2ra-1525/18 — dezmințirea informației și repararea prejudiciului moral

2ra-1525/18 — dezmințirea informației și repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1525/18

prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău (Victor Sandu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Iulia Cimpoi, Aliona Danilov, Ion Secrieru)

DECIZIE

17 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul declarat de întreprinderea cu capital străin „Jurnal de

Chișinău Plus” societate cu răspundere limitată și de reprezentantul acesteia,

avocatul Dumitru Pavel,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir

Voronin împotriva întreprinderii cu capital străin „Jurnal de Chișinău Plus”

societate cu răspundere limitată și lui Constantin Cheianu cu privire la apărarea

onoarei, demnității și reputației profesionale, precum și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin

care au fost respinse apelurile declarate de întreprinderea cu capital străin „Jurnal

de Chișinău Plus” societate cu răspundere limitată și Constantin Cheianu și s-a

menținut hotărârea din 11 noiembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

constată:

La 07 aprilie 2015, Vladimir Voronin, reprezentat de avocatul Gheorghe

Nicolaescu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii cu

capital străin „Jurnal de Chișinău Plus” societate cu răspundere limitată

(denumirea prescurtată ÎCS „Jurnal de Chișinău Plus” SRL) și Constantin Cheianu

cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale, precum și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 18 februarie 2015, în cadrul emisiunii

televizate cu titlul „Mai pe scurt”, realizată de „Jurnal TV”, jurnalistul Constantin

Cheianu, cu rea-credință, a folosit expresii care le consideră calomnioase și

insultătoare și care nu au substrat factologic elementar. Astfel, acesta a operat, în

principal, cu următoarele fraze: „Mai pe scurt, porcii și-au votat Prim-ministrul.

Care de acum încolo va încerca să ne convingă că porcii nu sunt porci, ci libelule.

Cel mai tare grohăie de fericire Voronin, căci acum lângă porcul Filea și lângă

porcul Plaha are și el un colț de treucă.”; „Ce au mai reușit porcii? ... ei au

1

împrumutat baligă și de la Voronin, pe care acesta le-a dat-o cu mare drag”,

precum și alte expresii jignitoare, care în opinia reclamantului îi aduc atingere

onoarei și reputației sale.

Vladimir Voronin, reprezentat de avocatul Gheorghe Nicolaescu, a notat că

emisiunea din 18 februarie 2015 poate fi accesată până în prezent pe pagina web

multimedia a postului de televiziune „Jurnal TV”, fiind accesibilă tuturor via

Internet.

Reclamantul a opinat că un asemenea mod de exprimare constituie o ingerință

nejustificată în viața sa privată și profesională, deoarece antrenează consecințe

negative, în primul rând, asupra imaginii sale personale, afectându-i onoarea și

demnitatea, prin denigrarea imaginii sale în fața colegilor, în familie și nu în

ultimul rând, în fața cetățenilor Republicii Moldova.

Totodată, asemenea calomnii au un impact negativ asupra imaginii partidului

pe care îl conduce, știrbindu-i autoritatea și reputația în fața membrilor acestuia,

plasându-l într-o lumină defavorabilă.

La fel, reclamantul a susținut că expresiile susținute de jurnalistul Constantin

Cheianu, în cadrul emisiunii televizate nominalizate, se înscriu într-o rafală de

emisiuni televizate pe care postul de televiziune „Jurnal TV” le-a îndreptat contra

lui Vladimir Voronin, fiind toate redactate într-o manieră similară, și care cu rea-

credință, satisfăcând interesele meschine ale unui cerc îngust de persoane, nu au

decât un obiectiv determinat de a denigra reclamantul în calitatea sa de Președinte

al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova și de fost Președinte al

Republicii Moldova în perioada anilor 2001-2009.

De asemenea, Vladimir Voronin a susținut că scopul unic al ÎCS „Jurnal de

Chișinău Plus” SRL și a lui Constantin Cheianu este denigrarea imaginii sale,

știrbirea autorității în mediul public, și nu în ultimul rând, lezarea iremediabilă a

onoarei și demnității personale, ceea ce-i afectează direct viața profesională și

personală.

