003) asigurau
reglementarea garanțiilor sociale, una din ele fiind acordarea pensiei procurorului
ca entitate de demnitate publică, la o anumită vârstă - 50 ani (în cazul
reclamantului 14 aprilie 2008), cu respectarea obligatorie a principiului de
recalculare a pensiei la fiecare creștere ordinară a salariului lunar al procurorului în
funcție.
Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată și cererea de
concretizare a acțiunii, recunoașterea ca fiind ilegală decizia Casei Naționale de
Asigurări Sociale nr. X-01/09 5991 din 19 iulie 2017; repunerea în dreptul lezat și
2
obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i recalcula și de a-i achita
pensia pentru vechime în muncă, începând cu 1 ianuarie 2013, reieșind din salariul
mediu lunar achitat procurorului din Procuratura Generală, cu recalcularea
acesteia, în cazul majorării generale a salariului procurorului în exercițiu și
compensarea cheltuielilor de judecată. (f.d. 63)
Prin hotărârea din 1 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
cererea de chemare în judecată depusă de către Veaceslav Culaxiz împotriva Casei
Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recunoașterea încălcării dreptului la
examinarea cererii prealabile, obligarea recalculării și achitării pensiei pentru
vechime în muncă, reieșind din salariu mediu lunar achitat procurorului din
procuratura Generală, ținând cont de majorarea salariului procurorului, a fost
admisă integral. A fost recunoscut ca fiind neîntemeiat răspunsul Casei Naționale
de Asigurări Sociale nr. X-01/09.5991 din 19 iulie 2017. S-a obligat Casa
Națională de Asigurări Sociale să efectueze lui Veaceslav Culaxiz, recalcularea și
achitarea pensiei pentru vechime în muncă, reieșind din salariu mediu lunar achitat
procurorului din Procuratura Generală, ținând cont de majorarea salariului
procurorului, începând cu 1 ianuarie 2013.
La 8 februarie 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale, a declarat apel
împotriva hotărârii din 1 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Prin decizia din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul
declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea din 1
februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău având la bază prevederile art.
14 alin. (1), 15 alin. (1), (2), 16 alin. (1), 17 alin. (1), lit. b) ale Legii contenciosului
administrativ, art. 2, 9 lit. a) și 40 ale Legii sistemului public de pensii, art. 6 alin.
(2), 14, 15 alin. (1) al Legii cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar
nr. 355 din 23 decembrie 2005 a evidențiat că, prima instanță corect a reținut că
decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula pensia lui Veaceslav
Culaxiz este neîntemeiată, or, pensia ultimului a fost stabilită în baza Legii nr. 902
din 29 ianuarie 1992 cu privire la Procuratură.
Astfel, Colegiul a conchis că, prin refuzul Casei Naționale de Asigurări
Sociale de a recalcula pensia lui Veaceslav Culaxiz, se încalcă un drept prevăzut de
lege, drept dobândit de ultimul la momentul stabilirii pensiei și care nu poate fi
restrâns pe viitor. Toate modificările operate ulterior în actele legislative care
reglementează modul de calculare a pensiilor procurorilor au efect doar pentru
persoanele (procurorii) care vor beneficia de pensii după punerea în aplicare a
modificărilor respective, aceste modificări neavând efect retroactiv, potrivit
regulilor generale de acțiune a legii în timp. Or, dreptul constituit în baza unor legi
anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare.
Conform regulii generale, legea nouă nu poate modifica regimul juridic al
dreptului anterior, îl poate suprima sau înlocui cu un alt drept, însă legea nouă nu
poate desființa modalitatea prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv și
efectele lui.
Prin urmare, se atestă că, conceptul de pensie constituie un drept patrimonial,
iar diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere.
3
Mai mult că, Colegiul a menționat că, un drept patrimonial dobândit ar
însemna dreptul la pensie ce se află în plată, care deja are o valoare economică și
astfel constituie un drept de proprietate al persoanei.
La 10 iulie 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs
împotriva deciziei din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău.
În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele
de drept material și procedural.
Casa Națională de Asigurări Sociale a reiterat motivele de fapt și de drept
invocat în cererea de apel.
Suplimentar, recurenta a subliniat că, începând cu 1 iulie 2011, drepturile de
pensionare a procurorilor sunt reglementate de prevederile art. 462 din Legea nr.
156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat.
Totodată, a remarcat că, conținutul articolului menționat supra, nu prevede
faptul că pensiile procurorilor și îndemnizațiile viagere se recalculează în cazul
majorării generale a salariului procurorilor.
Mai mult, întru actualizarea mărimii pensiei, în corespundere cu art. 13 al
Legii nr. 156-XIV, pensiile se indexează anual la 1 aprilie.
Finalmente, recurenta a considerat că, instanțele de judecată nu au aplicat
prevederile art. 46 alin. (1) a Legii nr. 780 din 27 decembrie 2001 privind actele
legislative, care prevăd că actul legislativ produce efecte numai în timpul cât este
în vigoare și nu poate fi retroactiv sau ultraactiv.
Or, la moment o lege care să prevadă dreptul la recalcularea pensiei
procurorilor nu este, deoarece a fost abrogată în anul 2011 și nu poate avea efect pe
viitor, nu poate fi ultraactivă.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și
hotărârii primei instanțe, emițând o nouă hotărâre de respingere a acțiunii.
În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea
nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi
restabilit.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 22 mai 2018.
Recurenta a recepționat decizia instanței de apel la 30 mai 2018. (f.d. 125)
Astfel, recursul declarat la 10 iulie 2018, este în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de Casa Națională de Asigurări
Sociale, în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că
recursul este inadmisibil.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
4
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări
Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod
de procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură
civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă
a regulilor de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că
nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes
(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25
februarie 1995, nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale.
5
În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
dispune:
Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, se consideră
inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Valeriu Doagă
judecătorii Nina Vascan
Tamara Chișca-Doneva
6