CASE OF KOPIĆ v. CROATIA

PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE KOPI Ñ c. CROATIA (Doc. nr. 16789/19) JUDGMENT STRASBOURG 29 septembrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kopić c. Croația, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Krzysztof Wojtyczek , Președintele Erik Wennerström Lorraine Schembri Orland , judecători , și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în privat la 8 august 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a avut origine într-o cerere împotriva Croației depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 22 martie 2019. Reclamantul a fost reprezentat de doamna N. Owens, un avocat practicant la Zagreb. Guvernul croat (“Guvernul”) a primit notificarea cererii. FACTILE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de condițiile inadecvate ale detenției sale. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 3 DE CONVENȚIE Reclamantul se plângea că condițiile de detenție erau sărace. El se bazează pe art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: art. 3 „Nimeni nu va fi supus torturii sau tratamente sau pedepsele inumane sau degradante”. În ceea ce privește perioadele de detenție ale reclamantului indicate în tabelul adăugat Curtea remarcă că, în perioadele în cauză, reclamantul a fost reținut în condiții proaste.Detaliile de detenție în aceste perioade sunt indicate în tabelul apendice. Curtea se referă la principiile stabilite în jurisprudența sa privind condițiile de detenție inadecvate (a se vedea, de exemplu, Muršić Croația [GC], nr. 7334/13, §§§. 101, CEDO 2016). Reafirmă, în special, că o lipsă gravă de spațiu într-o celulă de închisoare cântărește în mare măsură ca factor care trebuie luat în considerare în scopul stabilirii dacă condițiile de detenție descrise sunt „degradante” din punctul de vedere al articolului 3 și pot dezvălui o încălcare, atât singură, cât și luată împreună cu alte deficiențe (a se vedea Muršić , citat mai sus §§ 122-41 , și Ananyev și alții c. Rusia , nos 42525/07 și 60800/08, §§ 149 59, 10 ianuarie 2012). În principalele cauze ale Muršić, citate mai sus, §§ 69-73 și 91-173 și Ulek c. Croația, nr. 21613/16, §§ 71-120 și 126-46, 31 octombrie 2019, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare cu cele din acest caz. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. 10. În special, argumentul Guvernului potrivit căruia, în ceea ce privește anumite perioade de detenție, acțiunea civilă a reclamantului pentru compensare a devenit interzisă pentru că a scos-o în afara timpului legal Trebuie respinsă trei ani. Detenția ar trebui considerată o „situație continuă” atâta timp cât a fost efectuată în același tip de instituție de detenție în condiții substanțial similare. Cererea deținuților de a aduce cererile lor de compensare împotriva statului înainte de sfârșitul acestor situații impune lor o sarcină procedurală irezonabilă (a se vedea Nikitin și alții c. Estonia) , nr. 23226/16 și altele 6 §§ 136 și 141, 29 În plus, argumentul Guvernului pare a fi contrar poziției instanțelor croate (a se vedea, de exemplu, hotărârea Curții de județ Split, nr. Gž-1371/2018 din 21 august 2019). În acest caz, reclamantul a luat pasul preliminar relevant pentru a aduce acțiunea sa civilă (care întrerupe funcționarea termenului legal) la 1 Februarie 2012, adică, chiar înainte de detenția sa în închisoarea de stat Lepoglava s-a încheiat la 12 decembrie 2012 (a se vedea Apendicele). 11. Guvernul a susținut, de asemenea, că reclamantul a petrecut doar între șapte și nouă ore în celulă în timpul nopții, în timp ce restul timpului el a lucrat sau a fost capabil să se mute liber în interiorul secției sale. În plus, a fost permis să petreacă între două și jumătate de ore pe zi în aer liber. Guvernul a subliniat, de asemenea, că Curtea nu a constatat anterior încălcarea articolului 3 din Convenție în circumstanțe similare (a se vedea Dolenec c. Croația , nr. 25282/06, §§ 133-36, 26 noiembrie 2009). 12. Curtea își reiterează constatarea în Muršić , o hotărâre a Grandei Camere (citată mai sus) ulterioară Dolenec (de asemenea citată mai sus), că o presupunere puternică de încălcare a articolului 3 apare în cazul în care spațiul personal disponibil unui deținut cade sub suprafața etajului de 3 mp. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . , dacă reducerile spațiului personal minim necesar de 3 mp sunt scurte, ocazionale și minore (a se vedea Muršić, citat mai sus §§§ 137-38). Cu toate acestea, perioadele în care reclamantul în acest caz eliminat de mai puțin de 3 mp nu au fost nici scurte, nici ocazional (a se vedea Apendicele). 13. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, condițiile de detenție ale reclamantului erau inadecvate. 14. Prin urmare, această parte a cererii este admisibilă și dezvăluie încălcarea art. 3 din Convenție. În măsura în care cererea se referă la facilități igienice inadecvate și la calitatea proaspătă a alimentelor, precum și la suprapopularea în perioada cuprinsă între 9 martie și 6 aprilie 2012, Curtea consideră că, având în vedere tot materialul în posesia sa, aceste plângeri nu dezvăluie nici o apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consacrate în Convenția sau în Protocolurile sale. 16. Prin urmare, această parte a cererii este inadmisibilă în temeiul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție ca fiind evident nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 18. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Muršić , citat mai sus, § 181, și Ulemek, citat mai sus, § 162, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. 19. Curtea consideră în continuare oportun ca rata de dobânzi implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerile referitoare la condițiile inadecvate de detenție în perioadele indicate în tabelul anexat admisibile și la restul cererii inadmisibile; deține că aceste plângeri declară o încălcare a articolului 3 din Convenție privind condițiile inadecvate de detenție în timpul perioadelor indicate în tabelul anexat; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 29 septembrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Krzysztof Wojtyczek Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 3 din Convenție (condiții neadecvate de detenție) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația Reprezentantului Facilității Începe și în sfârșit Durata Sq. m per deținut Acuzații specifice Suma acordată pentru prejudiciu moral (în euro) [1] Sumele acordate pentru costurile și cheltuielile (în euro) [2] 16789/19 22/03/2019 Slavko KOPIδ 1978 Owens Nataša Zagreb Lepoglava Stat Prizon 03/12/2007 până la 14/12/2011 4 ani și 12 zile Prizona Statului Lepoglava 29/12/2011 până la 05/01/2012 8 zile Prizona Statului Lepoglava 27/01/2012 până la 09/03/2012 1 lună și 12 zile Prizona Statului Lepoglava 06/04/2012 până la 12/12/2012 8 luni și 7 zile între 2,36 și 2,40 m2 2.38 m2 2.38 m2 2.38 m2 2.38 m2 suprapopulare suprapopulare suprapopulare suprapopulație suprapopulare 12.500 2.060 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului. [2] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului.