Astfel, reclamantul a solicitat obligarea ÎCS „Jurnal de Chișinău Plus” SRL și

a lui Constantin Cheianu de a dezminți declarațiile denigratoare menționate supra

și să prezente scuze publice domnului Vladimir Voronin pentru declarațiile făcute

în emisiunea „Mai pe scurt”, realizată de „Jurnal TV” în data de 18 februarie 2015;

a încasa din contul pârâților în mod solidar în beneficiul lui Vladimir Voronin

suma de 1 000 000 de lei, cu titlu de reparare a prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 11 noiembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

(vol. I, f.d. 207, 214-216) acțiunea depusă de Vladimir Voronin a fost admisă

parțial și au fost obligați ÎCS „Jurnal de Chișinău Plus” SRL și Constantin

Cheianu, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a hotărârii, să dezmintă prin

intermediul emisiunii televizate „Mai pe scurt” declarațiile denigratoare, și anume:

„Mai pe scurt, porcii și-au votat Prim-ministru, care de acum încolo va încerca să

ne convingă că porcii nu sunt porci, ci libelule. Cel mai tare grohăie de fericire

Voronin, căci acum lângă porcul Filea și lângă porcul Plaha are și el un colț de

treucă.”, „Ce au mai reușit porcii?... ei au împrumutat baligă și de la Voronin, pe

care acesta le-a dat-o cu mare drag.”, care lezează onoarea, demnitatea și reputația

profesională a lui Vladimir Voronin, răspândite în cadrul emisiunii televizate

intitulate „Mai pe scurt” în data de 18 februarie 2015.

S-au obligat ÎCS „Jurnal de Chișinău Plus” SRL și Constantin Cheianu să

2

prezinte scuze publice adresate lui Vladimir Voronin pentru declarațiile

menționate, iar în rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău (vol.II, f.d. 104,

105-118) apelurile declarate de ÎCS „Jurnal de Chișinău Plus” SRL și Constantin

Cheianu au fost respinse și s-a menținut hotărârea din 11 noiembrie 2016 a

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.

Soluțiile instanțelor inferioare s-au bazat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din

Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale;

art. 32 și 34 din Constituția Republicii Moldova; art. 3 alin. (2), art. 7 alin. (1) și

(2), art. 16 alin. (1) și art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu

privire la libertatea de exprimare; art. 16 alin. (1), (2) și (4), art. 1398 și art. 1422

alin. (1) din Codul civil.

În formarea pozițiilor sale cu privire la soluțiile pronunțate, Judecătoria

Centru, mun. Chișinău, și Curtea de Apel Chișinău a reținut că afirmațiile făcute de

către Constantin Cheianu în cadrul emisiunii televizate „Mai pe scurt”, difuzate de

postul de televiziune „Jurnal TV” la 18 februarie 2015, denotă o exprimare într-o

manieră ce nu lasă dubii pentru un cerc neinițiat de telespectatori, și care

antrenează în mod inevitabil consecințe negative asupra imaginii personale și

profesionale ale lui Vladimir Voronin, afectându-i astfel onoarea și demnitatea.

Astfel, instanțele de fond au apreciat aceste acțiuni ca o ingerință nejustificată

în viața privată și profesională a lui Vladimir Voronin, și care îi denigrează

imaginea în fața colegilor, în familie și nu în ultimul rând, în fața cetățenilor

Republicii Moldova.

Totodată, prima instanță și instanța de apel au apreciat ca fiind neîntemeiată

revendicarea reclamantului cu privire la repararea prejudiciului moral, deoarece nu

a fost probat caracterul și gravitatea suferințelor psihice și fizice ce i-au fost

cauzate.

La 24 ianuarie 2018, ÎCS „Jurnal de Chișinău Plus” SRL și reprezentantul

acesteia, avocatul Dumitru Pavel, au declarat recurs împotriva deciziei din 14

noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău (vol. II, f.d. 123-133, 140).

În motivarea recursului au invocat că instanțele de fond au interpretat în mod

eronat normele de drept material și procedural, iar drept consecință nu au aplicat

just cadrul legal pertinent speței.

În acest sens, s-a menționat că, după ce a dispus scoaterea cauzei de pe rol în

legătură cu absența reclamantului și a reprezentantului acestuia la ședința de

judecată, prima instanță nu a avut temei de a o repune pe rol. Or, avocatul

reclamantului nu a prezentat probe care să ateste imposibilitatea acestuia de a

informa instanța despre absența în ședința de judecată, deoarece actul prezentat nu

conține informații referitoare la această imposibilitate, iar probele administrate în

instanța de apel au atestat că nu a existat niciun accident cu implicarea

automobilului avocatului, motiv din care prima instanță nu a avut temei legal de a

anula încheierea din 20 noiembrie 2015 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, și de

a repune pe rol cauza.

