3ra-1141/18 — contestarea parțială a actelor administrative și declararea nulității contractelor de v-c

3ra-1141/18 — contestarea parțială a actelor administrative și declararea nulității contractelor de v-c (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra - 1141/18

prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Central (jud.: V. Hudoba)

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud.: V. Movilă, E. Dvurecenschii, N. Veleva)

D E C I Z I E

10 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Galina Stratulat

Dumitru Visternicean

Nina Vascan

Victor Burduh

judecând cererea de recurs declarată de Consiliul municipal Comrat și

Primarul municipiului Comrat,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul

teritorial Comrat al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Comrat,

Primarului municipiului Comrat, Vladimir Melnic, Svetlanei Melnic, Chiamil

Dobrov, Annei Lebedeva și Pavel Avramov, intervenienții accesorii notarii

Grădinar Ludmila, Ganeva Ludmila, Tarlev Irina, cu privire la contestarea parțială

a actelor administrative și declararea nulității contractelor de vânzare-cumpărare a

terenurilor,

împotriva deciziei din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Cahul, prin care s-a

respins apelul formulat de Oficiul teritorial Comrat al Cancelariei de Stat și s-a

casat integral hotărârea din 26 ianuarie 2017 a Judecătoriei Comrat, cu pronunțarea

unei noi hotărâri de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 25 iunie 2016, Oficiul teritorial Comrat al Cancelariei de Stat a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Comrat, Primarului

municipiului Comrat, Vladimir Melnic, Svetlanei Melnic, Chiamil Dobrov, Annei

Lebedeva și Pavel Avramov, cu privire la contestarea parțială a actelor

administrative și declararea nulității contractelor de vânzare-cumpărare a

terenurilor.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat următoarele circumstanțe de fapt.

Potrivit deciziei nr. 1/32.1 din 5 februarie 2016 „Cu privire la vânzarea

terenului Annei Lebedeva și lui Pavel Avramov”, Consiliul municipal Comrat a

decis de a vinde Annei Lebedeva și lui Pavel Avramov terenul pentru construcții,

cu suprafața de 0,0031 ha, din str. Tanchistov, nr. 1/5, mun. Comrat, iar plata

Pagină 1 din 17

pentru vânzarea terenului va fi efectuată în termenul de 30 zile din momentul

recepționării deciziei. Punctul 2 din decizie prevedea că prețul de vânzare al

terenului a fost estimat, conform calcului, în sumă totală de 1402 lei.

În baza deciziei nr. 1/32.2 din 5 februarie 2016 „Cu privire la vânzarea

terenului lui Chiamil Dobrov”, Consiliul municipal Comrat a decis de a vinde lui

Chiamil Dobrov terenul pentru construcții, cu suprafața de 0,0069 ha, din str.

Lenina, nr. 176/3, mun. Comrat, iar plata pentru vânzarea terenului va fi efectuată

în termenul de 30 zile din momentul recepționării actului administrativ. Prețul de

vânzare al imobilului a fost stabilit în sumă totală de 3 120 lei.

Prin decizia nr. 1/32.3 din 5 februarie 2016 „Cu privire la vânzarea terenului

lui Vladimir Melnic și Svetlanei Melnic”, Consiliul municipal Comrat a decis de a

vinde lui Vladimir Melnic și Svetlanei Melnic terenul pentru construcții, cu

suprafața de 0,004 ha, din str. Fediko, nr. 22/6, mun. Comrat, iar plata pentru

vânzarea terenului va fi efectuată în termenul de 30 zile din momentul recepționării

deciziei. Conform punctului 2 din decizie, prețul de vânzare al terenului a fost

estimat la suma totală de 1 808 lei.

În conformitate cu aceste decizii, a fost încheiat contractul de vânzare-

cumpărare a terenului nr. 2590 din 2 martie 2016, între Vladimir Melnic, Svetlana

Melnic și Primarul municipiului Comrat; contractul de vânzare-cumpărare a

terenului nr. 1010 din 15 martie 2016, între Chiamil Dobrov și Primarul

municipiului Comrat și contractul de vânzare-cumpărare a terenului, între Anna

Lebedeva, Pavel Avramov și Primarul municipiului Comrat.

Oficiul teritorial Comrat al Cancelariei de Stat a pretins că deciziile

Consiliului municipal Comrat nr. 1/32.1 din 5 februarie 2016, nr. 1/32.2 din 5

februarie 2016 și nr. 1/32.3 din 5 februarie 2016, în partea stabilirii prețului de

vânzare a terenurilor.

În argumentarea celor menționate mai sus, reclamantul a invocat dispozițiile

Hotărârii Guvernului nr. 115 din 28 februarie 1996, pentru aprobarea

Instrucțiunilor cu privire la ținerea lucrărilor de secretariat în organele

administrației publice locale ale Republicii Moldova, articolele 3 alin. (2), 14 alin.

(2) lit. d) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică

locală, articolul 4 alin. (4) din Legea nr. 1308 din 25 iulie 1997 privind prețul

normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului, punctul 3 și 5 din anexa la

Legea nr. 1308 din 25 iulie 1997 privind prețul normativ și modul de vânzare-

cumpărare a pământului, anexa nr. 2 la Regulamentul cu privire la vânzarea-

cumpărarea terenurilor aferente, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1428 din 16

decembrie 2008. Așadar, potrivit acestor reglementări, terenurile aferente care nu

sunt utilizate în procesul tehnologic al întreprinderilor se vând la prețul normativ,

fără aplicarea coeficienților prevăzuți la pct. 3 din anexa la Legea nr. 1308 din 25

iulie 1997.

Reclamantul a susținut că pe suprafața terenului din str. Fediko, nr. 22/6,

mun. Comrat și din str. Lenina, nr. 176/3, mun. Comrat sunt amplasate construcții

cu modul de folosință „garaj”, iar pe suprafața terenului din str. Tanchistov, nr. 1/5,

mun. Comrat este amplasată o construcție. În acest caz, legislatorul a stabilit

coeficienți mai scăzuți în cazul vânzării terenurilor utilizate în procesele

tehnologice ale întreprinderilor, spre deosebire de persoanele fizice care procură

Pagină 2 din 17

terenurile fără a le utiliza în procesele tehnologice ale întreprinderilor. În plus,

instituția reclamantă a sugerat că împrejurările relatate constituie temei de nulitate

absolută a contractelor de vânzare – cumpărare sus menționate în acord cu

articolele 207 și 220 alin. (1) din Codul civil.

Oficiul teritorial Comrat al Cancelariei de Stat a solicitat anularea punctului

2 din deciziile nr. 1/32.3 din 5 februarie 2016; nr. 1/32.2 din 5 februarie 2016; nr.

1/32.1 din 5 februarie 2016, adoptate de Consiliul municipal Chișinău ca fiind

ilegale în fond, emise contrar prevederilor legii. La fel, instituția reclamantă a cerut

declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare a terenului nr. 2590 din 2

martie 2016, contractului de vânzare-cumpărare a terenului nr. 1010 din 15 martie

2016 și contractului de vânzare-cumpărare a terenului încheiat între Anna

Lebedeva, Pavel Avramov și Primarul municipiului Comrat, ca ilegale în fond

(vol. I, f. d. 2, pe verso).

