- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 9 februarie 2023
- Stat pârât
- HRV
- Articole
- Articolul 3
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 3
Prpić împotriva Croației
Traducere în română Auto
SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE PRIPI usted v. CROATIA (Documentul nr. 27712/19) HOTĂRÂREA STRASBOURG 9 februarie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Prpić v. Croația, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința ca compusă în: Frédéric Krenc , Președintele Diana Sârcu, Davor Derenčinović , judecători și Viktoriya Maradodina, acționând Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 19 ianuarie 2023, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Croației depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”), la 14 mai 2019. Reclamantul a fost reprezentat de dna L. Horvat, avocat practicant la Zagreb.
Guvernul croat (“Guvernul”) a primit avizul asupra cererii. FACTELE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de condițiile inadecvate de detenție. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 3 DE CONVENȚIE Reclamantul s-a plâns de condițiile inadecvate de detenție, care se bazează pe art. 3 din Convenție, care citește după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus la tortură sau la tratamente sau pedepsei inumane sau degradante.” Curtea constată că reclamantul a fost reținut în condiții slabe. Detaliile de detenție sunt indicate în tabelul anexat.
Curtea se referă la principiile stabilite în jurisprudența sa privind condițiile de detenție inadecvate (a se vedea, de exemplu, Muršić Croația [GC], nr. 7334/13, §§§ 101, CEDO 2016). Reafirmă, în special, că o lipsă gravă de spațiu într-o celulă de închisoare cântărește în mare măsură ca factor care trebuie luat în considerare în scopul stabilirii dacă condițiile de detenție descrise sunt „degradante” din punctul de vedere al articolului 3 și pot dezvălui o încălcare, atât singură, cât și luată împreună cu alte deficiențe (a se vedea Muršić , citat mai sus §§ 122-41 , și Ananyev și alții c. Rusia , nos 42525/07 și 60800/08 §§ 149 59, 10 ianuarie 2012 . În principalele cauze ale Muršić , citate mai sus §§ 69-73 și 91-173 și Ulek c. Croația , nr. 21613/16 §§ 120 și 126-46, 31 octombrie 2019, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare cu cele din acest caz.
După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. 10. În special, Guvernul a susținut că, în timpul șederii ei în închisoarea de stat Požega, reclamantul a petrecut doar între șapte și nouă ore în celulă în timpul nopții, în timp ce restul timpului, ea a lucrat sau a fost capabilă să se mute liber în sediul ei. În plus, ea a fost autorizată să petrece două ore pe zi în aer liber. Guvernul a subliniat, de asemenea, că Curtea nu a constatat anterior încălcarea articolului 3 din Convenție în condiții similare (a se vedea Dolenec c. Croația , nr. 25282/06 §§ 133-36, 26 noiembrie 2009). 11. Curtea constată că în perioada între 12 august 2012 și 9 Februarie 2013 reclamantul a eliminat mai puțin de 3 m mp de suprafață de podea (a se vedea tabelul adăugat).
(citat mai sus), faptul că o presupunere puternică de încălcare a articolului 3 apare în cazul în care spațiul personal disponibil pentru un deținut cade sub 3 m mp de suprafață de podea. Această presupunere poate fi respinsă numai dacă anumite factori sunt îndeplinite cumulativ, printre altele , dacă reducerea spațiului personal minim necesar de 3 m mp sunt scurte, ocazionale și minore (a se vedea Muršić , citat mai sus, §§ 137-38. Cu toate acestea, în acest caz, în timpul perioadei în cauză, care nu a fost scurtă, reclamantul a eliminat în mod continuu mai puțin de 3 mp de spațiu personal. 12. În perioada cuprinsă între 14 aprilie 2011 și 11 august 2012, spațiul personal disponibil reclamantului a fost între 3 și 4 m mp (a se vedea tabelul apendice).