La fel, recurenta și reprezentantul acesteia au indicat că, Vladimir Voronin nu

a solicitat pe cale prejudiciară remedii împotriva presupusei acțiuni de defăimare,

împrejurare ce echivalează cu neepuizarea procedurii cererii prealabile, fapt ce-l

decade de posibilitatea înaintării unei acțiuni direct în instanța de judecată. Astfel,

acest fapt constituie temei suplimentar de a scoate cererea de pe rol.

3

A mai indicat recurenta că limitarea în libertatea de exprimare a unui jurnalist

în contextul dezbaterii unei probleme de interes public în privința unui politician,

îndeosebi de rang înalt, constituie o încălcare a art. 10 din Convenția pentru

apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.

Recurenta ÎCS „Jurnal de Chișinău Plus” SRL și reprezentantul acesteia,

avocatul Dumitru Pavel, au solicitat admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, și casarea hotărârii din

11 noiembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, în partea admiterii

acțiunii, cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, prin care acțiunea

depusă de Vladimir Voronin să fie respinsă, ca fiind depusă cu omiterea termenului

de prescripție.

Prin încheierea din 03 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de ÎCS „Jurnal de Chișinău Plus” SRL și reprezentantul acesteia, avocatul

Dumitru Pavel, împotriva deciziei din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel

Chișinău a fost considerat admisibil și transmis Colegiului lărgit pentru examinare

în fond.

Examinând recursul declarat, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție îl consideră întemeiat și care

urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei din 14 noiembrie 2017 a Curții

de Apel Chișinău, și a hotărârii din 11 noiembrie 2016 a Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău, și pronunțarea unei hotărâri noi în sensul respingerii integrale a

acțiunii depuse de Vladimir Voronin, din considerentele ce succed.

În conformitate cu articolul 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în

care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze

integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe,

pronunțând o nouă hotărâre.

În debut, Colegiul atestă că, în speță, Vladimir Voronin revendică apărarea

onoarei, demnității și reputației profesionale pretinse a fi lezate de către

jurnalistul Constantin Cheianu în cadrul emisiunii televizate „Mai pe scurt”,

realizată de „Jurnal TV” și difuzată la 18 februarie 2015.

În acest sens, Vladimir Voronin a invocat că expresiile folosite în cadrul

acestei emisiuni, și anume: „Mai pe scurt, porcii și-au votat Prim-ministrul. Care

de acum încolo va încerca să ne convingă că porcii nu sunt porci, ci libelule. Cel

mai tare grohăie de fericire Voronin, căci acum lângă porcul Filea și lângă porcul

Plaha are și el un colț de treucă.”; „Ce au mai reușit porcii? ... ei au împrumutat

baligă și de la Voronin, pe care acesta le-a dat-o cu mare drag” nu au substrat

4

factologic. Acestea fiind de rea-credință, insultătoare/jignitoare și care au urmărit

scopul calomnierii sale, care îi aduc atingere onoarei și reputației sale.

Analizând memoriul hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel,

Colegiul atestă că acestea nu au elucidat multiaspectual circumstanțele care

importanță pentru justa soluționare a disensiunii, circumstanță care în esență a dus

la aprecierea greșită a raportului material litigios.

Astfel, instanțele de fond nu au ținut cont de scopul specific al prezentului

litigiu, și anume de faptul că statul nu trebuie să intervină în mod tranșant în relația

dintre sursele mass-media și persoana ce revendică apărarea onoarei, demnității și

reputației profesionale, deoarece presa, și în general instituția audiovizualului, sunt

independente.

Or, conform articolului 4 din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la

libertatea de exprimare, statul garantează libertatea de exprimare a mass-mediei.

Nimeni nu poate interzice sau împiedica mass-media să răspândească informații de

interes public decît în condițiile legii. Mass-media are sarcina de a informa

publicul asupra problemelor de interes public și de a efectua, în conformitate cu

responsabilitățile sale, investigații jurnalistice în probleme de interes public. Pe

lângă garanțiile prevăzute la art. 3, libertatea de exprimare a mass-mediei admite și

un anumit grad de exagerare sau chiar provocare, cu condiția să nu se denatureze

esența faptelor.

Respectiv, la judecarea cauzei, instanțele inferioare nu au stabilit granița

echitabilă între dreptul la libertatea de exprimare a jurnalistului Constantin

Cheianu în cadrul emisiunii televizate „Mai pe scurt”, realizată de „Jurnal TV” și

difuzată la 18 februarie 2015, și dreptul la onoare, demnitate și reputație

profesională a lui Vladimir Voronin, adică hotarul între permisibil și blamabil.