FIRST SECTION

CASE OF

KOPIĆ v. CROATIA

(Application no. 16789/19)

JUDGMENT

STRASBOURG

29 September 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Kopić v. Croatia,

The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of:

Krzysztof Wojtyczek

, President,

Erik Wennerström

,

Lorraine Schembri Orland

, judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 8 August 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Croatia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 22 March 2019.

2.

The applicant was represented by Ms N. Owens, a lawyer practising in Zagreb.

3.

The Croatian Government (“the

Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

4.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

5.

The applicant complained of the inadequate conditions of his detention.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

3 OF THE CONVENTION

6.

The applicant complained that the conditions of his detention had been poor. He relied on Article 3 of the Convention, which reads as follows:

Article 3

“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

As regards the periods of the applicant’s detention indicated in the appended table

7.

The Court notes that in the periods in question the applicant was kept in detention in poor conditions. The details of his detention in those periods are indicated in the appended table. The Court refers to the principles established in its case

‑

law regarding inadequate conditions of detention (see, for instance,

Muršić

v.

Croatia

[GC], no.

7334/13, §§

96

‑

101, ECHR 2016). It reiterates in particular that a serious lack of space in a prison cell weighs heavily as a factor to be taken into account for the purpose of establishing whether the detention conditions described are “degrading” from the point of view of Article

3 and may disclose a violation, both alone or taken together with other shortcomings (see

Muršić

, cited above, §§

122-41, and

Ananyev and Others v. Russia

, nos.