În cadrul examinării cauzei, pârâtul Lebedeva Anna, Consiliul municipal

Comrat, Melnic Vladimir și Melnic Svetlana au depus referință în întâmpinarea

cererii de chemare în judecată, prin care au cerut respingerea acțiunii ca nefondată

și lipsită de temei (vol. I, f. d. 21 – 22, 28, 42 - 43 )

La 15 noiembrie 2016, Judecătoria Comrat a introdus în proces notarii

Grădinar Ludmila, Ganeva Ludmila, Tarlev Irina în calitate de intervenienți

accesorii (vol. I, f. d. 61, 68).

Prin hotărârea din 26 ianuarie 2017 a Judecătoriei Comrat, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată (vol. I, f. d. 111, 114 – 117; vol. II, f. d. 30 – 35).

Împotriva acestui act de dispoziție, Oficiul teritorial Comrat al Cancelariei

de Stat a declarat apel în termenul legal. În apărare, Consiliul municipal Comrat și

Primăria municipiului Comrat au solicitat respingerea cererii dedusă judecății (vol.

II, f. d. 7).

Curtea de Apel Comrat, prin decizia din 22 iunie 2017, a respins cererea de

apel depusă de Oficiul teritorial Comrat al Cancelariei de Stat și a menținut

hotărârea din 26 ianuarie 2017 a Judecătoriei Comrat (vol. II, f. d. 9 – 16, 36 – 41).

La 22 august 2017, Oficiul teritorial Comrat al Cancelariei de Stat a formulat

recurs împotriva deciziei din 22 iunie 2017 a instanței de apel, solicitând casarea

acesteia (vol. II, f. d. 42).

Prin decizia din 20 decembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, recursul

menționat mai sus a fost admis și decizia din 22 iunie 2017 a Curții de Apel

Comrat a fost casată integral, cu remiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași

instanță, de un alt complet de judecată (vol. II, f. d. 53 – 60).

La 31 ianuarie 2018, prin încheierea Curții Supreme de Justiție, cauza a fost

strămutată spre examinare la Curtea de Apel Cahul (vol. II, f. d. 68 – 70).

Curtea de Apel Cahul, prin decizia din 26 aprilie 2018, a admis apelul

avansat de Oficiul teritorial Comrat al Cancelariei de Stat, a casat integral

hotărârea din 26 ianuarie 2017 a Judecătoriei Comrat și a emis o nouă hotărâre de

admitere integrală a acțiunii (vol. II, f. d. 106 – 110).

Astfel, instanța de apel a statuat anularea punctului 2 din deciziile nr. 1/32.3,

nr. 1/32.2, nr. 1/32.1 a Consiliului municipal Comrat, privind vânzarea terenurilor

lui Melnic Vladimir, Melnic Svetlana, Dobrov Chiamil, Lebedeva Anna și

Avramov Pavel. În aceeași ordine de idei, instanța de judecată a recunoscut nule

Pagină 3 din 17

următoarele contracte de vânzare – cumpărare încheiate: între Primăria

municipiului Comrat și Melnic Vladimir, Melnic Svetlana, nr. 2590 din 2 martie

2016; între Primăria municipiului Comrat și Dobrov Chimil, nr. 1010 din 15 martie

2016 și între Primăria municipiului Comrat și Lebedeva Anna, Avramov Pavel, nr.

4192 din 2 august 2016. În final, s-a dispus încasarea de la Primăria municipiului

Comrat în beneficiul statutului a taxei de stat în sumă de 332, 32 lei (vol. II, f. d.

110).

La 28 iunie 2018, Consiliul municipal Comrat și Primarul municipiului

Comrat au declarat recurs împotriva deciziei din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel

Cahul, solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii din 26 ianuarie 2017 a

Judecătoriei Comrat.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurenții au afirmat că

instanțele judecătorești nu au respectat procedura legală de înștiințare despre

examinarea cauzei și au dispus încasarea de la ei a cheltuielilor judiciare contrar

articolelor 85 alin. (1) lit. f) și 98 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Referitor la fondul cauzei, aceștia au sugerat că deciziile nr. 1/32.3, nr.

1/32.2, nr. 1/32.1 au fost emise în conformitate cu legislația în vigoare.

La 24 iulie 2018, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs intimaților

Oficiul teritorial Comrat al Cancelariei de Stat, Vladimir Melnic, Svetlanei Melnic,

Chiamil Dobrov, Annei Lebedeva, Pavel Avramov, Irina Tarlev și notarul Grădinar

Ludmila, informându-i că referința se depune în termen de o lună de la data

primirii scrisorii (vol. II, f. d. 138).

Până la data examinării cauzei, intimații nu au depus referințe, prin care să-și

exprime poziția cu privire la recursul declarat.

În procedura de filtru, prevăzută de articolul 440 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, completul de judecată a constatat că obiectul prezentei cererii se

referă la decizia din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Cahul, care intră în categoria

de acte specificate în articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă. La fel,

instanța de judecată nu a identificat faptul că recursul a fost examinat anterior,

fiind respectate, totodată, dispozițiile articolului 430 din Codul de procedură civilă,

cu privire la subiecții abilitați cu dreptul de a depune recurs.

Cu privire la verificarea termenului de declarare a recursului, instanța de

recurs a stabilit că recurenții au primit copia actului judecătoresc la 4 iunie 2018

(vol. II, f. d. 125 – 126). Recursul împotriva acestuia a fost înregistrat la grefa

Curții Supreme de Justiție la 2 iulie 2018, însă a fost trimis, prin intermediul

serviciului poștal, la 28 iunie 2018. Reieșind din aceste împrejurări, instanța de

recurs a constatat că cererea de recurs a fost formulată în limitele de 2 luni,

prevăzute de articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În aceeași ordine de idei, completul de filtru a verificat esența și temeiurile

recursului, inclusiv dacă argumentele recurenților referitoare la ilegalitatea deciziei

atacate întrunesc criteriile formale din articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Pe baza celor analizate, prin încheierea din 5 septembrie 2018 a Curții

Supreme de Justiție, cererea sus - menționată s-a considerat admisibilă pentru

examinarea în fond (vol. II, f. d. 147).

Pagină 4 din 17

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursul s-a examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților

la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de

Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele

expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a

permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de

drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în mod

adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență, recurenții și intimații au

avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile părții

adverse. Mai mult, nici un participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale

(a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, 19 aprilie

2007, parag. 72 – 75, Eriksson vs Suedia, 12 aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä vs

Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34).

În subsidiar, în parag. 26 – 27 din decizia nr. 95 din 19 decembrie 2016 a

Curții Constituționale, privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444

din Codul de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca

obiect autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și

nu de fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă

instanța de apel sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în

fața sa, în persoană. Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând decizia din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Cahul, în limitele

controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că se

impune admiterea recursului și casarea parțială a deciziei contestate, cu dispunerea

pronunțării unei noi hotărâri de respingere a acțiunii, în partea încasării

cheltuielilor de judecată, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură

civilă, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să

caseze parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o

nouă hotărâre.