În acest sens, urma a se ține cont de regulile stabilite prin jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului, care trebuie să fie considerate un criteriu esențial

în aprecierea legitimității aplicării unei restrângeri în exercitarea libertății de

exprimare. Or, în procesul examinării litigiilor privind libertatea de exprimare,

Curtea a stabilit o serie de principii și caracteristici specifice acestei categorii de

litigii, care trebuie respectate întrutotul pentru a proteja interesul public. Aceste

criterii se manifestă prin cercetarea rezonabilă și buna credință a răspânditorului,

rolul de „câine de pază” al presei într-o societate democratică, dreptul publicului de

a primi informație ș.a.m.d.

Nu în ultimul rând, pentru a da o apreciere corectă presupuselor informații

denigratoare, urma a fi identificat statutul persoanei care pretinde încălcarea

dreptului la onoare, demnitate și reputație profesională. În condițiile speței, această

circumstanță este una crucială, iar omisiunea acestui fapt din partea instanțelor

inferioare a succedat soluționarea greșită a disensiunii deferită spre judecare. Or,

Vladimir Voronin este o persoană politică, deputat în Parlamentul Republicii

Moldova, fost Președinte al Republicii Moldova în perioada anilor 2001-2009 și

actual Președinte al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova. Această

circumstanță reliefează o altă caracteristică la stabilirea faptului dacă informația

răspândită în mass-media în privința personalității acestuia aduce sau nu lezări

onoarei, demnității și reputației profesionale.

La capitolul dat urma a se aplica principiul diferențierii de opinii și că toate

materialele publicistice care conțin învinuiri politice sunt apreciate că exprimă

5

opiniile autorului. Respectiv, în litigiile în care o persoană politică, adică pentru

care „a face politică” este o profesie, invocă ingerința în viața privată și

profesională din partea unei surse mass-media, urmează a fi aplicate cu totul alte

principii decât cele generale. Astfel, urmează a se ține cont de faptul dacă: 1)

discuția este politică; 2) reclamantul are statut special de politician care a acceptat

implicit critica vehementă; și 3) pârâtul are și el statut special fiind implicat

profesional în luptă politică și având protecția suplimentară respectivă.

Coroborând aceste principii, instanța de judecată urma să asigure echilibrul

între dreptul la apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale, pe de o parte,

și pe de altă parte dreptul la libertate de exprimare, la gândire, la opinie, la

informație, dreptul de a primi, transmite și difuza informația pe căile legal

admisibile

Or, conform art. 32 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, oricărui

cetățean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum și libertatea

exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil.

Principiul dat garantează fiecăruia libertatea gândirii, a opiniei, precum și

libertatea exprimării în public prin orice mijloc legal posibil. Acesta cuprinde

dealtfel și libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații,

ori idei fără amestecul autorităților publice.

Deopotrivă, libertatea de exprimare este consfințită și de articolul 10 din

Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, care

în § 1 statuează că orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept

include libertatea de opinie și libertatea de a primi sau a comunica informații ori

idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul

articol nu împiedică Statele să supună societățile de radiodifuziune, cinematografie

sau televiziune unui regim de autorizare.

Dreptul la libertatea de exprimare reprezintă unul dintre pilonii de bază ai

unei societăți democratice, una dintre condițiile de bază pentru progresul și

dezvoltarea oricărei persoane. Astfel, articolul 10 din Convenție se aplică nu doar

în cazul „informațiilor” sau „ideilor” inofensive, care sunt percepute favorabil sau

care atrag indiferență, ci și în cazul informațiilor și ideilor care șochează,

deranjează sau ofensează statul sau o parte din populație. Acestea sunt cerințele

pluralismului, ale toleranței și ale gândirii libere (broadmindedness), fără de care

nu poate exista o „societate democratică”. Aceasta înseamnă că orice „formalitate”,

„condiție”, „restricție” sau „penalitate” impusă în această privință trebuie să fie

proporțională cu scopul legitim urmărit (cauza Handyside v. Regatul Unit,

hotărârea din 7/12/1976, § 49).

De asemenea, libertatea de exprimare acoperă o gamă largă de forme și

mijloace de exprimare, inclusiv ilustrarea politicienilor în scene obscene cu

caracter sexual (cauza Vereinigung Bildender Kunstler v. Austria, hotărârea din

25/01/2007).

