2ra-1814/18 — contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului material, rezultat în urma confiscării nelegitime a averii victimelor supuse represiunii politice

Dosarul nr. 2ra-1814/18

prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul central (judecătorul: I. Gorlenco)

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (judecătorii: V. Movilă, N. Veleva, E. Dvurecenschii)

ÎNCHEIERE

10 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ivan Popov,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă Ivan Popov împotriva

Consiliului raional Cahul și comisia specială de examinare a cererilor de restituire a

bunurilor sau de recuperare a valorii acestora persoanelor supuse represiunilor

politice, intervenient accesoriu, Ministerul Finanațelor, cu privire la contestarea

actului administrativ și repararea prejudiciului material, rezultat în urma confiscării

nelegitime a averii victimelor supuse represiunii politice,

împotriva deciziei din 22 martie 2018 a Curții de Apel Cahul, prin care a fost

respins apelul declarat de către Ivan Popov, fiind menținută hotărârea din

30 noiembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul central,

constată:

La 15 noiembrie 2016, Ivan Popov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului raional Cahul și comisia specială de examinare a cererilor de

restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestora persoanelor supuse

represiunilor politice, intervenient accesoriu, Ministerul Finanațelor cu privire la

contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului material, rezultat în urma

confiscării nelegitime a averii victimelor supuse represiunii politice.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că bunelul lui, Dumitru Popov la

22 septembrie 1945 a fost arestat și condamnat din motive politice în baza art. 54

alin.1 lit. a) Cod penal al RSSU, la 10 ani privațiune de libertate cu confiscarea averii

personale.

A mai susținut că, prin decizia din 04 decembrie 2001 a Colegiului penal al

Curții Supreme de Justiție, Dumitru Popov, a fost reabilitat, cu clasarea procedurii

penale.

A menționat că, a aflat despre reabilitarea bunelului la 30 iulie 2015 din

certificatul eliberat de către Procuratura Generală a RM.

Totodată reclamantul a precizat, că averea confiscată, nu i-a fost restituită și nici

nu a fost compensată valoarea bunurilor date. Potrivit certificatului, eliberat de

1

Serviciul Arhivă Cahul, ridicat de reclamantul la 03 martie 2015, rezultă că averea

confiscată de la Dumitru Popov a constituit 18,75 ha de pământ.

A specificat, că familia bunelului era compusă din soția Ana Popov a.n. 1898, și

copiii Trifon Popov a.n. 1920, Ioan Popov a.n. 1922, Nicolae Popov a.n. 1924,

Gheorghe Popov a.n. 1927, Anastasia Popov a.n. 1930, Ilie Popov a.n. 1932 și Vera

Popov a.n. 1937, care la moment sunt decedați.

A reținut că, fiind fiul lui Trifon Popov a.n. 1920, a înaintat către Consiliul

raional Cahul, comisia specială cerere, pentru a fi despăgubit pentru averea

confiscată, însă prin decizia nr.2 din 16 septembrie 2016, cererea dată a fost respinsă,

fiind recepționată de către dînsul la 21 octombrie 2016.

Solicită Ivan Popov, anularea deciziei nr. 2 din 16 septembrie 2016 a comisiei

speciale a Consiliului raional Cahul de examinare a cererilor de restituire a bunurilor

sau de recuperare a valorii acestora persoanelor supuse represiunilor politice și

reabilitate; încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului

Finanțelor a compensației pentru bunurile imobile și mobile confiscate în timpul

represiunilor politice a bunelului său Dumitru Popov; recuperarea bunurilor

confiscate nelegitim de la bunelul său Dumitru Popov, 18,75 ha de pământ teren,

situat în intravilanul satul Giurgiulești, raionul Cahul, la moment fiind amplasat

stadionul satului.

Prin hotărârea din 30 noiembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul central cererea

de chemare în judecată depusă de către Ivan Popov a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prima instanță a reținut că, Ivan Popov nu întrunește condițiile de a solicita

restituirea bunurilor sau recuperarea valorii acestora sau încasarea din contul

bugetului de stat a compensației pentru bunurile imobile și mobile confiscate în

timpul represiunilor politice și recuperarea bunurilor confiscate nelegitim, deoarece

nu a prezentat acte care să confirme că este moștenitorul legal al defunctului Dumitru

Popov, condiție stabilită expres de către legislația în vigoare.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 19 decembrie 2017, Ivan Popov

a contestat-o cu apel prin care a solicitat, casarea hotărârii instanței de fond cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 22 martie 2018 a Curții de Apel Cahul a fost respins apelul

declarat de către Ivan Popov, menținută hotărârea din 30 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Cahul, sediul central.

La 09 iulie 2018, Ivan Popov a declarat recurs.

În motivarea recursului, a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material

și procedural.

Recurentul a remarcat că, în urma condamnării, deportării bunelului Dumitru

Popov și confiscării averii, a suferit toată familia.

Totodată, Ivan Popov a subliniat, că a prezentat instanței probe care atestă că este

fiul lui Trifon Popov și nepotul lui Dumitru Popov.

Recurentul Ivan Popov a solicitat, casarea deciziei din 22 martie 2018 a Curții de

Apel Chișinău cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

La 04 septembrie 2018, Consiliului raional Cahul a depus referință solicitând,

respingerea recursului depus de Ivan Popov ca neîntemeiat, cu menținerea hotărârii

instanței de apel. (f.d.159)

2

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele cauzei atestă că, decizia instanței de apel a fost pronunțată la

22 martie 2018 (f.d. 128, 129-136), fiind expediată în adresa părților la

23 aprilie 2018 ce se atestă prin scrisoare de însoțire nr.1745 a Curții de Apel Cahul

(f.d. 138), fiind recepționată de către recurentul Ivan Popov la 06 mai 2018, faptul

indicat expres în cererea de recurs (f.d. 142).

Astfel, instanța de recurs precizează că recursul, depus de către Ivan Popov, prin

intermediul oficiului poștal la 09 iulie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Ivan Popov în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege

care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia

dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei; pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost

încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar

lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă este

de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei

atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de

3

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie

să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din

CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la justice și la dreptul

subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca (hotărârile Delcourt contra

Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei

cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile

stabilite pentru о cale de atac ordinară.

Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și

îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță

cu art. 6 din CEDO (hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

02 octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ivan Popov este declarativ și nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură

civilă, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de apel, iar

alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de

apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Ivan Popov, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune :

Recursul, declarat de Ivan Popov, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

4