W.D. AND OTHERS v. GERMANY

Decizia nr. 469/21 W.D. și alții împotriva Germaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 27 septembrie 2022 în calitate de comitet compus din: Georgios A. Serghides , președinte, Anja Seibert-Fohr Andreas Zünd , judecători și Olga Chernishov , grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea (n. 469/21) împotriva Republicii Federale a Germaniei depusă Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 23 decembrie 2020 de către reclamanții enumerați în tabelul adăugat („reclamanții”), reprezentați de dl M. Rudolph, avocat practicant la Colonia; Având în vedere decizia de a acorda reclamanților anonimitate, în conformitate cu art. 47 § 4 din Regulamentul Curții; după deliberare, hotărăște după cum urmează: OBJETORUL CAUZEI Cazul se referă la respingerea cererilor reclamanților de compensare împotriva unui ziar pentru încălcarea dreptului lor la confidențialitate. Primul și al doilea reclamant sunt părinții unei fiice, al treilea reclamant. Mama avea 60 de ani când copilul s-a născut în august 2013. La 25 octombrie 2013, un ziar a publicat un articol în care se spune că o femeie locală de 60 de ani a dat naștere unui copil sănătos. Articolul nu a furnizat informații suplimentare despre solicitanți, însă un expert medical a fost citat spunând că sarcina la femei de peste 60 de ani este, de obicei, rezultatul intervenției medicale și a declarat obiecțiile sale etice față de maternitatea la o vârstă atât de târziu. Părinții au fost confruntați cu articolul la locul de muncă și au declarat că se simțeau stigmatizați în public. La cererea lor, la 5 noiembrie 2013, Curtea Regională Koblenz a acordat o injuncție împotriva oricărei publicații suplimentare a acestui articol. Acest ordin a fost confirmat în procedura principală și reclamanții au primit o compensație de EUR 15.000. Cu toate acestea, în apelul ziarului, la 15 noiembrie 2016 Curtea de Apel a anulat parțial hotărârea de primă instanță și a respins cererea reclamanților de compensare pentru prejudiciu moral. Deși a confirmat că articolul a încălcat dreptul reclamanților la confidențialitate, a considerat că încălcarea nu a fost suficient de severă pentru a justifica compensarea monetară. În mod deosebit, în afară de vârsta mamei și de faptul nașterii în sine, despre care părinții înșiși au informat pe cei în jurul lor la scurt timp după aceea, articolul nu a furnizat informații suplimentare cu privire la antecedentele personale ale reclamanților. La 16 iunie 2020, Curtea Constituțională Federală a refuzat să ia în considerare plângerea constituțională, fără a furniza motive (n. 1 BvR 100/19). Reclamanții s-au plâns la Curte în temeiul articolului 8 din Convenție cu privire la respingerea cererilor lor de compensare. Articolul, și în special speculația despre mijloacele de concepție, a avut un impact negativ asupra vieții sociale a familiei și a încălcat dreptul la intimitate. În mod deosebit, relația celui de-al treilea reclamant cu părinții ei și dezvoltarea ei personală a fost în pericol. În plus, publicația nu a servit niciun interes legitim. Informațiile generale privind întârzierea sarcinilor ar fi putut fi publicate fără trimitere la reclamanții, acestea din urmă purtând doar motive senzaționaliste. EVALUAREA TRIBUNALULUI Principiile generale pentru evaluarea unei cereri de compensare pentru