În cauza Sokolowski v. Polonia, hotărârea din 29/03/2005, § 44, Curtea a

subliniat că fiecare persoană decide modalitatea în care își exprimă gândurile în

vederea atingerii scopurilor urmărite, deoarece articolul 10 din Convenție

protejează atât manifestarea, cât și transmiterea și recepționarea mesajului

respectiv.

6

Continuând șirul logic al ipotezei descrise, Colegiul învederează că articolul

10 din Convenție oferă o protecție largă presei, care acoperă și măsurile provizorii

de a înceta, chiar și temporar, publicarea materialelor jurnalistice.

Astfel, se deduce că pericolele inerente acestor limitări presupun o analiză

mai prudentă prin prisma articolului 10, fiindcă atât timp cât se discută limitarea

libertății presei și având în vedere caracterul „perisabil” al știrilor, amânarea

publicării acestora, chiar și pentru o perioadă scurtă, le-ar putea priva de orice

valoare și interes.

Implicit condițiilor speței, Colegiul consideră și cauza Ziembiński v. Polonia

nr. 2 (hotărârea din 05 iulie 2016), în care Curtea a constat violarea articolul 10 din

Convenție pentru faptul că un jurnalist a fost condamnat penal și impus la plata

unei amenzi pentru un articol zeflemitor la adresa oficialilor guvernamentali locali,

prin care îi numise pe primarul de district și pe unul dintre oficiali „boși leneși” și

îl descria ca fiind un „idiot”, un „redus mintal” și un „încuiat”.

Înalta Curte de la Strasbourg a statuat că atunci când s-a analizat articolul,

trebuiau avute în vedere caracterul satiric al textului și ironia care stătea la baza

acestuia. Folosirea sarcasmului și a ironiei fusese perfect compatibilă cu exercițiul

libertății de exprimare a unui jurnalist. Totuși, tribunalele naționale nu au ținut cont

suficient de aceste particularități. Or, proferarea insultelor împotriva oficialilor

guvernamentali locali, inclusiv împotriva unui primar care, ca politician local ales,

putea fi supus unor critici mai aspre decât persoanele private.

Coroborând conjunctura relevată, Colegiul vădește că la judecarea cauzei

instanțele inferioare au ignorat faptul că reclamantul Vladimir Voronin are statut

de politician, care a acceptat implicit critica vehementă, iar pârâtul are statut

special fiind implicat profesional în luptă politică și având protecția suplimentară

respectivă, prin prisma articolului 10 din Convenție.

Cu referire la fondul cauzei, Colegiul apreciază că libertatea jurnalistică, care

are rolul de „câine de pază” într-o societate democrată, acoperă gradul de

exagerare și/sau provocator al afirmațiilor făcute de către jurnalistul Constantin

Cheianu în cadrul emisiunii televizate „Mai pe scurt”, realizată de „Jurnal TV” și

difuzată la 18 februarie 2015.

Or, libertatea de exprimare constituie unul dintre pilonii principali ai unei

societăți democratice, iar excepțiile care permit restricționarea dreptului la

libertatea de exprimare, inclusiv a ideilor și informațiilor care ofensează,

deranjează sau șochează, trebuie interpretate restrictiv, pe când necesitatea limitării

trebuie probată în mod convingător. Deși nu trebuie să depășească limitele stabilite

prin articolul 10 § 2, este de datoria presei de a comunica informații și idei de

interes public, iar publicul are dreptul să le recepționeze. În caz contrar, presa nu

și-ar putea manifesta rolul său vital de „câine de pază” (acuza Sunday Times v.

Regatul Unit (nr.2)).

Respectiv, se atestă că, în condițiile speței, reclamații nu au trecut peste

limitele admisibile ale libertății de exprimare și a protecției presei, deoarece

privarea de libertate pentru o faptă comisă în legătură cu activitatea presei poate fi

compatibilă cu libertatea de exprimare a jurnaliștilor doar în circumstanțe

excepționale, cum ar fi instigarea la ură sau la violente.

Mai mult decât atât, instanța de recurs opinează că caracterul defăimător al

informației răspândite de jurnalistul Constantin Cheianu în cadrul emisiunii

7

televizate „Mai pe scurt”, realizată de „Jurnal TV” și difuzată la 18 februarie 2015

nu poate fi prezumat. Aceste circumstanțe fiind necesar de a fi dovedite de

reclamant, or, conform prevederilor art. 24 alin. (l) din Legea nr. 64 din 23 aprilie

2010 cu privire la libertatea de exprimare, reclamantul trebuie să dovedească

următoarele: a) pârâtul a răspândit informația; b) informația îl vizează și este

defăimătoare; c) informația constituie o relatare cu privire la fapte și este în esență

falsă; sau d) judecata de valoare nu se bazează pe un substrat factologic suficient;

e) existența și cuantumul prejudiciului cauzat.