Curtea reiterează că, în aceste circumstanțe, factorul spațiu rămâne un factor important în evaluarea adecvării condițiilor de detenție (a se vedea Muršić , citat mai sus, §§ 139). În acea perioadă reclamantul și alți deținuți nu au fost autorizați să petreceți timp în celulele lor în timpul zilei, cu excepția perioadei între 4 și 18 p.m. atunci când ar putea fie să se odihnească în celulele lor sau să petrece timpul în aer liber. Restul zilei reclamantul a trebuit să petrece într-un hol măsurand 69,21 mp sau sala TV de 67,47 mp. cu aproximativ 50 de deținuți, ceea ce înseamnă că spațiul personal disponibil pentru ea în aceste zone comune era mai mic de 3 mp. Deși, din august 2011, reclamantul a lucrat patru ore pe zi, Curtea constată că acest lucru nu a fost suficient pentru a compensa lipsa gravă de spațiu, în special având în vedere alte condiții fizice inadecvate ale detenției sale (a se vedea tabelul apendice).
13. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, condițiile de detenție ale reclamantului erau inadecvate. 14. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 3 din Convenție. „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 16. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Muršić, citat mai sus, § 181, și Ulek, citat mai sus, § 162, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul anexat.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; deține că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenție privind condițiile inadecvate de detenție; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 9 februarie 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Frédéric Krenc Președintele Adjunct Registrul interimar APENDIX Solicitarea depunerii de plângeri în temeiul articolului 3 din Convenție (condiții neadecvate de detenție) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Facilității Începe și în sfârșit Durata Sq.
m per detenție Cliente specifice Suport acordat pentru prejudiciu moral (în euro) [1] Sumele acordate pentru costurile și cheltuielile (în euro) [2] 27712/19 14/05/2019 Arlen PRPIδ 1969 Horvat Lidija Zagreb Prizon 10/02/2011 la 13/04/2011 2 luni și 4 zile Prizona de Stat Požega 14/04/2011 la 09/02/2013 1 an, 9 luni și 27 zile între 3,26 și 3,92 m2 3,56 m2 (14/04/2011-11/08/2012) 2,95 m2 (12/08/2012-9/02/2013) suprapopulare, lipsa de intimitate pentru toaletă, lipsa de aer proaspăt, lipsa sau mobila inadecvată, lipsa sau insuficiența exercițiului fizic în aer proaspăt, lipsa sau inadecvată a infrastructurilor igienice, lipsa sau limitarea accesului la duș, lipsa de produse de toaletă suprapopulare, temperatură inadecvată, lipsă de instalații igienice sau inadecvate, lipsă de aer proaspăt, nu acces sau restricționat la apă caldă, nici acces limitat la duș, lipsă de articole de toaletă, lipsă de exercițiu fizic sau insuficient în aer proaspăt 8.300 250 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.
[2] În plus, orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.
SECOND SECTION
CASE OF PRPIĆ v. CROATIA (Application no. 27712/19) JUDGMENT STRASBOURG 9 February 2023 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Prpić v. Croatia, The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of: Frédéric Krenc , President , Diana Sârcu, Davor Derenčinović , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 19 January 2023, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application against Croatia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 14 May 2019.
The applicant was represented by Ms L. Horvat, a lawyer practising in Zagreb.
The Croatian Government (“the Government”) were given notice of the application. THE FACTS
The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.
The applicant complained of the inadequate conditions of detention. THE LAW
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
3 OF THE CONVENTION
6. The applicant complained of the inadequate detention conditions. She relied on Article 3 of the Convention, which reads as follows: “No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”
The Court notes that the applicant was kept in detention in poor conditions. The details of her detention are indicated in the appended table. The Court refers to the principles established in its case ‑ law regarding inadequate conditions of detention (see, for instance, Muršić v. Croatia [GC], no. 7334/13, §§ 96 ‑ 101, ECHR 2016). It reiterates in particular that a serious lack of space in a prison cell weighs heavily as a factor to be taken into account for the purpose of establishing whether the detention conditions described are “degrading” from the point of view of Article 3 and may disclose a violation, both alone or taken together with other shortcomings (see Muršić , cited above, §§ 122-41, and Ananyev and Others v. Russia , nos. 42525/07 and 60800/08, §§ 149 ‑ 59, 10 January 2012).
