2ra-22/20 — apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale

2ra-22/20 — apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1981/2019

2ra-22/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: A. Cucerescu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Simciuc, M. Guzun, I. Cotruță)

D E C I Z I E

05 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Jurnal de

Chișinău Plus” Societate cu Răspundere Limitată, Constantin Cheianu, Anatol

Durbală, reprezentați de avocatul Dumitru Pavel,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ghenadii

Cosovan, Victor Alexeev, Anatolie Caraman și Veaceslav Balacci împotriva

Întreprinderii cu Capital Străin „Jurnal de Chișinău Plus” Societate cui Răspundere

Limitată, Constantin Cheianu și Anatol Durbală cu privire la apărarea onoarei,

demnității și reputației profesionale,

împotriva deciziei din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 10 martie 2016, Ghenadii Cosovan, Victor Alexeev, Anatolie Caraman și

Veaceslav Balacci au depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Jurnal

de Chișinău Plus” SRL, Constantin Cheianu și Anatol Durbală cu privire la

apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale.

În motivarea acțiunii au indicat că la 31 ianuarie 2016, postul de televiziune

Jurnal TV, a difuzat emisiunea „Ora de ras”, unde de către promotorii emisiunii au

fost arătate imagini denigratoare însoțite de comentarii insultătoare, calomnieri ce

le-a afectat grav onoarea, demnitatea și reputația.

Au menționat că au apărut în cadrul emisiunii nominalizate în posturi de

prostituate: pozele fețelor au fost atașate la poze a corpuri de femei îmbrăcate ca

prostituate, iar în dreptul fiecărei poze corespunzător pozei a fost scris numele de:

Cosovașa, Caramașa, Balaccișa, Alexașa.

Reclamanții au relatat că la 10 februarie 2016, s-au adresat postului de

televiziune Jurnal TV, cu cerere prealabilă și au solicitat dezmințirea informațiilor

denigratoare, cu scuzele de rigoare și dreptul la replică.

Or, la 15 ianuarie 2016, postul Jurnal TV, cu referire la cererea prealabilă, a

oferit un răspuns, evaziv.

1

Ulterior, la 18 februarie 2016, reclamanții au expediat cereri prealabile și

pârâților Constantin Cheianu și Anatol Durbală, la adresa de serviciu al acestora,

însă, la 22 februarie 2016, cererile prealabile au fost remise, de către directorul

Jurnal TV, pe motiv că Constantin Cheianu și Anatol Durbală nu au domiciliul sau

viza de reședință în sediul companiei Jurnal TV.

Astfel, la 25 februarie 2016 reclamanții au depus interpelare către ÎS „CRIS

„Registru”, în vederea stabilirii adresei de domiciliu ale pârâților Constantin

Cheianu și Anatol Durbală.

La 03 martie 2016, fiind ridicate răspunsurile de la ÎS „CRIS Registru”, în

aceeași zi, au fost expediate repetat cererile prealabile la adresa de domiciliu ale

acestora, de către Constantin Cheianu fiind recepționat la 04 martie 2016, iar de

către Anatol Durbală la 09 martie 2016.

De asemenea, au comunicat că pârâții Constantin Cheianu și Anatol Durbală

au comentat verbal în emisiunea „Ora de ras” precum că Ghenadii Cosovan, Victor

Alexeev, Anatolie Caraman și Veaceslav Balacci fac parte din cele „opt gagici

politice de lux” și au anunțat public că și-au scos la vânzare conștiințele, pentru a

crea platforma Na, Da, Dă”.

Reclamanții au remarcat că Victor Alexeev a activat în organele de drept,

inclusiv în funcția de vice-comisar de poliție al or. Bender, locotenent-colonel de

poliție, fiind pensionar al MAI al RM; Ghenadii Cosovan a activat în organele

afacerilor interne ale MAI cu stagiu neîntrerupt din anul 1982 până în anul 2010,

iar în anul 1992 a participat la acțiunile de luptă din or. Bender, participând la

apărarea integrității și suveranității Republicii Moldova, fiind decorat cu ordinul

„Ștefan cel Mare”; Anatolie Caraman deține gradul de locotenent-colonel, în

perioada anilor 1979-2001, activând în armată națională, deținând funcții de Șef de

Stat Major-comandant adjunct, comandant batalion mobil-operativ, comandant-

adjunct pentru educație, protecție juridică a efectivului și cadre, comandant adjunct

pentru lucru educativ și cadre, participant la luptele pentru apărarea independenței

din 1992, iar Veaceslav Balacci a activat în cadrul Serviciului Vamal.

În concluzie reclamanții au menționat că nu au nimic în comun cu

„prostituția” inclusiv cu „prostituția politică”, însă pârâții Constantin Cheianu și

Anatol Durbală au indus în eroare publicul în privința faptelor, în mod conștient și

intenționat.

De altfel, au indicat că pe pagina web www.jurnaltv.md, imaginile video au

fost vizualizate de 14 569 de ori, redistribuite pe rețeaua de socializare „Facebook”

- 413 de vizualizări, pe rețeaua de socializare „Одноклассники” - 64 de

vizualizări, totodată această emisiune a fost transmisă pe postul de televiziune

Jurnal TV, la orele 21:15, atunci când telespectatorii, sunt în afara orelor de muncă,

iar acest post de televiziune are acoperire pe republică.

Reclamanții au menționat că prezentatorii emisiunii „Ora de ras”, Constantin

Cheianu și Anatol Durbală la 31 ianuarie 2016 au redat clar și explicit numele lor.