În corespundere cu articolul 432 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură

civilă, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care cauza a fost judecată în absența unui participant la proces

căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată.

Prin prisma acestui temei, recurenții au pretins că nu au fost înștiințați pentru

ședința de judecată din 26 aprilie 2018 în modul prevăzut de articolul 104 alin. (1)

lit. a) din Codul de procedură civilă.

Intimații nu au oferit răspuns la observația respectivă.

Referitor la aspectul dat, instanța de recurs va efectua, pentru început, un

control al procedurii în fața instanței de apel, privită în întregimea sa, și va ține

cont de circumstanțele pertinente încălcării pretinse de recurenți. În plus, vor fi

evaluate acțiunile instanței ierarhic inferioare, ce vizează comunicarea actelor de

procedură tuturor actorilor implicați în prezentul litigiul.

Colegiul lărgit observă că, prin încheierea din 27 februarie 2018, instanța de

apel a fixat termenul pentru examinarea pricinii la 29 martie 2018, ora 14:30 (vol.

Pagină 5 din 17

II, f. d. 77). În acest sens, au fost expediate citații participanților la proces (vol. II,

f. d. 78).

La 5 martie 2018, Consiliul municipal Comrat și Primarul municipiul

Comrat au recepționat, contra semnătură, încheierea judecătorească și înștiințarea

trimisă de instanța de judecată (vol. II, f. d. 85 – 86). Totuși, la 28 martie 2018,

prin intermediul poștei electronice, Primăria municipiului Comrat a depus cerere

de amânare a cauzei, din motivul implicării într-o altă pricină civilă la Judecătoria

Comrat, care urma să aibă loc la 29 martie 2018, ora 13:00 (vol. II, f. d. 91 – 94).

Potrivit procesului – verbal al ședinței judiciare din 29 martie 2018, Colegiul

civil al Curții de Apel Cahul a admis cererea sus – citată și a stabilit ședința

judiciară pentru 26 aprilie 2018, ora 15:15 (vol. II, f. d. 96). În același context,

instanța de apel a citat repetat pe Pavel Avramov, Vladimir Melnic, Svetlana

Melnic și Anna Lebedeva (vol. II, f. d. 97).

La 26 aprilie 2018, prin încheiere protocolară, instanța de apel a dispus

judecarea cauzei în lipsa Consiliului municipal Comrat și Primarului municipiului

Comrat, deoarece aceștia au fost citați legal și nu s-au prezentat neîntemeiat la

ședința de judecată. Față de absența lui Pavel Avramov, Vladimir Melnic, Svetlana

Melnic și Anna Lebedeva, instanța de judecată a susținut că, deși aceștia nu au

recepționat citațiile și sunt plecați din localitate, trebuiau să se intereseze pas cu

pas despre evoluția dosarului, întrucât au știut despre existența acestuia pe rolul

Curții de Apel (vol. II, f. d. 104 pe verso). Considerentele date au fost reluate în

decizia din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Cahul (vol. II, f. d. 107 pe verso).

Având în vedere articolele 238 alin. (2) și 240 alin. (1) din Codul de

procedură civilă și principiul jura novit curia, instanța de judecată va raporta

obiecția recurenților la normele de drept relevante acestei situației de fapt, care vor

fi aplicate în redacția de la data judecării cauzei civile și efectuării actelor de

procedură.

În conformitate cu articolul 100 alin. (3) din Codul de procedură civilă,

participanții la proces care au fost citați și nu au participat la ședința de judecată la

care a fost amânată judecarea cauzei vor putea invoca lipsa citării ulterioare numai

în cazul în care vor demonstra că au fost în imposibilitatea de a cunoaște data

judecării cauzei.

În corespundere cu articolul 102 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

instanța înștiințează prin citație participanții la proces, martorii, experții,

specialiștii și interpreții privitor la locul, data și ora ședinței de judecată sau la

locul, data și ora efectuării unor acte de procedură.

Articolul 370 alin. (2) din aceeași lege impune obligația pozitivă instanței de

apel de a expedia participanților la proces copii de pe cererea de apel și de pe

înscrisurile care nu au fost prezentate primei instanțe, de a cita părțile și alți

participanți la proces, propunându-le să depună, cu cel puțin 3 zile înainte de

judecarea apelului, noi referințe și înscrisuri la dosar.

Potrivit articolului 379 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

neprezentarea în ședință de judecată a apelantului sau intimatului, a

reprezentanților acestora, precum și a unui alt participant la proces, citați legal

despre locul, data și ora ședinței, nu împiedică judecarea apelului. Instanța însă este

în drept să amâne ședința dacă va constata că neprezentarea este motivată. În cazul

Pagină 6 din 17

în care constată că participantului la proces nu i s-a remis cererea de apel, probele

noi, referințele, instanța de apel dispune amânarea procesului pentru remitere.

Revenind la fondul problemei de drept, Colegiul de control judiciar

amintește că Primarul municipiului Comrat și Consiliul municipal Comrat au fost

citați legal despre inițierea și desfășurarea cauzei în ordine de apel, în special,

despre ședința de judecată din 29 martie 2018, ora 14:30 (vol. II, f. d. 85 – 86).

Mai mult, Primăria municipiului Comrat a depus cerere de amânare la 28 martie

2018, prin intermediul poștei electronice (vol. II, f. d. 91 – 94). Ulterior, la 26

aprilie 2018, instanța de apel a pronunțat decizia contestată în speță, iar, la 4 iunie

2018, recurenții au primit copia actului judecătoresc motivat (vol. II, f. d. 125 –

126). Aceștia au formulat recurs împotriva hotărârii judecătorești la 28 iunie 2018.

Împrejurările descrise mai sus demonstrează că recurenții nu au verificat

soarta cauzei civile intentate împotriva lor în perioada 28 martie 2018 – 4 iunie

2018, ceea ce constituie aproximativ 2 luni. Prin urmare, având în vedere acest

termen, instanța de recurs consideră că acestea acțiuni se aflau în competența

recurenților și în interesul lor, nu numai pentru progresul cauzei, ci și pentru a le

permite să ia cunoștință despre următoarea ședință și pentru a-și susține punctul de

vedere în fața instanței.

În această ordine de idei, Colegiul de control judiciar respinge observația

recurenților în partea ce ține de lipsa citării în ultima ședință judiciară. Opinia dată

este întemeiată pe articolul 100 alin. (3) din Codul de procedură civilă, deoarece

aceștia nu au demonstrat că au fost în imposibilitate de a cunoaște data judecării

cauzei. Or, ținând cont că ei au știut poșta electronică a Curții de Apel Cahul, iar

informația referitoare la ședințele judiciare era publică pe portalul instanțelor, este

evident că circumstanța evocată putea fi evitată încât să nu sufere vreun prejudiciu.

De altfel, Primarul municipiului Comrat și Consiliul municipal Comrat nu și-au

onorat această responsabilitatea procedurală.

