2r-705/18 — desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor, permisiunea iesirii si aflarii copilului minor peste hotarele tarii in lipsa acordului tatalui

dosar nr. 2r-705/18

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: V. Buhnaci, L. Pruteanu, M. Guzun

D E C I Z I E

03 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

examinând recursul declarat de Maxim Zaporojeț,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Natalia

Croitor împotriva lui Maxim Zaporojeț, intervenient accesoriu Direcția pentru

Protecția Drepturilor Copilului sec. Botanica mun. Chișinău, cu privire la desfacerea

căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor, permisiunea ieșirii și aflării

copilului minor peste hotarele țării în lipsa acordului tatălui,

împotriva încheierii din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea depusă de Maxim Zaporojeț privind repunerea în termenul de

declarare a apelului și restituită cererea de apel ca fiind depusă tardiv,

c o n s t a t ă :

La 27 februarie 2013 Natalia Croitor a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Maxim Zaporojeț, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului sec. Botanica mun. Chișinău, cu privire la desfacerea

căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor, permisiunea ieșirii și aflării

copilului minor peste hotarele țării în lipsa acordului tatălui.

Prin hotărârea din 29 mai 2013 a Judecătoriei Botanica mun. Chișinău a fost

admisă integral cererea de chemare în judecată, desfăcută căsătoria înregistrată la

XXXXXX cu nr. XXXXXX, la OSC sec. Botanica mun. Chișinău între Maxim

Zaporojeț și Natalia Croitor, stabilit domiciliul copilului minor XXXXXX, născută

la XXXXXX, cu mama Natalia Croitor și încasată de la Maxim Zaporojeț în

beneficul statului pentru înregistrarea desfacerii căsătoriei taxa de stat în mărime de

200 lei.

La 05 iunie 2013 Natalia Croitor a depus cerere de emitere a hotărârii

suplimentare prin care a solicitat emiterea unei hotărâri suplimentare prin care să fie

prevăzut expres dreptul reclamantei de a permite ieșirea și aflarea copilului minor

XXXXXX peste hotarele țării împreună cu mama, fără acordul tatălui.

1

Prin hotărârea suplimentară din 14 iunie 2013 a Judecătoriei Botanica

mun. Chișinău a fost permisă ieșirea și aflarea după hotarele Republicii Moldova a

copilului minor XXXXXX împreună cu mama Natalia Croitor, fără acordul tatălui

Maxim Zaporojeț.

La 19 februarie 2018 Maxim Zaporojeț reprezentat de avocatul stagiar Isae Cireș

a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond prin care a solicitat repunerea în

termenul de declarare a apelului, admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii din

29 mai 2013 a Judecătoriei Botanica mun. Chișinău, cu transmiterea cauzei la

rejudecare în prima instanță.

La 11 mai 2018 Maxim Zaporojeț reprezentat de avocatul stagiar Isae Cireș a

depus cerere de concretizare a apleului, prin care a reiterat solicitările inițiale,

suplimentar solicitând casarea hotărârii suplimentare din 14 iunie 2013 a

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău.

Prin încheierea din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea

înaintată de Maxim Zaporojeț privind repunerea în termenul de declarare a apelului

și restituit apelul declarat de Maxim Zaporojeț cu remiterea apelantului a cererii de

apel cu toate documentele anexate.

La 13 iunie 2018 Maxim Zaporojan a depus cerere de recurs, iar la

19 septembrie 2018 cerere de completare a cererii de recurs împotriva încheieri din

29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău solicitând, admiterea recursului, casarea

încheierii instanței de apel, soluționarea prin decizie a problemei, admiterea cererii

de repunere în termenul de declarare a apelului împotriva hotărârii din 29 mai 2013

și a hotărârii suplimentare din 14 iunie 2013 ale Judecătoriei Botanica

mun. Chișinău și restituirea cauzei în instanța de apel, la etapa punerii pe rol a

apelului.

În motivarea recursului recurentul a indicat că consideră încheierea recurată

ilegală și neîntemeiată, iar instanța de apel neîntemeiat a respins cererea de apel

depusă împotriva hotărârii și a hotărârii suplimentare a instanței de fond, dat fiind

faptul că la caz există toate circumstanțele care justifică aplicarea prevederilor

art.116 Cod de procedură civilă.