La 11 octombrie 2016, reclamanții au depus cerere de concretizare a

pretențiilor prin care au solicitat de a obliga postul de televiziune Jurnal TV, în

acordarea reclamanților, timpului în eter la aceeași emisiune „Ora de ras” difuzată

la aceeași oră 21:15, ca și cea din 31 ianuarie 2016, pentru a-și exercita dreptul la

replică și dezmințirea faptelor, calomniilor declarate de către Constantin Cheianu

și Anatol Durbală cu obligarea ultimilor să-și ceară scuze publice și să dezmintă

informațiile false, în aceeași emisiune televizată „Ora de ras”, ora 21:15; a încasa

2

de la ÎCS „Jurnal de Chișinău Plus” SRL în beneficiul lui Ghenadii Cosovan,

Victor Alexeev, Anatolie Caraman și Veaceslav Balacci prejudiciul moral a câte

50 000 de lei pentru fiecare; a încasa câte 50 000 de lei de la Constantin Cheianu

și Anatol Durbală în beneficiul lui Ghenadii Cosovan și Victor Alexeev pentru

fiecare, cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea din 06 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Ghenadii Cosovan, Victor

Alexeev, Anatolie Caraman și Veaceslav Balacci; a fost obligat postul de

televiziune Jurnal TV, în acordarea timpului în eter la aceeași emisiune „Ora de

ras” difuzată la aceeași oră 21:15, ca și cea din data de 31 ianuarie 2016, să

dezmintă faptele, calomniilor declarate, cu conținutul: Se dezminte textul care nu

este veridic „Săptămâna trecută încă opt gagici politice de lux au anunțat public, că

și-au scos la vânzare conștiințele, pentru a crea platforma Na, Da, Dă. Le-am

remarcat printre ele pe Cosovașa, Caramașa, Balaccișa, Alexașa. Gagici cunoscute

pentru tăvăleala deschisă pe care o practică la studiourile de la Publika TV”; a fost

obligat Constantin Cheianu să-și ceară scuze publice pentru defăimare, în aceeași

emisiune televizată „Ora de ras”, ora 21:15, de la Ghenadii Cosovan, Victor

Alexeev, Anatolie Caraman și Veaceslav Balacci; a fost obligat Anatolie Durbală

să-și ceară scuze publice pentru defăimare, în aceeași emisiune televizată „Ora de

ras”, ora 21:15, de la Ghenadii Cosovan, Victor Alexeev, Anatolie Caraman și

Veaceslav Balacci. În rest pretențiile din acțiunea au fost respinse.

La 13 iulie 2018, ÎCS „Jurnal de Chișinău Plus” SRL, Constantin Cheianu și

Anatolie Durbală, reprezentați de avocatul Dumitru Pavel, au declarat apel

împotriva hotărârii din 06 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar la

16 noiembrie 2018 au depus apel motivat, prin care au solicitat casarea hotărârii cu

emiterea unei decizii sub formă de încheiere, prin care cererea de chemare în

judecată să fie scoasă de pe rol în temeiul art. 267 Cod de procedură civilă, sau

casarea hotărârii primei instanțe în partea admiterii parțiale a acțiunii cu emiterea

în această parte a unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie

respinsă integral.

Prin decizia din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de ÎCS „Jurnal de Chișinău Plus” SRL, Constantin Cheianu și Anatolie

Durbală, reprezentați de avocatul Dumitru Pavel; a fost casată integral hotărârea

din 06 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cu emiterea unei noi

hotărâri, prin care a fost admisă parțial acțiunea; a fost obligată ÎCS „Jurnal de

Chișinău Plus” SRL, să acorde timp în eter la același post de televiziune, în aceiași

emisiune și aceiași oră, ca și cea din 31 ianuarie 2016, și anume la Jurnal TV,

emisiunea „Ora de Ras”, ora 21:15, să dezmintă informațiile denigratoare cu

conținutul: „Săptămâna trecută încă opt gagici politice de lux au anunțat public, că

și-au scos la vânzare conștiințele, pentru a crea platforma Na, Da, Dă... Le-am

remarcat printre ele pe: Caramașa, Cosovașa, Alexașa. Gagici cunoscute pentru

tăvăleala deschisă pe care o practică la studiourile de la Publika TV”; au fost

obligați Constantin Cheianu și Anatolie Durbală să-și ceară scuze publice pentru

defăimare, în aceiași emisiune televizată „Ora de ras”, ora 21:15, de la Ghenadii

Cosovan, Victor Alexeev, Anatolie Caraman și Veaceslav Balacci. În rest,

pretențiile au fost respinse.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, prin prisma art. 15, 16 din Cod civil,

art. 7, 15, 24, 26 din Legea cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23

3

aprilie 2010, în principiu a considerat că în principiu, hotărârea primei instanțe este

întemeiată, însă dat fiind faptul că obligând postul de televiziune Jurnal TV, în

acordarea timpului în eter la aceeași emisiune „Ora de ras” difuzată la aceeași oră

21:15, ca și cea din data de 31 ianuarie 2016, să dezmintă faptele, calomniilor

declarate cu conținutul menționat supra, instanța a nu a ținut cont de circumstanțele

importante și relevante cauzei, hotărârea primei instanțe, a fost casată, cu emiterea

unei noi hotărâri.

Instanța de apel a remarcat că comentariile și mențiunile prezentatorilor

emisiunii cu referire la imaginea politico-socială a intimaților, în fapt întrunesc

condițiile prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea cu privire la libertatea de exprimare

nr. 64 din 23 aprilie 2010, și anume răspândirea judecăților de valoare fără substrat

factologic suficient, care au lezat onoarei și demnitatea și reputația profesională a

intimaților.

În aceiași ordine de idei, Colegiul a menționat că în litigiile ce țin de apărarea

onoarei și demnității, obligațiunea probațiunii îi revine pârâtului, iar reclamantul

urmează să demonstreze doar momentul răspândirii informației ponegritoare.