În condițiile speței, însă, Vladimir Voronin nu a probat prin ce se manifestă

„caracterul defăimător” al informației răspândite de jurnalistul Constantin Cheianu

în cadrul emisiunii televizate „Mai pe scurt”, realizată de „Jurnal TV” și difuzată la

18 februarie 2015, din moment ce această informație urma a fi interpretată satiric și

cu ironia, care stătea la baza acesteia.

În speță, folosirea sarcasmului și a ironiei de către jurnalistul Constantin

Cheianu a fost perfect compatibilă cu exercițiul libertății de exprimare a acestuia,

deoarece informația difuzată constituia, în esență, o parafrazare și redare a

limbajului utilizat de către politicianul Vladimir Voronin, cu utilizarea enunțurilor

și expresiilor ce îi sunt caracteristice acestuia. Or, însăși intimatul utilizează în

cadrul conferințelor de presă, briefing-urilor, comunicatelor de presă și

interviurilor noțiunile de „treucă puterii”, „treucă guvernării” ș.a..

Prin urmare, afirmațiile proferate de jurnalistul Constantin Cheianu nu pot fi

calificate ca defăimătoare, deoarece lipsește caracterul perceperii și aprecierii din

partea telespectatorilor a acestor afirmații ca șocante. Frazele jurnalistului

Constantin Cheianu în cadrul emisiunii televizate „Mai pe scurt”, realizată de

„Jurnal TV” și difuzată la 18 februarie 2015, îndreptate împotriva personalității

politicianului Vladimir Voronin comportă caracterul unei satire, sarcasm și ironie

în privința unui politician.

Respectiv, Colegiul ajunge la concluzia că jurnalistul Constantin Cheianu și

ÎCS „Jurnal de Chișinău Plus” SRL, care a difuzat emisiunea televizată „Mai pe

scurt”, sunt sub protecția articolului 10 din Convenție, deoarece informația a fost

proferată în manieră satirică/sarcastică, și este perfect compatibilă cu exercițiul

libertății de exprimare a unui jurnalist.

La caz, urmează a fi învederat faptul că limitarea în libertatea de exprimare a

unui jurnalist în contextul dezbaterii unei probleme de interes public în privința

unui politician, îndeosebi de rang înalt, constituie o încălcare a articolului 10 din

Convenție (cauza Flux v. Moldovei (nr.4), hotărârea din 12 februarie 2008).

Conjunctura relevată denotă netemeinicia acțiunii depuse de Vladimir

Voronin cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale,

precum și repararea prejudiciului moral.

Coroborând ipotezele relevate, Colegiul ajunge la concluzia că, la judecarea

cauzei, Judecătoria Centru, mun. Chișinău, și Curtea de Apel Chișinău au

interpretat și aplicat eronat normele legale naționale și internaționale ce

guvernează raportul material-litigios, iar drept consecință au pronunțat soluții

greșite și nemotivate.

Astfel, ținând cont de memoriul expus supra, Colegiul civil comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

necesității admiterii recursului declarat de ÎCS „Jurnal de Chișinău Plus” SRL și

8

de reprezentantul acesteia, avocatul Dumitru Pavel, și casării integrale a deciziei

din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 11 noiembrie

2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, cu pronunțarea unei hotărâri noi de

respingere a acțiunii.

În conformitate art. 445 alin. (1) lit. b) și art. 445 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de întreprinderea cu capital străin „Jurnal de

Chișinău Plus” societate cu răspundere limitată și de reprezentantul acesteia,

avocatul Dumitru Pavel, împotriva deciziei din 14 noiembrie 2017 a Curții de

Apel Chișinău.

Se casează decizia din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 11 noiembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, adoptată

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir

Voronin împotriva întreprinderii cu capital străin „Jurnal de Chișinău Plus”

societate cu răspundere limitată și lui Constantin Cheianu cu privire la apărarea

onoarei, demnității și reputației profesionale, precum și repararea prejudiciului

moral.

Se pronunță o nouă hotărâre prin care se respinge ca fiind neîntemeiată

cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Voronin împotriva

întreprinderii cu capital străin „Jurnal de Chișinău Plus” societate cu răspundere

limitată și lui Constantin Cheianu cu privire la apărarea onoarei, demnității și

reputației profesionale, precum și repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

Nina Vascan

9