Recurentul a menționat că au fost prezentate probe ce constituie temei

incontestabil de repunere în termenul de declarare a apelului, iar instanța de apel nu

avea altă soluție de pronunțat decât admiterea cererii de repunere în termenul de

declarare a apelului.

În opinia recurentului, apelul a fost declarat în termen, deoarece, nu a asistat la

pronunțarea dispozitivului hotărârii și a hotărârii suplimentare ale instanței de fond,

iar cu acestea și materialele dosarului a făcut cunoștință abia la 25 ianuarie 2018.

În conformitate cu prevederile art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că, recursul este declarat în termen, având în vedere faptul că,

încheierea recurată a fost pronunțată la 29 mai 2018 (f.d.77-80), iar recursul înaintat

de către Maxim Zaporojeț a fost depus la 13 iunie 2018 (f.d.82).

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Maxim

Zaporojeț, urmează a fi respins cu menținerea încheierii contestate.

2

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art.427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

Așadar, din conținutul recursului declarat de Maxim Zaporojeț, rezultă că,

recurentul nu este de acord cu încheierea din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău,

prin care cererea privind repunerea în termenul de declarare a apelului a fost

respinsă, iar cererea de apel a fost restituită ca fiind depusă cu omiterea termenului

legal de declarare.

La fel, s-a constatat că, pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că,

apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu a prezentat careva

motive care ar justifica depășirea termenului de declarare a apelului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră concluzia instanței de apel despre necesitatea respingerii cererii

privind repunerea în termenul de declarare a apelului și restituirii cererii de apel ca

fiind depusă cu omiterea termenului legal de declarare, justă.

În acest context, Colegiul reiterează prevederile art. 362 alin. (1) Cod de

procedură civilă, care statuează că, termenul de declarare a apelului este de 30 de

zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Prin prisma normei enunțate, instanța de recurs relevă că, dispozitivul hotătării

instanței de fond a fost pronunțat la 29 mai 2013, iar hotărârea suplimentară la

14 iunie 2013 (f.d.29, 41).

Concomitent, din materialele dosarului Colegiul reține că, cererea de apel

înaintată de către Maxim Zaporojeț împotriva hotărârii și a hotărârii suplimentare a

primei instanțe, a fost înregistrată la 19 februarie 2018 (f.d.54).

Aici, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră oportun de a reitera și prevederile art. 110 Cod de procedură

civilă, care indică că, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de

judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces

și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte

de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Totodată, conform art. 111 alin. (3) Cod de procedură civilă, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei

calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Prin urmare, în speță, termenul de declarare a apelului și-a început curgerea la

30 mai 2013, ziua imediat următoare datei emiterii dispozitivului hotărârii contestate

și a expirat la 28 iunie 2013, iar termenul de declarare a apelului împotriva hotărârii

suplimentare a început să curgă la 15 iunie 2013 și a expirat la 15 iulie 2013, aceasta

fiind ultima zi de depunere a apelului, cu toate acestea, apelul a fost depus abia la

19 februarie 2018, fapt ce denotă depunerea apelului cu încălcarea termenului de

declarare.

Cât privesc argumentele recurentului Maxim Zaporoojeț precum că, a omis

întemeiat termenul de declarare a apelului pe motiv că, a făcut cunoștință cu

materialele dosarului, hotărârea și hotărârea suplimentară a instanței de fond prin

intermediul lui Ion Lungu împuternicit prin procură abia la 25 ianuarie 2018,

instanța de recurs le consideră neîntemeiate și care urmează a fi respinse. Or,

3

potrivit modificărilor operate prin Legea nr.155 din 05 iulie 2012, în vigoare din

30 noiembrie 2012, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data

pronunțării dispozitivului hotărârii și nu din momentul primirii copiei hotărârii sau a

dispozitivului acesteia, cum prevedea anterior norma procesuală.