Persoana lezată prin răspândirea unor relatări cu privire la fapte poate fi restabilită

în drepturi dacă informația este falsă, este defăimătoare și permite identificarea

persoanei vizate de informație.

Astfel, instanța de apel a reținut că pârâții/ apelanți Constantin Cheianu și

Anatol Durbală, dar nici reprezentantul ÎCS „Jurnal de Chișinău Plus” SRL nu au

prezentat careva probe pertinente și concludente, ce ar demonstra veridicitatea

celor enunțate în cadrul emisiunii „Ora de Ras”, neinvocând vreun substrat

factologic pe care să fie bazate opiniile acestora.

Respectiv, instanța de apel a considerat demonstrat cert faptul că informația

cu referire la intimați expusă într-o manieră artistico-umoristică, de parodie și

pamflet, precum o tractează apelanții, întrunește toate cerințele prevăzute de lege

pentru a fi apreciate ca judecată de valoare fără substrat factologic, iar Ghenadii

Cosovan, Victor Alexeev, Anatolie Caraman și Veaceslav Balacci, fiind persoane

lezate prin răspândirea acestora, au dreptul la apărarea onoarei, demnității și

reputației profesionale.

La 16 august 2019, ÎCS „Jurnal de Chișinău Plus” SRL, Constantin Cheianu,

Anatol Durbală, reprezentați de avocatul Dumitru Pavel, au declarat recurs, prin

care au solicitat casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, în

partea admiterii acțiunii cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului au invocat că instanțele de judecată au aplicat eronat

și au încălcat normele de drept material și procedural, fapt ce a dus la soluționarea

greșită a cauzei, au fost apreciate arbitrar probele, iar erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, pe când prima

instanță a dat o apreciere corectă materialului probator în coroborare cu actele

cauzei.

Recurenții în susținerea cererii de recurs au invocat argumente de fapt și de

drept similare celor expuse pe parcursul examinării cauzei în instanțele inferioare.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 19 iunie 2019.

4

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

motivate prin scrisoarea de însoțire din 17 iulie 2019 (f.d. 183, Vol. II), dar la

materialele cauzei lipsește dovada de recepționare a acesteia de către recurenți.

Astfel, recursul declarat la 16 august 2019, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 16 septembrie 2019, prin scrisoarea de însoțire nr. 2ra-1981/19, Curtea

Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia cererii de recurs cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data

recepționării (f.d. 203, Vol. II).

Conform avizelor de recepție intimații Ghenadii Cosovan și Veaceslav

Balacci au recepționat scrisorile la 18 septembrie 2019 și respectiv 20 septembrie

2019 (f.d. 211-212, Vol. II), iar intimații Victor Alexeev și Anatolie Caraman nu

au recepționat scrisorile, care au fost restituite instanței de recurs cu mențiunea

„plecat” și „nereclamat” (f.d. 205-210, Vol. II,).

Astfel, la 30 septembrie 2019, reprezentantul intimaților, avocatul Taisia

Cernit, a depus referință, la recursul ÎCS „Jurnal de Chișinău Plus” SRL,

Constantin Cheianu, Anatol Durbală, reprezentați de avocatul Dumitru Pavel, prin

care a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil. (f.d. 213-214, Vol. II)

Prin încheierea din 18 decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție recursul

declarat de ÎCS „Jurnal de Chișinău Plus” SRL, Constantin Cheianu, Anatol

Durbală, reprezentați de avocatul Dumitru Pavel, a fost considerat admisibil și a

fost fixat spre examinare într-un complet de 5 judecători, în vederea examinării

fondului recursului.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursurile s-au examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea

participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora,

întrucât argumentele expuse în cererea de recurs și referință au fost formulate cu

suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate.

Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi

cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În

esență, recurenta și intimații au avut posibilitate să își prezinte poziția în scris și să

răspundă la concluziile părții adverse.

Verificând decizia din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău și, după caz,

hotărârea din 06 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în limitele

controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că se

impune admiterea recursului și casarea actelor judecătorești contestate, în parte, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze

integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe,

pronunțând o nouă hotărâre.

5

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurenților, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza Garda Ruiz vs

Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs

Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, recurenții nu

au prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate,

nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În debut, Colegiul atestă că, în speță, Ghenadii Cosovan, Victor Alexeev,

Anatolie Caraman și Veaceslav Balacci revendică apărarea onoarei, demnității și

reputației profesionale pretinse a fi lezate de către jurnaliștii Constantin Cheianu și

Anatol Durbală în cadrul emisiunii televizate „Ora de ras”, realizată de „Jurnal

TV” și difuzată la 31 ianuarie 2016.

În acest sens, reclamanții au invocat că au apărut în cadrul emisiunii

nominalizate în posturi de prostituate: pozele fețelor au fost atașate la poze a

corpuri de femei îmbrăcate ca prostituate, iar în dreptul fiecărei poze corespunzător

pozei a fost scris numele de: Cosovașa, Caramașa, Balaccișa, Alexașa, imagini care

au fost însoțite de comentariu verbal insultător, denigrator, fapte false ce lezează

onoarea, demnitatea și reputația profesională a acestora: „A venit timpul să

oficializăm în Moldova prostituția, prostituția politică pe care mai ales pe față o

practică reprezentanții înaltei clasei politice de la noi. Săptămâna trecută încă opt

gagici politice de lux au anunțat public, că și-au scos la vânzare conștiințele, pentru

a crea platforma Na, Da, Dă. Le-am remarcat printre ele pe: Caramașa, Cosovașa,

Balaccișa, Alexașa. Gagici cunoscute pentru tăvăleala deschisă pe care o practică

la studiourile de la Publica TV.” Apoi un personaj animat-vampir, se adresează

unor alte patru personaje animate negative pe numele: „Caramașa, Cosovașa,

Balaccișa, Alexașa”, cărora le ordonă să formeze o clonă a platformei „Da” -

„Dreptate și adevăr”, comentarii care nu au substrat factologic. Acestea fiind de

rea-credință, insultătoare/ jignitoare și care au urmărit scopul calomnierii lor, care

le aduc atingere onoarei și reputației lor.