In the leading cases of Muršić , cited above, §§ 69-73 and 91-173, and Ulemek v. Croatia, no. 21613/16, §§ 71 ‑ 120 and 126-46, 31 October 2019, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints.
In particular, the Government submitted that during her stay in the Požega State Prison the applicant had only been spending between seven and nine hours in her cell during the night whereas the rest of the time she had either worked or been able to move freely within her ward. In addition, she had been allowed to spend two hours per day outdoors. The Government also pointed out that the Court had previously found no violation of Article 3 of the Convention in similar circumstances (see Dolenec v. Croatia , no. 25282/06, §§ 133-36, 26 November 2009).
The Court notes that in the period between 12 August 2012 and 9 February 2013 the applicant disposed of less than 3 sq. m of floor surface (see the appended table). It further reiterates its finding in Muršić , a Grand Chamber judgment subsequent to Dolenec (cited above), that a strong presumption of a violation of Article 3 arises where the personal space available to a detainee falls below 3 sq. m of floor surface. That presumption can only be rebutted if certain factors are cumulatively met, inter alia , if the reductions in the required minimum personal space of 3 sq. m are short, occasional and minor (see Muršić , cited above, §§ 137-38). However, in the present case during the period in question, which was not short, the applicant continuously disposed of less than 3 sq. m. of personal space.
In the period between 14 April 2011 and 11 August 2012 the personal space available to the applicant was between 3 and 4 sq. m. (see the appended table). The Court reiterates that in those circumstances the space factor remains a weighty factor in the assessment of the adequacy of conditions of detention (see Muršić , cited above, §§ 139). In that period the applicant and other inmates were not allowed to spend time in their cells during the day, save for the period between 4 and 6 p.m. when they could either rest in their cells or spend time outdoors. The rest of the day the applicant had to spend in a hallway measuring 69.21 sq. m. or TV room of 67.47 sq. m. with around 50 other inmates, which means that the personal space available to her in those common areas was less than 3 sq. m. Even though from August 2011 the applicant worked four hours per day, the Court finds that this was not sufficient to compensate for the serious lack of space, especially having regard to other inappropriate physical conditions of her detention (see the appended table).
Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the applicant’s conditions of detention were inadequate.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 3 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
15. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Muršić, cited above, § 181, and Ulemek, cited above, § 162), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the application admissible; Holds that this application discloses a breach of Article 3 of the Convention concerning the inadequate conditions of detention; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amounts indicated in the appended table, at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 9 February 2023, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Frédéric Krenc Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 3 of the Convention (inadequate conditions of detention) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Facility Start and end date Duration Sq. m per inmate Specific grievances Amount awarded for non-pecuniary damage (in euros) [1] Amount awarded for costs and expenses (in euros) [2] 27712/19 14/05/2019 Arlen PRPIĆ 1969 Horvat Lidija Zagreb Zagreb Prison 10/02/2011 to 13/04/2011 2 months and 4 days Požega State Prison 14/04/2011 to 09/02/2013 1 year, 9 months and 27 days between 3.26 and 3.92 m² 3.56 m² (14/04/2011-11/08/2012) 2.95 m² (12/08/2012-9/02/2013) overcrowding, lack of privacy for toilet, lack of fresh air, lack or inadequate furniture, lack of or insufficient physical exercise in fresh air, lack of or inadequate hygienic facilities, no or restricted access to shower, lack of toiletries overcrowding, inadequate temperature, lack of or inadequate hygienic facilities, lack of fresh air, no or restricted access to warm water, no or restricted access to shower, lack of toiletries, lack of or insufficient physical exercise in fresh air 8,300 250 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants. [2] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.