42525/07 and 60800/08, §§

149

‑

59, 10

January 2012).

8.

In the leading cases of

Muršić,

cited above, §§ 69-73 and 91-173, and

Ulemek v. Croatia,

no. 21613/16, §§ 71-120 and 126-46, 31 October 2019, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

9.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints.

10.

In particular, the Government’s argument that in respect of certain periods of his detention the applicant’s civil action for compensation had become time barred because he had brought it outside of the statutory time

‑

limit of three years must be dismissed. Detention should be regarded as a “continuing situation” as long as it was effected in the same type of detention facility in substantially similar conditions. Requiring detainees to bring their compensation claims against the State before the end of such situations imposes an unreasonable procedural burden on them (see

Nikitin and Others v. Estonia

, nos. 23226/16 and 6 others, §§ 136 and 141, 29

January 2019). Moreover, the Government’s argument seems to be contrary to the position of the Croatian courts (see, for example, the judgment of the Split County Court, no. Gž-1371/2018 of 21 August 2019). In the present case the applicant took the relevant preliminary step for bringing his civil action (which interrupts the running of the statutory time

‑

limit) on 1

February 2012, that is, even before his detention in Lepoglava State Prison ended on 12

December 2012 (see the Appendix).

11.

The Government also submitted that the applicant had been spending only between seven and nine hours in his cell during the night whereas the rest of the time he had either worked or been able to move freely within his ward. In addition, he was allowed to spend between two and a half to three hours per day outdoors. The Government also pointed out that the Court had previously found no violation of Article 3 of the Convention in similar circumstances (see

Dolenec v.

Croatia

, no. 25282/06, §§ 133-36, 26

November 2009).

12.

The Court reiterates its finding in

Muršić

, a Grand Chamber judgment (cited above) subsequent to

Dolenec

(also cited above), that a strong presumption of a violation of Article 3 arises where the personal space available to a detainee falls below 3 sq. m of floor surface. That presumption can be rebutted only if certain factors are cumulatively met,

inter alia

, if the reductions in the required minimum personal space of 3 sq. m are short, occasional and minor

(see

Muršić,

cited above, §§ 137-38). However, the periods in which the applicant in the present case disposed of less than 3 sq.

m were neither short nor occasional (see the Appendix).

13.

Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the applicant’s conditions of detention were inadequate.

14.

This part of the application is therefore admissible and discloses a breach of Article 3 of the Convention.

As regards the remaining complaints

15.

In so far as the application concerns inadequate hygienic facilities and poor quality of food, as well as overcrowding in the period between 9 March and 6 April 2012, the Court considers that, in the light of all the material in its possession, these complaints do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

16.

It follows that this part of the application is therefore inadmissible under Article 35 § 3 (a) of the Convention as manifestly ill-founded and must be rejected pursuant to Article 35 § 4 thereof.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

17.

Article

41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

18.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Muršić

, cited above, § 181, and

Ulemek,

cited above, §

162), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

19.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the complaints concerning the inadequate conditions of detention in the periods indicated in the appended table admissible,

and the remainder of the application inadmissible;

Holds

that these complaints disclose a breach of Article

3 of the Convention concerning the inadequate conditions of detention during the periods indicated in the appended table;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 29 September 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Krzysztof Wojtyczek

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 3 of the Convention

(inadequate conditions of detention)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Facility

Start and end date

Duration

Sq. m per inmate

Specific grievances

Amount awarded for non-pecuniary damage

(in euros)

[1]

Amount awarded for costs and expenses

(in euros)

[2]

16789/19

22/03/2019

Slavko KOPIĆ

1978

Owens Nataša

Zagreb

Lepoglava State Prison

03/12/2007 to

14/12/2011

4 years and 12 days

Lepoglava State Prison

29/12/2011 to

05/01/2012

8 days

Lepoglava State Prison

27/01/2012 to

09/03/2012

1 month and 12 days

Lepoglava State Prison

06/04/2012 to

12/12/2012

8 months and 7 days

between 2.36 and 2.40 m²

2.38 m²

2.38 m²

2.38 m²

overcrowding

overcrowding

overcrowding

overcrowding

12,500

2,060

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.

[2]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.