Analizând memoriul hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel,

Colegiul atestă că acestea nu au elucidat multiaspectual circumstanțele care au

importanță pentru justa soluționare a disensiunii, circumstanță care în esență a dus

la aprecierea greșită a raportului material litigios.

Astfel, instanțele de judecată fond nu au ținut cont de scopul specific al

prezentului litigiu, și anume de faptul că statul nu trebuie să intervină în mod

tranșant în relația dintre sursele mass-media și persoanele ce revendică apărarea

onoarei, demnității și reputației profesionale, deoarece presa, și în general instituția

audiovizualului, sunt independente.

Or, conform art. 4 din Legea cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23

aprilie 2010, statul garantează libertatea de exprimare a mass-mediei. Nimeni nu

6

poate interzice sau împiedica mass-media să răspândească informații de interes

public decât în condițiile legii. Mass-media are sarcina de a informa publicul

asupra problemelor de interes public și de a efectua, în conformitate cu

responsabilitățile sale, investigații jurnalistice în probleme de interes public. Pe

lângă garanțiile prevăzute la art. 3, libertatea de exprimare a mass-mediei admite și

un anumit grad de exagerare sau chiar provocare, cu condiția să nu se denatureze

esența faptelor.

Respectiv, la judecarea cauzei, instanțele ierarhic inferioare nu au stabilit

hotarul echitabil între dreptul la libertatea de exprimare a jurnaliștilor Constantin

Cheianu și Anatol Durbală în cadrul emisiunii televizate „Ora de ras”, realizată de

„Jurnal TV” și difuzată la 31 ianuarie 2016, și dreptul la onoare, demnitate și

reputație profesională a lui Ghenadii Cosovan, Victor Alexeev, Anatolie Caraman

și Veaceslav Balacci, adică hotarul între permisibil și blamabil.

În acest sens, urma a se ține cont de regulile stabilite prin jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului, care trebuie să fie considerate un criteriu esențial

în aprecierea legitimității aplicării unei restrângeri în exercitarea libertății de

exprimare. Or, în procesul examinării litigiilor privind libertatea de exprimare,

Curtea a stabilit o serie de principii și caracteristici specifice acestei categorii de

litigii, care trebuie respectate întrutotul pentru a proteja interesul public. Aceste

criterii se manifestă prin cercetarea rezonabilă și buna credință a răspânditorului,

rolul de „câine de pază” al presei într-o societate democratică, dreptul publicului de

a primi informație etc.

Nu în ultimul rând, pentru a da o apreciere corectă presupuselor informații

denigratoare, urma a fi identificat statutul persoanelor care pretind încălcarea

dreptului la onoare, demnitate și reputație profesională. În condițiile speței, această

circumstanță este una crucială, iar omisiunea acestui fapt din partea instanțelor

inferioare a succedat soluționarea greșită a disensiunii deferită spre judecare. Or,

Victor Alexeev a activat în organele de drept, inclusiv în funcția de vice-comisar

de poliție al or. Bender, locotenent-colonel de poliție, fiind pensionar al MAI al

RM; Ghenadii Cosovan a activat în organele afacerilor interne ale MAI cu stagiu

neîntrerupt din anul 1982 până în anul 2010, iar în anul 1992 a participat la

acțiunile de luptă din or. Bender, participând la apărarea integrității și suveranității

Republicii Moldova, fiind decorat cu ordinul „Ștefan cel Mare”; Anatolie Caraman

deține gradul de locotenent-colonel, în perioada anilor 1979-2001, activând în

armată națională, deținând funcții de Șef de Stat Major-comandant adjunct,

comandant batalion mobil-operativ, comandant-adjunct pentru educație, protecție

juridică a efectivului și cadre, comandant adjunct pentru lucru educativ și cadre,

participant la luptele pentru apărarea independenței din 1992, iar Veaceslav

Balacci a activat în cadrul Serviciului Vamal.

Această circumstanță reliefează o altă caracteristică la stabilirea faptului dacă

informația răspândită în mass-media în privința personalității acestora aduce sau nu

lezări onoarei, demnității și reputației profesionale.

La capitolul dat urma a se aplica principiul diferențierii de opinii și că toate

materialele publicistice care conțin învinuiri politice sunt apreciate că exprimă

opiniile autorului.

Respectiv, în litigiile în care o persoană politică, adică pentru care „a face

politică” este o profesie, invocă ingerința în viața privată și profesională din partea

7

unei surse mass-media, urmează a fi aplicate cu totul alte principii decât cele

generale.

Astfel, urmează a se ține cont de faptul dacă: 1) discuția este politică; 2)

reclamantul are statut special de politician care a acceptat implicit critica

vehementă; și 3) pârâtul are și el statut special fiind implicat profesional în luptă

politică și având protecția suplimentară respectivă.

Coroborând aceste principii, instanța de judecată urma să asigure echilibrul

între dreptul la apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale, pe de o parte,

și pe de altă parte dreptul la libertate de exprimare, la gândire, la opinie, la

informație, dreptul de a primi, transmite și difuza informația pe căile legal

admisibile.

Or, conform art. 32 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, oricărui

cetățean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum și libertatea

exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil.