La acest capitol, lipsa unor acțiuni adecvate din partea lor constituie o

eschivare și un refuz nejustificat de a-și realiza drepturile procedurale în acord cu

articolele 56 alin. (3) și 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă. De fapt,

materialele cauzei nu conțin cereri ale recurenților, prin care aceștia s-ar dori

aflarea dății, orei și locului examinării cauzei. Cu alte cuvinte, prin ignorarea

obligațiilor procedurale, recurenții au contribuit personal în mare măsură la apariția

situației de care se plâng în fața Curții Supreme de Justiție. În plus, Colegiul lărgit

opinează că nu au existat impedimente de a afla despre cauza îndreptată împotriva

lor, de vreme ce nu a fost invocat un atare argument (a se vedea, mutatis mutandis,

Avotins vs Letonia (Marea Cameră), 23 mai 2016, parag. 124; Hussin vs Belgia, 6

mai 2004 sau McDonald vs Franța, 29 aprilie 2008).

Instanța de judecată notează că, prin prisma articolului 432 alin. (5) din

Codul de procedură civilă, are obligația pozitivă de a controla din oficiu absența de

la judecarea pricinii a intimaților Pavel Avramov, Vladimir Melnic, Svetlana

Melnic și Anna Lebedeva.

Principiile generale și concluziile Curții Europene ale Drepturilor Omului

privind notificările necorespunzătoare ale părților la procedurile civile au fost

rezumate în hotărârea Gankin și alții vs Rusia din 31 mai 2016 (parag. 27 – 28).

Astfel, potrivit paragrafului 27, instanțele de judecată trebuie să depună eforturi

Pagină 7 din 17

rezonabile pentru convocarea părților la o audiere (a se vedea Kolegovy vs Rusia,

1 martie 2012, parag. 42 și Babunidze vs Rusia (dec.), 15 mai 2007). De asemenea,

părțile în litigiu trebuie să ia măsuri adecvate pentru a asigura primirea eficientă a

corespondenței pe care tribunalele naționale le pot trimite (a se vedea Perihan și

Mezopotamya Basın Yayın A.Ș., vs Turcia, 21 ianuarie 2014, parag. 38; Boiko vs

Ucraina (dec.), 23 octombrie 2007 și Darnay vs Ungaria, Decizia Comisiei din 16

aprilie 1998). Chiar dacă părțile demonstrează o anumită lipsă de diligență,

consecințele atribuite comportamentul lor de către instanțele naționale trebuie să

fie proporțională cu gravitatea deficiențelor lor și să ia seama de principiul general

al proces echitabil (a se vedea Aždajić vs Slovenia, 8 octombrie 2015, parag. 71).

În același context, capitolul VIII din Codul de procedură civilă prevede

procedura comunicării actelor de procedură, citației sau înștiințării judiciare, care

va cuprinde reglementările până la modificările din 1 iunie 2018. Așadar, articolul

102 alin. (6) din Codul de procedură civilă cuprinde faptul, potrivit căruia, citația

sau înștiințarea se trimite la adresa menționată de parte sau de un alt participant la

proces, iar dacă persoana nu locuiește la adresa comunicată instanței, citația sau

înștiințarea poate fi trimisă la locul ei de muncă sau la locul unde se află. La fel, în

condițiile articolului 107 din Codul de procedură civilă, dacă își schimbă

domiciliul sau sediul după pornirea procesului, partea sau reprezentantul este

obligat să comunice instanței, prin cerere, noua adresă, iar părții adverse prin

scrisoare recomandată, a cărei recipisă se depune la dosar o dată cu cererea. În

lipsa unei astfel de comunicări, citația sau înștiințarea se trimite la ultima adresă

cunoscută instanței și se consideră înmânată chiar dacă destinatarul nu mai

locuiește acolo.

În cazul de față, Colegiul lărgit învederează că instanța de apel a purces la

judecarea cauzei în ordine de apel, întrucât a considerat că Vladimir Melnic,

Svetlana Melnic, Pavel Avramov și Anna Lebedeva aveau cunoștințe despre

această pricină (vol. II, f. d. 107 pe verso).

Cu privire la Vladimir Melnic și Svetlana Melnic, instanța de recurs constată

că aceștia au indicat în referința lor o singură adresă de domiciliu, și anume, or.

Comrat, str. Dubinina, nr. 1, apartamentul nr. 24 (vol. I, f. d. 42 – 43). Ulterior,

intimații au participat la judecarea cauzei în fața instanței, ce se confirmă prin

procesele – verbale ale ședințelor judiciare și recipisele semnate de ei (vol. I, f. d.

62, 69, 94). Dispozitivul hotărârii din 26 ianuarie 2017 a Judecătoriei Comrat a fost

primit de către Vladimir Melnic la 26 ianuarie 2017, iar copia încheierii

judecătorești din 24 februarie 2017, cu privire la corectarea unor greșeli, la 7

martie 2017 (vol. I, f. d. 112, 151, 152). În încheierea respectivă a fost indicat că

Oficiul teritorial Comrat al Cancelariei de Stat a formulat o cerere de apel

împotriva hotărârii judecătorești din 26 ianuarie 2017 (vol. I, f. d. 120 pe verso).

Cu privire la Pavel Avramov și Anna Lebedeva, Colegiul lărgit observă că

aceștia au fost înștiințați despre inițierea și desfășurarea cauzei civile împotriva lor

la 17 august 2016, prin intermediul scrisorii cu aviz de recepție. Citație a fost

primită la adresa mun. Comrat, str. Tankistov, nr. 1/5 (vol. I, f. d. 15, 20). La 6

septembrie 2016, Anna Lebedeva a depus referință și cerere de examinare în lipsă

(vol. I, f. d. 21 – 23).

Pagină 8 din 17

Instanța de recurs subliniază că, în cele ce au urmat, nici unul din intimații

nominalizați nu au reclamat citațiile expediate în adresa lor atât în ordine de apel,

cât și la rejudecarea cererii de apel sus – numite. Or, plicurile, expediate repetat de

Curtea de Apel Cahul în adresa lor, atestă că notificările instanței nu au fost

recepționate, având inscripția pe verso „nereclamat” în cazul lui Vladimir Melnic

și Svetlana Melnic și inscripția pe verso „plecat” în situația lui Pavel Avramov și

Anna Lebedeva (vol. II, f. d. 98 – 101).

În continuare, Colegiul de control judiciar notează că circumstanțele redate

nu sugerează că intimații au fost informați de fapt cu privire la reexaminarea

cauzei. Totuși, circumstanțele redate mai sus denotă o anumită lipsă de diligență

din partea intimaților și indică faptul că ei au fost conștienți de existența inițierii

procesului civil în sensul său mai larg (a se vedea comparat Gadzhikhanov și

Saukov vs Rusia, 31 ianuarie 2012, parag. 22). Deopotrivă cu cele evocate,

Colegiul de control judiciar remarcă că Pavel Avramov și Anna Lebedeva nu au

dorit să se prezinte personal în fața primei instanței, iar Vladimir Melnic și

Svetlana Melnic au pierdut mai târziu interesul față de proces, manifestată prin

nerecepționarea citațiilor și neprezentarea în ședințele de judecată. În acest sens,

pentru ca renunțarea să fie efectivă, trebuie să se arate că părțile ar fi putut în mod

rezonabil să prevadă consecințele comportamentului său (a se vedea Sejdovic vs

Italia (M.C.), 1 martie 2006, parag. 87; Idalov vs Rusia (M.C.), 22 mai 2012,

parag. 173, Jones vs Regatul Unit (dec.), 9 septembrie 2003; Gazizov vs Rusia, 24

iulie 2018, parag. 27). În special, aceștia erau conștienți că Oficiul teritorial

Comrat al Cancelariei de Stat a solicitat anularea actelor administrative și civile, în

baza cărora, le-a fost transmis în proprietate terenurile aferente construcțiilor lor.