prejudiciu moral rezultate dintr-o încălcare a dreptului la confidențialitate au fost rezumate în Kahn c. Germania (nr. 16313/10, § 74, 17 martie 2016) și Egill Einarsson c. Islanda (n. 2) (n. 31221/15, §§ 31 37, 17 iulie 2018). Curtea reiterează, în special, că alegerea mijloacelor de asigurare a respectării articolului 8 este o chestiune care intră în marja de apreciere a statelor contractante și, în consecință, că nu orice încălcare necesită compensații monetare. În cazul în care exercițiul de echilibrare dintre drepturile prevăzute la articolele 8 și 10 din convenție a fost întreprins de autoritățile naționale în conformitate cu criteriile stabilite în jurisprudența Curții, Curtea ar solicita motive solide pentru a-și înlocui punctul de vedere al instanțelor interne (a se vedea Egill Einarsson , citat mai sus § 35). Curtea de Apel a considerat că articolul a făcut reclamanților identificabile numai cititorilor care au fost anterior informați cu privire la nașterea celui de-al treilea reclamant, în multe cazuri de către reclamanții înșiși. În ceea ce privește presupusul impact asupra vieții lor sociale, a remarcat că, datorită circumstanțelor neobișnuite în jurul nașterii, reclamanții au fost probabil subiect de discuție chiar înainte de publicare a articolului. Astfel, instanța a luat în considerare comportamentul părinților înainte de publicare. În ceea ce privește natura și gravitatea încălcării, instanțele au criticat, în special, obiecțiile etice formulate de expertul medical coroborat cu trimiterea la solicitanți. Ei au decis că articolul a încălcat dreptul reclamanților la confidențialitate și, prin urmare, a eliberat un ordin de încetare a publicării suplimentare. Cu toate acestea, Curtea de Apel a considerat că încălcarea nu a fost suficient de gravă pentru a justifica compensarea pentru prejudiciu moral. În acest sens, a subliniat că nașterea unui copil nu intră numai în sfera privată a persoanelor vizate de acesta, ci și în sfera publică (a se vedea Couderc și Hachette Filipacchi Associés c. France [GC], nr. 40454/07, § 107, 10 Noiembrie 2015). În plus, instanța a constatat că, în general, articolul a fost obiectiv și nu are niciun element sensaționalist. În mod deosebit, ziarul nu a publicat informații suplimentare despre familia reclamanților și a arătat clar că nu sunt cunoscute detalii despre concepție. În cele din urmă, un impact negativ asupra dezvoltării copilului a părut improbabil, deoarece cel de-al treilea reclamant avea doar două luni de vârstă la momentul publicării. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că instanța internă a analizat circumstanțele specifice ale cauzei și, prin ordonarea încheierii publicării articolului, dar negarea compensației reclamanților, a avut un echilibru echitabil între drepturile concurente. În consecință, nu există motive solide să-și înlocuiască punctul de vedere al instanțelor interne. 10. În consecință, cererea trebuie respinsă în mod manifest întărită, în conformitate cu art. 35 §§ § 3 a) și cu art. 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptată în engleză și notificată în scris la 20 octombrie 2022. Olga Chernishova Georgios A. Serghides Președintele adjunct al grefierului Apendice Listă a reclamanților: Nr. Denumirea reclamantului Anul nașterii Naționalitate W. D. 1952 German J. D. 1952 German R. D. 2013 German