Principiul dat garantează fiecăruia libertatea gândirii, a opiniei, precum și

libertatea exprimării în public prin orice mijloc legal posibil. Acesta cuprinde de

altfel și libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații,

ori idei fără amestecul autorităților publice.

Deopotrivă, libertatea de exprimare este consfințită și de art. 10 din Convenția

pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, care în § 1

statuează că orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept

include libertatea de opinie și libertatea de a primi sau a comunica informații ori

idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul

articol nu împiedică Statele să supună societățile de radiodifuziune, cinematografie

sau televiziune unui regim de autorizare.

Dreptul la libertatea de exprimare reprezintă unul dintre pilonii de bază ai

unei societăți democratice, una dintre condițiile de bază pentru progresul și

dezvoltarea oricărei persoane. Astfel, art. 10 din Convenție se aplică nu doar în

cazul „informațiilor” sau „ideilor” inofensive, care sunt percepute favorabil sau

care atrag indiferență, ci și în cazul informațiilor și ideilor care șochează,

deranjează sau ofensează statul sau o parte din populație. Acestea sunt cerințele

pluralismului, ale toleranței și ale gândirii libere, fără de care nu poate exista o

„societate democratică”. Aceasta înseamnă că orice „formalitate”, „condiție”,

„restricție” sau „penalitate” impusă în această privință trebuie să fie proporțională

cu scopul legitim urmărit (cauza Handyside v. Regatul Unit, hotărârea din

7/12/1976, § 49).

De asemenea, libertatea de exprimare acoperă o gamă largă de forme și

mijloace de exprimare, inclusiv ilustrarea politicienilor în scene obscene cu

caracter sexual (cauza Vereinigung Bildender Kunstler v. Austria, hotărârea din

25/01/2007).

În cauza Sokolowski v. Polonia, hotărârea din 29/03/2005, § 44, Curtea a

subliniat că fiecare persoană decide modalitatea în care își exprimă gândurile în

vederea atingerii scopurilor urmărite, deoarece art. 10 din Convenție protejează

atât manifestarea, cât și transmiterea și recepționarea mesajului respectiv.

Continuând șirul logic al ipotezei descrise, Colegiul învederează că art. 10 din

Convenție oferă o protecție largă presei, care acoperă și măsurile provizorii de a

înceta, chiar și temporar, publicarea materialelor jurnalistice.

8

Astfel, se deduce că pericolele inerente acestor limitări presupun o analiză

mai prudentă prin prisma art. 10, fiindcă atât timp cât se discută limitarea libertății

presei și având în vedere caracterul „perisabil” al știrilor, amânarea publicării

acestora, chiar și pentru o perioadă scurtă, le-ar putea priva de orice valoare și

interes.

Implicit condițiilor speței, Colegiul consideră și cauza Ziembinski v. Polonia

nr. 2 (hotărârea din 05 iulie 2016), în care Curtea a constat violarea art. 10 din

Convenție pentru faptul că un jurnalist a fost condamnat penal și impus la plata

unei amenzi pentru un articol zeflemitor la adresa oficialilor guvernamentali locali,

prin care îi numise pe primarul de district și pe unul dintre oficiali „boși leneși” și

îl descria ca fiind un „idiot”, un „redus mintal” și un „încuiat”.

Înalta Curte de la Strasbourg a statuat că atunci când s-a analizat articolul,

trebuiau avute în vedere caracterul satiric al textului și ironia care stătea la baza

acestuia. Folosirea sarcasmului și a ironiei fusese perfect compatibilă cu exercițiul

libertății de exprimare a unui jurnalist. Totuși, tribunalele naționale nu au ținut cont

suficient de aceste particularități. Or, proferarea insultelor împotriva oficialilor

guvernamentali locali, inclusiv împotriva unui primar care, ca politician local ales,

putea fi supus unor critici mai aspre decât persoanele private.

Coroborând conjunctura relevată, Colegiul vădește că la judecarea cauzei

instanțele inferioare au ignorat faptul că reclamanții Ghenadii Cosovan, Victor

Alexeev, Anatolie Caraman și Veaceslav Balacci au statut de politician, datorită

trăsăturilor politice ale activității acestora, care au acceptat implicit critica

vehementă, iar pârâtul are statut special fiind implicat profesional în luptă politică

și având protecția suplimentară respectivă, prin prisma art. 10 din Convenție.

Cu referire la fondul cauzei, Colegiul apreciază că libertatea jurnalistică, care

are rolul de „câine de pază” într-o societate democrată, acoperă gradul de

exagerare și/ sau provocator al afirmațiilor făcute de către jurnaliștii Constantin

Cheianu și Anatol Durbală în cadrul emisiunii televizate „Ora de ras”, realizată de

„Jurnal TV” și difuzată la 31 ianuarie 2016.

Or, libertatea de exprimare constituie unul dintre pilonii principali ai unei

societăți democratice, iar excepțiile care permit restricționarea dreptului la

libertatea de exprimare, inclusiv a ideilor și informațiilor care ofensează,

deranjează sau șochează, trebuie interpretate restrictiv, pe când necesitatea limitării

trebuie probată în mod convingător. Deși nu trebuie să depășească limitele stabilite

prin art. 10 § 2, este de datoria presei de a comunica informații și idei de interes

public, iar publicul are dreptul să le recepționeze. În caz contrar, presa nu și-ar

putea manifesta rolul său vital de „câine de pază” (acuza Sunday Times v. Regatul

Unit (nr.2)).

Respectiv, se atestă că, în condițiile speței, recurenții nu au trecut peste

limitele admisibile ale libertății de exprimare și a protecției presei, deoarece

privarea de libertate pentru o faptă comisă în legătură cu activitatea presei poate fi

compatibilă cu libertatea de exprimare a jurnaliștilor doar în circumstanțe

excepționale, cum ar fi instigarea la ură sau la violente.