Astfel, instanța de judecată consideră că intimații ar fi trebuit să-și dea seamă că, în

urma inițierii cauzei civile și depunerii de către ei a referințelor, urmau să obțină o

finalitate a procesului printr-un act judecătoresc, ce-ar putea include o etapă

ulterioară, cum ar fi o eventuală procedură de apel, după caz, de recurs. Iar, în

ansamblu, exista o anumită șansă de succes pentru admiterea acțiunii.

În lumina celor relatate, instanța de recurs nu are nici un motiv să se

îndoiască de faptul că intimații și-au exprimat dezinteresul față de pricină într-un

mod voluntar și cu bună – știință (a se vedea Gazizov, ibidem, parag. 27).

De asemenea, în ceea ce privește atitudinea instanței de apel în prezenta

cauză, Colegiul lărgit menționează că Vladimir Melnic, Svetlana Melnic, Pavel

Avramov și Anna Lebedeva nu au informat instanța despre schimbarea

domiciliului sau plecării lor în altă parte, deși erau obligați în baza articolului 107

din Codul de procedură civilă. În lipsa unei astfel de comunicări, instanța de apel a

expediat corect citația la ultima adresă cunoscută și indicată personal de ei. Este, de

asemenea, necontestat faptul că informațiile privind audierile programate au fost

făcute accesibile în timp util și în mod adecvat, prin intermediul paginii web al

Curții de Apel Cahul. Așadar, autoritățile judiciare nu pot purta răspundere, din

moment ce, la reexaminarea cauzei în ordine de apel, ambele încercări de

notificare au eșuat din vina intimaților. Or, aceștia nu au luat măsurile

corespunzătoare pentru a asigura primirea efectivă a corespondenței trimisă la

adresa indicată chiar de ei (a se vedea Darnay, ibidem; Hennings vs Germania, 16

Pagină 9 din 17

decembrie 1992, parag. 26; Boiko, ibidem; Gjurasin vs Croația, 19 iunie 2012,

parag. 27 – 28 și Perihan și Mezopotamya Basın Yayın A.Ș., ibidem, parag. 38).

În sfârșit, instanța de recurs reține că, în ședința judiciară din 26 aprilie 2018,

nu s-a prezentat niciun participant, iar observații sau argumente suplimentare cu

privire la noțiunea de teren de pământ aferent, folosit în procesul tehnologic, decât

cele prezentate în cererea de chemare în judecată și cererea de apel, nu au fost

aduse (vol. II, f. d. 104 – 105). Prin urmare, recurenții Consiliul municipal Comrat

și Primarul municipiului Comrat și intimații Vladimir Melnic, Svetlana Melnic,

Pavel Avramov și Anna Lebedeva ar fi putut participa la examinarea cauzei, dacă

ar fi decis să-și exercite dreptul de a apărea în fața instanței de judecată. De fapt,

aceștia șiu-a prezentat în mod efectiv cazul, prin depunerea referințelor. În mod

corespunzător, considerentele respective demonstrează că nu a fost subminată

încrederea în funcționarea justiției (a se vedea, per contrario, Švenčionienė vs

Lituania, 25 noiembrie 2008, parag. 29; Gusak vs Rusia, 7 iunie 2011, parag. 27).

Din motivele de mai sus, Colegiul lărgit ajunge la concluzia că instanța de

apel a analizat just dacă recurenții și intimații au fost citați în mod legal, iar

aplicarea articolului 379 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu a prejudiciat

corectitudinea generală a procedurilor civile și nu dezvăluie acțiuni arbitrare din

partea instanței de judecată.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate,

nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În speță, Colegiul lărgit rezumă că, la 5 februarie 2016, Consiliul municipal

Comrat a emis deciziile nr. 1/32.1, nr. 1/32.2 și nr. 1/32.3, prin care s-a decis

vânzarea unor terenuri pentru construcții lui Vladimir Melnic, Svetlana Melnic,

Pavel Avramov, Anna Lebedeva și Chiamil Dobrov. Punctul 2 din aceste decizii a

prevăzut prețul de înstrăinare a acestor bunuri, care a fost calculat prin aplicarea

coeficientului 0,2 în acord cu punctul 3 din anexa Legii nr. 1308-XIII din 25 iulie

1997 privind prețul normativ și modul de vânzare - cumpărare a pământului.

Astfel, Consiliul municipal Comrat a stabilit că imobilele date sunt aferente și sunt

utilizate în procesul tehnologic (vol. I, f. d. 5, 6, 7).

În conformitate cu aceste decizii, Primarul municipiului Comrat a încheiat

contractul de vânzare-cumpărare a terenului nr. 2590 din 2 martie 2016, cu

Vladimir Melnic (vol. I, f. d. 33 – 34); contractul de vânzare-cumpărare a terenului

nr. 1010 din 15 martie 2016, cu Chiamil Dobrov (vol. I, f. d. 31 – 32) și contractul

de vânzare-cumpărare a terenului nr. 4192 din 2 august 2016 cu Anna Lebedeva

(vol. I, f. d. 47 – 48).

Oficiul teritorial Comrat al Cancelariei de Stat a pretins că punctul 2 din

deciziile nr. 1/32.1, nr. 1/32.2 și nr. 1/32.3 din 5 februarie 2016 a Consiliului

municipal Comrat este ilegal în fond și trebuie anulat. În opinia acestuia,

autoritatea publică locală nu a adoptat vreun act administrativ, ce-ar viza stabilirea

destinațiilor terenurilor ca fiind aferente și utilizate în procesul tehnologic. Mai

Pagină 10 din 17

mult, acesta a susținut că actele civile de vânzare – cumpărare contravin articolelor

207 și 220 alin. (1) din Codul civil, ceea ce conduce declararea nulă a acestora.

Instanța de recurs remarcă că, atât prima instanța (vol. I, f. d. 111, 114 – 117;

vol. II, f. d. 30 – 35), cât și instanța de apel (vol. II, f. d. 9 – 16, 36 – 41), fiind

învestite cu judecarea prezentei pricini, au hotărât că pretențiile înaintate de Oficiul

teritorial Comrat al Cancelariei de Stat sunt neîntemeiate și au respins integral

acțiunea, după caz, a fost respinsă cererea de apel. Decizia judecătorească a fost

contestată cu recurs la Curtea Supremă de Justiție, care s-a pronunțat prin decizia

din 20 decembrie 2017, remițând cauza pentru rejudecare (vol. II, f. d. 53 – 60).

