2ra-1814/18 — contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului material, rezultat în urma confiscării nelegitime a averii victimelor supuse represiunii politice
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului material, rezultat în urma confiscării nelegitime a averii victimelor supuse represiunii politice
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1814/18 — contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului material, rezultat în urma confiscării nelegitime a averii victimelor supuse represiunii politice (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2ra-1814/18
prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul central (judecătorul: I. Gorlenco)
instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (judecătorii: V. Movilă, N. Veleva, E. Dvurecenschii)
ÎNCHEIERE
10 octombrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componență:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Nicolae Craiu
Dumitru Visternicean
examinând admisibilitatea recursului declarat de Ivan Popov,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă Ivan Popov împotriva
Consiliului raional Cahul și comisia specială de examinare a cererilor de restituire a
bunurilor sau de recuperare a valorii acestora persoanelor supuse represiunilor
politice, intervenient accesoriu, Ministerul Finanațelor, cu privire la contestarea
actului administrativ și repararea prejudiciului material, rezultat în urma confiscării
nelegitime a averii victimelor supuse represiunii politice,
împotriva deciziei din 22 martie 2018 a Curții de Apel Cahul, prin care a fost
respins apelul declarat de către Ivan Popov, fiind menținută hotărârea din
30 noiembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul central,
constată:
La 15 noiembrie 2016, Ivan Popov a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Consiliului raional Cahul și comisia specială de examinare a cererilor de
restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestora persoanelor supuse
represiunilor politice, intervenient accesoriu, Ministerul Finanațelor cu privire la
contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului material, rezultat în urma
confiscării nelegitime a averii victimelor supuse represiunii politice.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că bunelul lui, Dumitru Popov la
22 septembrie 1945 a fost arestat și condamnat din motive politice în baza art. 54
alin.1 lit. a) Cod penal al RSSU, la 10 ani privațiune de libertate cu confiscarea averii
personale.
A mai susținut că, prin decizia din 04 decembrie 2001 a Colegiului penal al
Curții Supreme de Justiție, Dumitru Popov, a fost reabilitat, cu clasarea procedurii
penale.
A menționat că, a aflat despre reabilitarea bunelului la 30 iulie 2015 din
certificatul eliberat de către Procuratura Generală a RM.
Totodată reclamantul a precizat, că averea confiscată, nu i-a fost restituită și nici
nu a fost compensată valoarea bunurilor date. Potrivit certificatului, eliberat de
1
Serviciul Arhivă Cahul, ridicat de reclamantul la 03 martie 2015, rezultă că averea
confiscată de la Dumitru Popov a constituit 18,75 ha de pământ.
A specificat, că familia bunelului era compusă din soția Ana Popov a.n. 1898, și
copiii Trifon Popov a.n. 1920, Ioan Popov a.n. 1922, Nicolae Popov a.n. 1924,
Gheorghe Popov a.n. 1927, Anastasia Popov a.n. 1930, Ilie Popov a.n. 1932 și Vera
Popov a.n. 1937, care la moment sunt decedați.
A reținut că, fiind fiul lui Trifon Popov a.n. 1920, a înaintat către Consiliul
raional Cahul, comisia specială cerere, pentru a fi despăgubit pentru averea
confiscată, însă prin decizia nr.2 din 16 septembrie 2016, cererea dată a fost respinsă,
fiind recepționată de către dînsul la 21 octombrie 2016.
Solicită Ivan Popov, anularea deciziei nr. 2 din 16 septembrie 2016 a comisiei
speciale a Consiliului raional Cahul de examinare a cererilor de restituire a bunurilor
sau de recuperare a valorii acestora persoanelor supuse represiunilor politice și
reabilitate; încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului
Finanțelor a compensației pentru bunurile imobile și mobile confiscate în timpul
represiunilor politice a bunelului său Dumitru Popov; recuperarea bunurilor
confiscate nelegitim de la bunelul său Dumitru Popov, 18,75 ha de pământ teren,
situat în intravilanul satul Giurgiulești, raionul Cahul, la moment fiind amplasat
stadionul satului.
Prin hotărârea din 30 noiembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul central cererea
de chemare în judecată depusă de către Ivan Popov a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prima instanță a reținut că, Ivan Popov nu întrunește condițiile de a solicita
restituirea bunurilor sau recuperarea valorii acestora sau încasarea din contul
bugetului de stat a compensației pentru bunurile imobile și mobile confiscate în
timpul represiunilor politice și recuperarea bunurilor confiscate nelegitim, deoarece
nu a prezentat acte care să confirme că este moștenitorul legal al defunctului Dumitru
Popov, condiție stabilită expres de către legislația în vigoare.
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 19 decembrie 2017, Ivan Popov
a contestat-o cu apel prin care a solicitat, casarea hotărârii instanței de fond cu
pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.
Prin decizia din 22 martie 2018 a Curții de Apel Cahul a fost respins apelul
declarat de către Ivan Popov, menținută hotărârea din 30 noiembrie 2017 a
Judecătoriei Cahul, sediul central.
La 09 iulie 2018, Ivan Popov a declarat recurs.
În motivarea recursului, a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material
și procedural.
Recurentul a remarcat că, în urma condamnării, deportării bunelului Dumitru
Popov și confiscării averii, a suferit toată familia.
Totodată, Ivan Popov a subliniat, că a prezentat instanței probe care atestă că este
fiul lui Trifon Popov și nepotul lui Dumitru Popov.
Recurentul Ivan Popov a solicitat, casarea deciziei din 22 martie 2018 a Curții de
Apel Chișinău cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.
La 04 septembrie 2018, Consiliului raional Cahul a depus referință solicitând,
respingerea recursului depus de Ivan Popov ca neîntemeiat, cu menținerea hotărârii
instanței de apel. (f.d.159)
2
În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea
nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Materialele cauzei atestă că, decizia instanței de apel a fost pronunțată la
22 martie 2018 (f.d. 128, 129-136), fiind expediată în adresa părților la
23 aprilie 2018 ce se atestă prin scrisoare de însoțire nr.1745 a Curții de Apel Cahul
(f.d. 138), fiind recepționată de către recurentul Ivan Popov la 06 mai 2018, faptul
indicat expres în cererea de recurs (f.d. 142).
Astfel, instanța de recurs precizează că recursul, depus de către Ivan Popov, prin
intermediul oficiului poștal la 09 iulie 2018, este în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de către Ivan Popov în raport cu
materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și
alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procedural.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că
normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care
instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege
care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia
dreptului.
În conformitate cu art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că
normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:
pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea
ei; pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost
încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat
problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar
lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât cele
indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau
în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,
dar nu și temeinicia în fapt.
În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă este
de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei
atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de
3
Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor
Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie
să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din
CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la justice și la dreptul
subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca (hotărârile Delcourt contra
Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).
În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la
justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a
admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei
cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile
stabilite pentru о cale de atac ordinară.
Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și
îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță
cu art. 6 din CEDO (hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).
Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în
funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din
02 octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a
deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,
respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra
Armeniei din 19 ianuarie 2010).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ivan Popov este declarativ și nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură
civilă, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de apel, iar
alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a
normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de
apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului admisibil.
Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la
concluzia de a considera recursul declarat de Ivan Popov, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de
procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
dispune :
Recursul, declarat de Ivan Popov, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Nicolae Craiu
Dumitru Visternicean
4