Mai mult decât atât, instanța de recurs opinează că caracterul defăimător al

informației răspândite de jurnaliștii Constantin Cheianu și Anatol Durbală în cadrul

emisiunii televizate „Ora de ras”, realizată de „Jurnal TV” și difuzată la 31 ianuarie

2016 nu poate fi prezumat. Aceste circumstanțe fiind necesar a fi dovedite de

reclamanți, or, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea cu privire la

9

libertatea de exprimare nr. 64 din 23 aprilie 2010, reclamantul trebuie să

dovedească următoarele: a) pârâtul a răspândit informația; b) informația îl vizează

și este defăimătoare; c) informația constituie o relatare cu privire la fapte și este în

esență falsă; sau d) judecata de valoare nu se bazează pe un substrat factologic

suficient; e) existența și cuantumul prejudiciului cauzat.

În condițiile speței, însă, reclamanții/ intimați nu au probat prin ce se

manifestă „caracterul defăimător” al informației răspândite de jurnaliștii

Constantin Cheianu și Anatol Durbală în cadrul emisiunii televizate „Ora de ras”,

realizată de „Jurnal TV” și difuzată la 31 ianuarie 2016, din moment ce această

informație urma a fi interpretată satiric și cu ironia, care stătea la baza acesteia.

În speță, la baza litigiului se află interpretarea artistico-umoristică și de

pamflet a activității politice a intimaților, care, la 27 ianuarie 2016 au declarat

despre crearea unei mișcări politice - Platforma Dreptate și Adevăr, în condițiile în

care în societate activa Platforma Demnitate și Adevăr, mișcare ce organiza

proteste împotriva guvernării. Crearea acelei platformă-clonă, cu același acronim

(PDA), a fost intens mediatizată la canalele de televiziune din țară, înțelegându-se

clar că este vorba despre o intenție de deturnare a protestului civic și derutare a

cetățenilor țării, prin scoaterea în frunte a intimaților, ca lideri a noii mișcări

politice.

În situația creată, Colegiul consideră întemeiată afirmația recurenților prin

care au indicat că în cadrul emisiunii umoristice, având ca temei conduita

duplicitară a intimaților, a fost realizat un pamflet, fiind asimilați intimații, care și-

au arogat rolul de lideri ai unei mișcări politice, cu femei de purtare ușoară, în

sensul politic – „curve politice”, „prostituate politice”.

Mai mult, din cererea de chemare în judecată nu se întrevede dacă aceste

informații nu sunt veridice, constituie judecăți de valoare fără un substrat

factologic suficient, sau injurii, pe când prevederile art. 7 din Legea privind

libertatea de exprimare, diferențiază 3 tipuri de lezare a onoarei, demnității sau

reputației profesionale: răspândirea relatărilor false cu privire la fapte; răspândirea

judecăților de valoare fără substrat factologic suficient; injuria.

Este cert că litigiul dat nu are ca bază injuria, dat fiind că astfel de afirmații

lipsesc. În partea ce ține de relatări false sau judecăți de valoare, instanța remarcă

că aceste afirmații nu reprezintă nimic altceva decât niște judecăți de valoare,

bazate pe un substrat factologic suficient, expuse într-o formă artistico-umoristică,

de pamflet, care a avut ca temei conduita improprie, duplicitară, a intimaților ca și

politicieni.

Astfel, se atestă că prima instanță nici nu s-a mai pronunțat asupra acestor

argumente a pârâților, pe când instanța de apel a determinat că litigiul dat are ca

obiect niște judecăți de valoare (nu fapte și nici injurii), însă a indicat că aceste

judecăți de valoare „nu au un substrat factologic suficient”

În acest sens, Colegiul menționează că la judecarea acestor categorii de litigii,

instanțele de judecată trebuie să țină cont de specificul noțiunii de „judecată de

valoare”, care prezumă că persoana nu poartă răspundere pentru părerea expusă în

privința unor evenimente, circumstanțe etc., veridicitatea cărora este imposibil de a

se demonstra. Respectiv urmează a face o distincție clară între fapte și judecăți de

valoare.

10

Conform art. 2 din Legea cu privire la libertatea de exprimare, judecata de

valoare este definită ca o opinie, un comentariu, o teorie sau o idee care reflectă

atitudinea față de un fapt, a cărei veridicitate este imposibil de dovedit.

Judecată de valoare fără substrat factologic suficient reprezintă judecată de

valoare care se bazează pe fapte care nu au avut loc sau pe fapte care au avut loc,

dar a căror expunere este denaturată până la falsitate.

Cerința de a dovedi veridicitatea judecăților de valoare este imposibil de a fi

îndeplinită, deoarece adevărul afirmațiilor ce constituie judecăți de valoare nu

poate fi dovedit, iar invocarea probei verității în acest caz ar constitui o încălcare a

libertății de exprimare, parte fundamentală a dreptului asigurat de art. 10 din

Convenția Europeană (pct. 61 din Hotărârea CEDO din 21.12.2004 - cazul Busuioc

c. Moldovei, cazul Jerusalem c. Austriei nr.26958/95, pct.42).

Totodată, chiar și atunci când o declarație constituie o judecată de valoare,

proporționalitatea unei imixtiuni poate depinde de faptul dacă există o bază faptică

suficientă pentru declarația respectivă, deoarece chiar și o judecată de valoare, cu o

bază faptică care s-o sprijine, poate fi excesivă (Hotărârea CEDO din 01.07.1997

pronunțată în cazul Obershlik c. Austriei).