Astfel, după reexaminarea pricinii, Curtea de Apel Cahul, prin decizia din 26

aprilie 2018, a admis apelul avansat de Oficiul teritorial Comrat al Cancelariei de

Stat, a casat integral hotărârea din 26 ianuarie 2017 a Judecătoriei Comrat și a emis

o nouă hotărâre de admitere integrală a acțiunii (vol. II, f. d. 106 – 110).

Cu privire la fond, instanța de apel a preluat motivarea instanței de recurs.

La această etapă, Colegiul civil al Curții de Apel Cahul a stabilit că, la

materialele cauzei, lipsește decizia Consiliului municipal Comrat cu privire la

aprobarea suprafețelor terenurilor în litigiu ca fiind aferente și utilizate în procesul

tehnologic, după cum este prevăzut în punctul 7 din anexa la Legea nr. 1308-

XIII din 25 iulie 1997. În aceste circumstanțe, instanța de apel a considerat că

punctul 2 din deciziile nr. 1/32.1, nr. 1/32.2 și nr. 1/32.3 din 5 februarie 2016 sunt

ilegale, iar contractele de vânzare – cumpărare a terenurilor, încheiate în baza

acestora, sunt lovite de nulitate prin prisma articolului 220 alin. (1) din Codul civil.

Totodată, instanța de apel a statuat încasarea de la Primăria municipiului

Comrat în beneficiul statului a taxei de stat în cuantum de 332, 32 lei.

Instanța ierarhic inferioară s-a călăuzit de articolele 3, 7 din anexa la Legea

nr. 1308 – XIII din 25 iulie 1997; articolele 217 alin. (1) și 220 alin. (1) din Codul

civil, articolul 3 punctul 1 lit. a) din Legea taxei de stat și articolul 94 alin. (1) din

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu articolul 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă,

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

Din perspectiva acestui temei, recurenții au reamintit următoarele decizii ale

Consiliului municipal Comrat. Astfel, prin decizia nr. 17/60.4 din 9 decembrie

2011, a fost repartizat, lui Vladimir Melnic, terenul din str. Fediko, nr. 22/6, mun.

Comrat pentru proiectarea și construcția garajului, iar prin decizia nr. 4/41.3 din 29

martie 2013, Anna Lebedeva a primit terenul din str. Tanchistov, nr. 1/5, mun.

Comrat, pentru construcții auxiliare. La fel, potrivit deciziei nr. 3/40 din 25 martie

2005, modificată ulterior prin decizia nr. 16/4.4 din 5 noiembrie 2015, a fost

distribuit lui Chiamil Dobrov terenul str. Lenina, nr. 176/3, mun. Comrat pentru

construcții auxiliare (vol. I, f. d. 84, 101, 102, 102 pe verso). În opinia recurenților,

actele administrative nominalizate conțin suficiente date pentru a fi considerate

acte de aprobare a suprafețelor terenurilor din speță ca fiind aferente și utilizate în

procesul tehnologic. Așadar, alte decizii nu pot exista.

Intimații nu au oferit comentarii la aceste critici.

Pagină 11 din 17

Cu privire la argumentul dat, Colegiul lărgit reiterează că recurenții

Consiliul municipal Comrat și Primarul municipiului Comrat nu au formulat

această opinie în fața instanței de apel. Deși aceștia nu s-au prezentat în ședința de

judecată din 26 aprilie 2018, dând dovadă de lipsă de diligență și bună-credință a

drepturilor procedurale, totuși instanța va acorda o deosebită atenție aspectului

respectiv, pentru a înlătura orice dubiu cu privire la echitatea procesului și

legalitatea deciziei din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Cahul.

În mod corespunzător, instanța de recurs va raporta circumstanțele

prezentate de recurenți la normele de drept relevante speței, care vor fi aplicate în

redacția anului 2016, atunci când au fost adoptate deciziile contestate. În plus,

instanța de judecată va trebui să se asigure că în cazul de față Curtea de Apel Cahul

a îndeplinit condiția unei examinări efective și a oferit un răspuns specific și

explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul procesului (a se vedea, în

contrast, Lebedinschi vs Moldova, 16 iunie 2015, parag. 31, 35 – 36; Nichifor vs

Moldova, 20 septembrie 2016, parag. 29 – 31).

În corespundere cu articolul 1 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 91-XVI din 5

aprilie 2007 privind terenurile proprietate publică și delimitarea lor, de proprietate

publică sunt terenurile cu drept de proprietate al statului sau al unităților

administrativ-teritoriale, dreptul de posesiune, de folosință și de dispoziție asupra

cărora ține de competența Guvernului sau a autorităților administrației publice

locale. Proprietatea publică asupra terenurilor poate fi: de interes local, regim de

drept în care proprietatea aparține satului (comunei), orașului (municipiului),

raionului, unității teritoriale autonome Găgăuzia (proprietate publică a unităților

administrativ-teritoriale). Astfel, terenurile care sunt în proprietatea statului sau a

unităților administrativ-teritoriale și care nu fac parte din domeniului public aparțin

domeniului privat al statului sau domeniului privat al unității administrativ-

teritoriale.

Articolul 1 alin. (1), (3) și (5) din Legea nr. 523-XVI din 16 iulie 1999, cu

privire la proprietatea publică a unităților administrativ – teritoriale, specifică că

proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale este una dintre formele

proprietății publice. Patrimoniul unităților administrativ-teritoriale este format din

bunurile domeniului public și bunurile domeniului privat. Bunurile domeniului

privat constituie totalitatea bunurilor mobile și imobile, aflate în patrimoniul public

al unității administrativ-teritoriale, care au o destinație strict determinată, alta decât

satisfacerea unui interes general.

Potrivit articolului 3 din anexa Legii nr. 1308 – XIII din 25 iulie 1997

privind prețul normativ și modul de vânzare - cumpărare a pământului, în cazul

vânzării terenurilor utilizate în procesul tehnologic aferente obiectivelor privatizate

sau care se privatizează, aferente obiectivelor private, precum și a terenurilor

utilizate în procesul tehnologic aferente construcțiilor nefinalizate, la prețul

normativ calculat conform tarifelor specificate la poziția a IV-a din anexă, se aplică

următorii coeficienți: 0,2 – pentru orașul Comrat.

Conform articolului 7 din anexa Legii nr. 1308 – XIII din 25 iulie 1997,

suprafața terenurilor utilizate în procesul tehnologic, aferente obiectivelor

privatizate sau care se privatizează, obiectivelor private, precum și a terenurilor

utilizate în procesul tehnologic, aferente construcțiilor nefinalizate, se aprobă

Pagină 12 din 17

pentru terenurile proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale – de

consiliile locale conform unui regulament aprobat de Guvern.

Punctul 19 din Regulamentul cu privire la vânzarea – cumpărarea și

locațiunea/arenda terenurilor aferente, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1428

din 16 decembrie 2008, prevede că suprafața terenului aferent folosit în procesul

tehnologic se stabilește în conformitate cu prevederile documentelor normative în

construcții și normelor de urbanism, în baza schemei terenului aferent, elaborate de

întreprinderea licențiată în domeniul urbanismului sau serviciile specializate ale

autorităților administrării publice locale. Schema terenului aferent, elaborată de

întreprinderea licențiată în domeniul urbanismului, se coordonează cu organul

local de arhitectură și urbanism. Terenul folosit în excedent, nefolosit pentru

necesitățile tehnologice, trece, respectiv, în fondul de rezervă al autorității publice

locale sau în administrarea Agenției Proprietății Publice.