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 469/21

W.D. and Others

against Germany

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 27

September

2022 as a Committee composed of:

Georgios A. Serghides

, President,

Anja Seibert-Fohr

,

Andreas Zünd

, judges,

and Olga Chernishova,

Deputy

Section Registrar,

Having regard to the application (no. 469/21) against the Federal Republic of Germany lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 23 December 2020 by the applicants listed in the appended table (“the applicants”), who were represented by Mr M. Rudolph, a lawyer practising in Cologne;

Having regard to the decision to grant the applicants anonymity, in accordance with Rule 47 § 4 of the Rules of the Court;

Having deliberated, decides as follows:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The case concerns the rejection of the applicants’ claims for compensation against a newspaper for violation of their right to privacy.

2.

The first and second applicants are the parents of a daughter, the third applicant. The mother was 60 years old when the child was born in August

3.

The parents were confronted with the article at their workplaces and stated that they had felt stigmatised in public. At their request, on 5

November

2013 the Koblenz Regional Court granted an injunction against any further publication of the article. This order was confirmed in the main proceedings and the applicants were awarded compensation of EUR

15,000. However, on the newspaper’s appeal, on 15 November 2016 the Court of Appeal partly annulled the first

‑

instance ruling and dismissed the applicants’ claim for compensation for non-pecuniary damage. While it confirmed that the article had violated the applicants’ right to privacy, it considered that the breach was not sufficiently severe to warrant monetary compensation. Notably, apart from the mother’s age and the fact of the birth itself, about which the parents themselves had informed those around them shortly thereafter, the article had not provided any additional information about the applicants’ personal background.

4.

On 16 June 2020 the Federal Constitutional Court declined to consider the constitutional complaint, without providing reasons (no. 1 BvR 100/19).

5.

The applicants complained to the Court under Article 8 of the Convention about the rejection of their claims for compensation. The article, and notably the speculation about the means of conception, had had a negative impact on the family’s social life and violated their right to privacy. Notably, the third applicant’s relationship with her parents and her personal development had been endangered. Furthermore, the publication served no legitimate interest. The general information about late pregnancies could have been published without reference to the applicants, the latter only serving sensationalist motives.

THE COURT’S ASSESSMENT

6.

The general principles for assessing a claim to compensation for non

‑

pecuniary damage resulting from a violation of the right to privacy have been summarised in

Kahn v. Germany

(no. 16313/10, § 74, 17 March 2016) and

Egill Einarsson v. Iceland (no. 2)

(no. 31221/15, §§ 31

‑

37, 17 July 2018). The Court reiterates, in particular, that the choice of the means to secure compliance with Article 8 is a matter that falls within the Contracting States’ margin of appreciation and, accordingly, that not every infringement requires monetary compensation. Where the balancing exercise between the rights under Articles 8 and 10 of the Convention has been undertaken by the national authorities in conformity with the criteria laid down in the Court’s case

‑

law, the Court would require strong reasons to substitute its view for that of the domestic courts (see

Egill Einarsson

, cited above, § 35).

7.

The Court of Appeal considered that the article made the applicants identifiable only to readers who had previously been informed of the third applicant’s birth, in many cases by the applicants themselves. Regarding the alleged impact on their social life it noted that, due to the unusual circumstances surrounding the birth, the applicants had likely been the subject of discussion even before publication of the article. The court thus took into account the parents’ conduct prior to the publication.

8.

With respect to the nature and gravity of the violation the courts criticised, notably, the ethical objections raised by the medical expert in conjunction with the reference to the applicants. They ruled that the article violated the applicants’ right to privacy and, consequently, issued an order to cease further publication. However, the Court of Appeal considered that the violation was not sufficiently serious to warrant compensation for non

‑

pecuniary damage. In this regard it pointed out that the birth of a child does not come solely within the private sphere of the persons concerned by it, but also falls within the public sphere (see

Couderc and Hachette Filipacchi Associés v. France

[GC], no. 40454/07, § 107, 10

November 2015). Furthermore, the court found that, overall, the article had been objective and lacked any sensationalist elements. Notably, the newspaper had not published any additional information about the applicants’ family and had made it clear that no details about the conception were known. Lastly, a negative impact on the child’s development appeared unlikely since the third applicant had only been two months old at the time of publication.

9.

In the light of the above, the Court considers that the domestic courts analysed the specific circumstances of the case and, by ordering the newspaper to cease publication of the article but denying the applicants compensation, struck a fair balance between the competing rights. Accordingly, there are no strong reasons to substitute its view for that of the domestic courts.

10.

It follows that the applications must be rejected as manifestly ill

‑

founded, in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Declares

the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 20 October 2022.

Olga Chernishova

Georgios A. Serghides

Deputy Registrar

President

Appendix

List of applicants:

No.

Applicant’s Name

Year of birth

Nationality

1.

W. D.

1952

German

2.

J. D.

1952

German

3.

R. D.

2013

German