Totodată, în litigiile din această categorie, urmează a se ține seama și de tonul

echilibrat al informației difuzate în presă sau în altă modalitate, limbajul moderat

utilizat, de convingerea că informația a fost difuzată cu bună-credință și în

concordanță cu principiile jurnalismului ce implică responsabilități (Hotărârea

CEDO din 23.10.2007, cazul Flux și Samson c. Moldovei; Hotărârea CEDO din

11.10.2005, cazul Savițchi c. Moldovei).

Caracterul defăimător al informației nu se prezumă. Acest fapt trebuie dovedit

de reclamant conform prevederilor art. 24 alin. (1) lit. b) din Legea privind

libertatea de exprimare.

De regulă, defăimătoare sunt considerate acele informații care relatează

despre încălcarea legilor și a normelor de conviețuire (normele morale), și astfel

fac ca persoana să fie condamnată moral de opinia publică sau de unii indivizi în

particular. Legislatorul nu concretizează care sunt informațiile defăimătoare.

La determinarea caracterului defăimător al informației, urmează a se reține că

unele informații pot fi calificate atât ca defăimătoare, cât și lipsite de acest caracter,

în funcție de modul de percepere, de aprecierea subiectivă, de situația concretă, de

context, de persoanele în rândul cărora este răspândită informația.

„Defăimarea” este un fenomen relativ, stabilirea acesteia necesită o examinare

minuțioasă, analiza riguroasă a argumentelor părților. În cazul existenței unor dubii

rezonabile cu privire la caracterul defăimător al informației, situația se va

interpreta împotriva restricționării libertății de exprimare conform art. 25 alin. (6)

din Legea privind libertatea de exprimare.

Așadar, Colegiul reamintește că art. 3 alin. (1) din Legea cu privire la

libertatea de exprimare, oferă tuturor persoanelor dreptul la libertatea de

exprimare. Un rol special în acest sens îl are presa, care are sarcina de „câine

public de pază” al democrației, libertatea de exprimare a căreia, totodată, este

garantată și prin prisma art. 4 din Legea cu privire la libertatea de exprimare.

Din acest motiv, libertatea de exprimare a mass-media se bucură de garanții

suplimentare prevăzute de art. 11, alin. (3), art. 13 alin. (1), art. 28 alin. (2) din

Legea cu privire la libertatea de exprimare.

11

Libertatea de exprimare protejează atât conținutul, cât și forma informației

exprimate, inclusiv a informației care ofensează, șochează sau deranjează (art. 3

alin. (2) din Legea cu privire la libertatea de exprimare). Dreptul la libertatea de

exprimare este aplicabil nu numai în cazul unei informații sau „idei” care sunt

primite în mod favorabil sau privite ca inofensive sau ca o chestiune de indiferentă,

dar și al celei care ofensează, șochează sau deranjează Statul sau orice parte a

comunității.

Jurisprudența CEDO a delimitat trei categorii principale de exprimare -

politică, artistică și comercială, acordându-i cea mai mare importanță protecției

exprimării politice, care a fost definită foarte larg, astfel încât să includă

discursurile privind toate chestiunile de interes public general.

În sensul art. 10 din Convenția Europeană, art. 32 din Constituția RM și art. 9

din Legea cu privire la libertatea de exprimare, persoanele particulare se bucură de

un drept larg de a critica liderii politici, oficialitățile, guvernele și instituțiile

statale, și ele pot fi pedepsite în ordin civil sau penal în cazul în care criticile lor

sunt false din punct de vedere factologic sau sunt excesiv de ofensatoare.

Limitele criticii acceptabile în adresa personalităților publice sau a

organismelor guvernamentale sunt mai largi decât ale celei în adresa persoanelor

particulare, și, în general, sunt mai largi atunci când nu sunt criticate persoane

nominalizate.

Mai mult, Colegiul reține că, în conformitate cu art. 3 și 4 din Declarația

despre libertatea disputelor politice în mass-media, adoptată la 12 februarie 2004 la

întrunirea a 872-a a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, precum și cu

regulile minime referitor la răspunderea presei, a televiziunii, radioului și altor

mijloace de informare în masă, adoptate la cea de a 11-a Conferință a judecătorilor

cu tematica „Justiția și mass-media”, desfășurată la Cracovia în perioada 25-26

aprilie 2005, personalitățile politice, care se străduie să-și impună opinia politică,

prin însăși acest fapt, își exprimă acordul de a fi supuși aprecierilor publice și

criticii în mass-media.

Politicienii în mod inevitabil și conștient trebuie să accepte verificarea strictă

a fiecărui cuvânt și faptă, atât din partea jurnaliștilor, cât și a marelui public, și, în

consecință, trebuie să dovedească un grad mai mare de toleranță. Cerințele lor de a

fi protejați prin prisma art. 10 al Convenției și art. 7, 10 și 11 din Legea cu privire

la libertatea de exprimare, trebuie cântărite cu interesele dezbaterii libere a

chestiunilor politice (cazul Lingens c. Austriei, hotărârea din 08 iulie 1986).

La caz, Colegiul constată că și recurenții sunt sub protecția acestor

reglementări, atât timp cât însăși intimații au ieșit public cu o intenție politică.

De altfel, art. 4 din Legea cu privire la libertatea de exprimare, prevede

aspectele specifice ale libertății de exprimare a mass-media. Sarcina mass-media

este de a informa publicul despre informațiile de interes public. Informația

răspândită de mass-media poate conține exagerări și chiar provocări, însă trebuie să

fie suficient de exactă pentru a nu dezinforma, deziderate de la care, în speță,

pârâții/ recurenți nu au deviat.

De asemenea, în sensul art. 7 alin. (8) din Legea cu privire la libertatea de

exprimare, nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru stilul umoristic și satiric

dacă prin folosirea acestuia nu se induce în eroare publicul în privința faptelor.