Reieșind din raționamentele legale evocate, Colegiul lărgit observă că, până

la procedura înstrăinării, terenurile cu nr. cadastral 9601208.706 din mun. Comrat,

str. Fediko, nr. 22/6; nr. cadastral 9601208.793 din mun. Comrat, str. Lenina, nr.

176/3 și nr. 9601215.496 din mun. Comrat, str. Tanchistov, nr. 1/5 au fost

proprietate publică a autorității publice locale, fiind bunuri din domeniul privat al

acesteia. Această logică rezultă din extrasul din Registrul bunurilor imobile pentru

efectuarea tranzacțiilor, eliberat lui Melnic Vladimir la 23 februarie 2016 (vol. I, f.

d. 82), dar și din punctul 2 din contractul de vânzare-cumpărare a terenului nr.

1010 din 15 martie 2016, punctul 3 din contractul de vânzare-cumpărare a

terenului nr. 2590 din 2 martie 2016 și punctul 2 din contractul de vânzare-

cumpărare a terenului nr. 4192 din 2 august 2016 cu Anna Lebedeva. Prin urmare,

articolele indicate supra sunt aplicabile în speță.

Din analiza deciziilor nr. 1/32.1, nr. 1/32.2 și nr. 1/32.3 din 5 februarie 2016,

instanța de recurs notează că acestea au fost adoptate în baza Legii nr. 436-XVII

din 29 decembrie 2006 privind administrația publică și locală și în baza Legii nr.

1308 – XIII din 25 iulie 1997 privind prețul normativ și modul de vânzare -

cumpărare a pământului. În acest sens, se atestă că autoritatea emitentă nu a aplicat

articole specifice din cuprinsul acestor acte normative, dar s-a referit în general la

legile precizate. Mai mult, modul de determinare a suprafeței terenurilor situate în

mun. Comrat, str. Fediko, nr. 22/6; str. Lenina, nr. 176/3, și str. Tanchistov, nr. 1/5,

nu a fost explicat în conținutul deciziilor atacate.

Raționamentele prezentate impun obligația instanței de a verifica deciziile

date prin prisma efectelor de natură juridică față de organul emitent și față de

persoanele, cărora le sunt adresate.

În primul rând, Consiliul municipiului Comrat a calificat bunurile sus –

menționate ca terenuri utilizate în procesul tehnologic aferente construcțiilor și a

stabilit prețul normativ calculat conform tarifelor specificate la poziția a IV-a din

anexa Legii nr. 1308 – XIII din 25 iulie 1997, cu aplicarea coeficientului 0,2 –

pentru orașul Comrat. În recursul său, autoritatea publică locală a invocat că însuși

actele administrative constituie actul primar de formare a terenurilor din litigiu,

întrucât este stipulat mărimea lor și locul amplasării. Totuși esența punctelor 1 și 2

din respectivele acte administrative denotă că autoritatea deliberativă a

administrației publice locale a hotărât doar înstrăinarea imobilelor și a fixat prețul

Pagină 13 din 17

vânzării lor. Din conținutul lor, nu rezultă că autoritățile au avut drept scop de a

calcula întinderea în spațiu a imobilelor din litigiul. De fapt, dimensiunea

terenurilor coincide cu cea indicată în extrasul din Registrul bunurilor imobile (vol.

I, f. d. 5 pe verso, 6 pe verso, 7 pe verso).

Colegiul de control judiciar subliniază că punctul 19 din Regulamentul cu

privire la vânzarea – cumpărarea și locațiunea/arenda terenurilor aferente descrie

foarte clar și previzibil acțiunile autorității publice locale în cazul stabilirii

suprafeței terenului aferent folosit în procesul tehnologic. Prin urmare, mărimea

acestuia se determină, în conformitate cu prevederile documentelor normative în

construcții și normelor de urbanism, în baza schemei terenului aferent, elaborate de

întreprinderea licențiată în domeniul urbanismului sau serviciile specializate ale

autorităților administrării publice locale. În plus, schema terenului aferent,

elaborată de întreprinderea licențiată în domeniul urbanismului, se coordonează cu

organul local de arhitectură și urbanism. Totodată, terenul folosit în excedent,

nefolosit pentru necesitățile tehnologice, trece, respectiv, în fondul de rezervă al

autorității publice locale sau în administrarea Agenției Proprietății Publice.

De altfel, după remiterea cauzei la rejudecare de Curtea Supreme de Justiție,

recurenții nu au prezentate materiale suplimentare referitor la acest obiect. Cu alte

cuvinte, Curtea de Apel Cahul a respectat considerentele instanței de recurs de a

ține cont de lipsa unui act cu privire la aprobarea suprafețelor terenurilor în litigiu

ca fiind aferente și utilizate în procesul tehnologic. Așadar, instanța de apel a

stabilit lipsa unei asemenea decizii.

La acest capitol, Colegiul de control judiciar constată aceleași circumstanțe.

În al doilea rând, instanța de recurs învederează că recurenții au sugerat că

prețul pentru terenurile destinate construcției garajului sau unei gospodării private

se încadrează în limitele articolului 3 din anexa Legii nr. 1308 – XIII din 25 iulie

tehnologic ca fiind totalitatea operațiilor care comportă prelucrări mecanice și

chimice, tratamente termice, impregnări, montaje etc. și prin care materiile prime,

semifabricatele etc. sunt transformate în produse finite. Această opinie este

acceptată de instanță, întrucât au fost evidențiate principalele caracteristici și

permite celor destinați de a trage o concluzie asupra acestui termen juridic.

Prin urmare, Colegiul lărgit consideră că recurenții nu au demonstrat că

garajul și construcțiile gospodărești fac parte din această categorie. Mai mult,

scrisoarea nr. CAI-5, nr. 403 din 11 octombrie 2016 a Comisiei agricultură și

industrie alimentară a Parlamentului Republicii Moldova, nu răspunde în privința

acestui aspect (vol. I, f. d. 58). Or, înscrisul menționat vizează calcularea taxelor la

vânzarea unui teren, dar nu oferă clarificări în partea modalității de formare a

suprafeței acestuia. Împrejurările date confirmă că această probă nu este pertinentă

soluționării juste a cauzei și nu poate fi reținută prin prisma articolului 121 din

Codul de procedură civilă. În consecință, în lipsa unor dovezi fiabile, instanța va

respinge argumentul recurenților în această parte ca neîntemeiat.

Din considerentele evocate, instanța de judecată nu vede nici un motiv să se

abată de la concluziile din decizia din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Cahul, în

care s-a constatat că bunurile din speță nu sunt utilizate în procesul tehnologic, iar

Pagină 14 din 17

Consiliul municipal Comrat nu a adoptat vreo decizie de aprobare a suprafețelor

terenurilor ca fiind aferente și utilizate în acest proces.

Astfel, Colegiul judiciar reține că prețul stabilit în punctul 2 din deciziile nr.