La acest aspect, chiar în jurisprudența CEDO s-a statuat că stilul jurnalistic

constituie o parte a comunicării ca formă de expresie, fiind astfel protejat,

12

împreună cu conținutul expresiei, iar exprimarea jurnalistică poate fi asezonată cu

percepții personal-subiective sau cu formule nu întotdeauna adecvate, esențial fiind

ca pentru a rămâne sub protecția art. 10 din Convenție, limbajul utilizat să nu fie

subordonat unicului scop de a insultă (...), nefiind permis ca satira să conducă la

mesaje jignitoare, la atacuri personale.

Altfel spus, satira se menține în limitele sferei licitului dacă respectă

drepturile personalității și, ca atare, trebuie să păstreze o anumită măsură și mai

ales, nu trebuie să se apeleze la această formă de exprimare cu intenția de a

prejudicia.

Respectiv, Colegiul ajunge la concluzia că jurnaliștii Constantin Cheianu și

postul de televiziune „Jurnal TV”, care au difuzat emisiunea televizată „Ora de

ras”, sunt sub protecția articolului 10 din Convenție, deoarece informația a fost

proferată în manieră satirică/ sarcastică, și este perfect compatibilă cu exercițiul

libertății de exprimare a unui jurnalist.

La caz, urmează a fi învederat faptul că limitarea în libertatea de exprimare a

unui jurnalist în contextul dezbaterii unei probleme de interes public în privința

unui politician, îndeosebi de rang înalt, constituie o încălcare a articolului 10 din

Convenție (cauza Flux v. Moldovei (nr.4), hotărârea din 12 februarie 2008).

Conjunctura relevată denotă netemeinicia acțiunii depuse de Ghenadii

Cosovan, Victor Alexeev, Anatolie Caraman și Veaceslav Balacci cu privire la

apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale.

De asemenea, Colegiul învederează, cu referire la argumentele recurenților

despre nerespectarea procedurii prealabile de soluționare a litigiului pe cale

extrajudiciară, că precum reiese din circumstanțele cauzei, inițial adresării cu

acțiune în judecată, la 10 februarie 2016, Ghenadii Cosovan, Anatolie Caraman,

Alexeev Victor și Veaceslav Balacci au depus în adresa Jurnal TV o cerere

prealabilă, prin care au solicitat dezmințirea informațiilor denigratoare, cu scuzele

de rigoare și dreptul la replică. Respectiv, procedura prealabilă prevăzută de Lege,

a fost respectată, iar faptul că în cererea prealabilă depusă la sediul ÎCS „Jurnal de

Chișinău Plus” SRL - str. Vlaicu Pîrcălab 63 (entitate care gestionează de fapt

postul de televiziune „Jurnal TV”) nu a fost indicată persoana juridică titulară a

sursei media și că nu este identificată informația ce se consideră defăimătoare, nu

se regăsesc circumstanțele care demonstrează că informația este în esență falsă sau

circumstanțele care demonstrează că judecățile de valoare nu se bazează pe un

substrat factologic suficient, nu scutește pârâtul de a remedia problema iscată în

urma activității media prestate.

Cu referire la argumentele recurenților despre faptul că reclamanții/ intimați

au omis termenul legal de înaintare a cereri prealabile către Constantin Cheianu și

Anatol Durbală, și că cererile prealabile au fost înaintate abia la 03 martie 2016,

Colegiul menționează că din necunoaștere a locului domicilierii acestora, inițial

pretențiile față de Constantin Cheianu și Anatol Durbală au fost depuse la sediul

ÎCS „Jurnal de Chișinău Plus” SRL - str. Vlaicu Pîrcălab 63, unde activează în

calitate de prezentatori TV, iar, ulterior, recepționând informația de la ÎS „CRIS

Registru”, pretențiile au fost expediate repetat, deja la domiciliul lui Constantin

Cheianu și Anatol Durbală. Respectiv, Colegiul constată că, în limita informației

de care dispuneau, reclamanții/ intimați au respectat procedura prealabilă, însă din

motive de formalitate excesivă, solicitările de remediere a problemei apărute, au

fost lăsate fără soluționare.

13

Coroborând ipotezele relevate, Colegiul ajunge la concluzia că, la judecarea

cauzei, prima instanță și instanța de apel au interpretat și aplicat eronat normele

legale naționale și internaționale ce guvernează raportul material-litigios, iar drept

consecință au pronunțat soluții greșite și nemotivate.

Astfel, ținând cont de cele expuse supra, Colegiul civil comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

necesității admiterii recursului declarat de ÎCS „Jurnal de Chișinău Plus” SRL,

Constantin Cheianu, Anatol Durbală, reprezentați de avocatul Dumitru Pavel, și

casării integrale a deciziei din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii

din 06 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cu pronunțarea unei

hotărâri noi de respingere a acțiunii.

În conformitate art. 445 alin. (1) lit. b) și art. 445 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Jurnal de

Chișinău Plus” Societate cui Răspundere Limitată, Constantin Cheianu, Anatol

Durbală, reprezentați de avocatul Dumitru Pavel.

Se casează decizia din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 06 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă, la cererea

de chemare în judecată depusă de Ghenadii Cosovan, Victor Alexeev, Anatolie

Caraman și Veaceslav Balacci împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Jurnal de

Chișinău Plus” Societate cui Răspundere Limitată, Constantin Cheianu și Anatol

Durbală cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale, și se

emite o hotărâre nouă, prin care:

Se respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

Ghenadii Cosovan, Victor Alexeev, Anatolie Caraman și Veaceslav Balacci

împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Jurnal de Chișinău Plus” Societate cu

Răspundere Limitată, Constantin Cheianu și Anatol Durbală cu privire la apărarea

onoarei, demnității și reputației profesionale.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

14