1/32.1, nr. 1/32.2 și nr. 1/32.3 din 5 februarie 2016 nu putea fi fundamentat pe

articolul 3 din anexa Legii nr. 1308 – XIII din 25 iulie 1997.

Sub acest aspect, Colegiul lărgit acceptă aplicarea articolului 25 alin. (1) lit.

b) din Legea contenciosului administrativ, în temeiul căruia, instanța de apel a

statuat anularea punctului 2 din deciziile nr. 1/32.3, nr. 1/32.2, nr. 1/32.1 a

Consiliului municipal Comrat, privind vânzarea terenurilor lui Melnic Vladimir,

Melnic Svetlana, Dobrov Chiamil, Lebedeva Anna și Avramov Pavel.

Cu titlu subsidiar, articolul 442 alin. (1) Codul de procedură civilă prevede

că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate în limitele invocate în

recurs, iar potrivit articolul 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să cuprindă esența și temeiurile recursului, precum și

argumentul ilegalității deciziei atacate. În atare situație, instanța de judecată

observă că recurenții nu au contestat actul judecătoresc în partea recunoașterii nule

a contractelor de vânzare-cumpărare a terenului nr. 1010 din 15 martie 2016, nr.

2590 din 2 martie 2016 și nr. 4192 din 2 august 2016 cu Anna Lebedeva. În mod

corespunzător, instanței nu-i revine sarcina de a analiza decizia judecătorească în

acest sens.

Deopotrivă cu cele menționate, raționamentele de fapt și de drept ale deciziei

instanței de apel au fost expuse detaliat. Totuși, pentru a nu ignora observațiile

recurenților și circumstanțele speciale ale cauzei (a se vedea, în contrast, Bochan

vs Ucraina, 3 mai 2007, parag. 84), instanța de judecată a reexaminat problema de

drept și a fost de acord cu raționamentul instanței de apel, însă punctul de vedere al

Consiliului municipal Comrat și Primarului municipiului Comrat, oferit în această

fază, nu a putut modifica concluziile anterioare (a se vedea Ruminski vs Suedia, 2

mai 2017, parag. 32 – 33).

Pe baza celor prezentate, instanța de recurs constată că instanța de apel a

determinat corect caracterul raportului juridic dintre părți și legile aplicabile

soluționării pricinii, cu completările de rigoare, și admisibilitatea acțiunii, fiind

respectate articolele 238, 239 și 240 din Codul de procedură civilă. Prin urmare,

observațiile recurenților au fost ascultate, iar instanțele de judecată au răspuns la

toate argumentele esențiale ale cauzei (a se vedea deciziile de inadmisibilitate în

cauzele Victor Harovschi vs Moldova, 18 noiembrie 2008; Fundația pentru Copii

Speranța vs Moldova, 17 octombrie 2017 sau Calancea și alții vs. Moldova, 6

februarie 2018, parag. 20, 34 – 35).

În esență, având în vedere că decizia din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel

Cahul a fost completată suplimentar în fază de recurs, instanța de judecată nu

identifică, în procedura în litigiu, considerată în ansamblul său, niciun indiciu

privind inechitatea sau caracterul arbitrar al acesteia, care ar conduce la încălcarea

articolului 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Cu privire la compensarea cheltuielilor judiciare, Consiliul municipal

Comrat și Primarul municipiului Comrat au pretins că instanța de apel a dispus

încasarea de la ei a cheltuielilor judiciare contrar articolelor 85 alin. (1) lit. f) și 98

alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Pagină 15 din 17

În conformitate cu articolul 432 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură

civilă, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească: a aplicat o lege care nu trebuia să

fie aplicată.

În corespundere cu articolul 85 alin. (1) lit. i) din Codul de procedură civilă,

de taxă de stat pentru judecarea cauzelor civile se scutesc autoritățile administrației

publice locale în cauzele examinate în procedură de contencios administrativ,

indiferent de calitatea lor procesuală.

În condițiile articolului 98 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

cheltuielile aferente judecării cauzei, suportate de instanța judecătorească, precum

și taxa de stat, de a căror plată reclamantul a fost scutit, se încasează la buget de la

pârât proporțional părții admise din acțiune dacă pârâtul nu este scutit de plata

cheltuielilor de judecată.

La acest capitol, Colegiul judiciar amintește că instanța de apel a hotărât să

încaseze de la Primăria municipiului Comrat în beneficiul statutului taxa de stat în

sumă de 332, 32 lei (vol. II, f. d. 110). Instanța de apel s-a călăuzit de articolele 94

alin. (1) din Codul de procedură civilă și articolul 3 punctul 1 lit. a) din Legea nr.

1216 din 3 decembrie 1992 a taxei de stat.

Contrar celor stabilite, instanța de recurs învederează că pretențiile formulate

de Oficiul teritorial Comrat al Cancelariei de Stat împotriva autorităților publice

locale din Comrat se referă la anularea parțială a unor acte administrative, care au

fost examinate în procedura contenciosului administrativ. În plus, Consiliul

municipal Comrat și Primarul municipiului Comrat au avut calitate de pârâți în

cadrul procesului.

Drept consecință, instanța de recurs acceptă criticile recurenților, potrivit

cărora, instanța de apel a aplicat normele juridice sus – menționate care sunt străine

de situația de fapt existentă în cazul dedus judecății. Așadar, acțiunile instanțelor

judecată au condus la determinarea greșită a legii relevante soluționării cauzei.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a stabili caracterul esențial

al erorii judiciare constatate supra, întrucât ignorarea acesteia ar conduce inevitabil

la soluționarea incorectă a cauzei. În acest sens, se atestă incidența temeiului

indicat la articolul 432 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură civilă. Așadar, în

baza argumentelor livrate de părți, coroborate cu înscrisurile anexate la dosar,

Colegiul judiciar notează că greșelile de aplicare a legii pot fi corectate prin

casarea deciziei atacate în această parte în acord cu articolul 445 alin. (1) lit. b) din

Codul de procedură civilă.

Având în vedere problemele de drept ridicate în speță, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite parțial recursul formulat de Consiliul municipal Comrat și

Primarul municipiului Comrat Consiliul municipal Comrat și de a casa parțial

decizia contestată, în partea încasării cheltuielilor de judecată.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Pagină 16 din 17

Se admite parțial recursul declarat de Consiliul municipal Comrat și

Primarul municipiului Comrat.

Se casează decizia din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Cahul, în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul teritorial Comrat al

Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Comrat, Primarului

municipiului Comrat, Vladimir Melnic, Svetlanei Melnic, Chiamil Dobrov, Annei

Lebedeva și Pavel Avramov, intervenienții accesorii notarii Grădinar Ludmila,

Ganeva Ludmila, Tarlev Irina, cu privire la contestarea parțială a actelor

administrative și declararea nulității contractelor de vânzare-cumpărare a

terenurilor, în partea compensării de la Primăria municipiului Comrat în beneficiul

statutului a taxei de stat în mărime de 332,32 lei.

În rest, se menține decizia din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Cahul.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecători Galina Stratulat

Dumitru Visternicean

Nina Vascan

Victor Burduh

Pagină 17 din 17