Nu poate fi reținut ca temei de a considera că apelul a fost depus în termen nici

argumentul recurentului precum că, Maxim Zaporojeț nu a asistat la pronunțarea

dispozitivului hotărârii și a hotărârii suplimentare, or, ultimul a fost legal citat,

despre data, ora și locul ședinței de judecată anterioare pronunțării dispozitivului

hotărârii din 29 mai 2013 și a hotărârii suplimentare din 14 iunie 2013, însă copia

citației nu a fost recepționată de către recurent din motive ce nu depind de voința

instanței – pentru că destinatarul „nu locuiește la adresa indicată”, ceea ce se

confirmă prin informația corespunzătoare anexată la dosar, (f.d.16-17).

În conformitate cu prevederile art. 108 alin.(1) Cod de procedură civilă, dacă

locul de aflare a pârâtului nu este cunoscut și reclamantul dă asigurări că, deși a

făcut tot posibilul, nu a reușit să afle domiciliul acestuia, președintele instanței

dispune citarea acestuia prin publicitate. Publicarea în presă se consideră citare

legală.

Materialele cauzei atestă faptul că instanța de fond a citat pârâtul la adresa

indicată în cererea de chemare în judecată, și anume: mun. Chișinău, str. Aeroport 7,

ap. 22 (f.d.12). Adresă pe care însuși apelantul a indicat-o și în cererea de apel. De

asemenea, potrivit copiei buletinului de identitate al apelantului Maxim Zaporojeț,

acesta își are domiciliul pe str. Aeroport 7, ap. 22, mun. Chișinău (f.d.9).

În acest context, instanța de fond întemeiat a dispus citarea publică a pârâtului, a

cărui domiciliu nu este cunoscut. Or, din materialele cauzei rezultă că corespondența

expediată în adresa pârâtului nu a fost recepționată, fiind restituită cu mențiunea

factorului poștal „nu locuiește” (f.d.17).

Totodată, Colegiul reține că la materialele dosarului există probe ce

demonstrează realizarea obligației instanței de fond privind citarea legală a

participanților la proces pentru ședințele de judecată, apelantul fiind citat cu scrisori

recomandate, dar avizele au fost restituite cu mențiunea „nu locuiește”, a fost

efectuată înștiințarea prin aviz public (f.d.25).

Prin urmare, instanța de recurs remarcă că, instanța de fond i-a oferit

recurentului – pârât Maxim Zaporojeț posibilitatea de a-și argumenta și dovedi

poziția procesuală în cadrul procesului de judecată, însă dânsul nu s-a folosit de

acest drept.

Aici se menționează că, recurentul Maxim Zaporojeț prin lege era obligat să

respecte termenul de contestare cu apel de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii, condiție ce nu se atestă în prezenta speță.

De asemenea nu poate fi reținut ca temei de a considera că apelul a fost depus în

termen nici argumentul recurentului precum că nemijlocit în perioada examinării

cauzei în instanța de fond se afla la muncă peste hotarele țării. Or, în acest sens

recurentul nu a prezentat argumente relevante și probe admisibile în justificarea

omiterii termenului de contestare.

Alte circumstanțe în motivarea repunerii în termen a apelului nu au fost

invocate.

În conformitate cu art. 116 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

4

pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea,

să fie prezentate documentele respective etc.).

În astfel de circumstanțe, Colegiul conchide că, instanța de apel întemeiat a

respins cererea de repunere în termen a apelului și corect a restituit cererea de apel

cu toate documentele anexate ca fiind depusă cu omiterea termenului de declarare,

având în vedere că argumentele invocate în susținerea cererii de repunere în termen

a apelului sunt neîntemeiate.

Or, în cazul admiterii cererii și repunerii apelului declarat de Maxim Zaporojeț

pe rol, se va încălca principiul securității raporturilor juridice, garantat de articolul 6

și preambulul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, ceea ce este inadmisibil.

În cauzele Ceachir contra Moldovei din 15 ianuarie 2008 și Melnic contra

Moldovei din 14 noiembrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că

prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către

pârâți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale încalcă drepturile

reclamanților la un proces echitabil.

Luând în considerație cele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție concluzionează că argumentele invocate

în recurs sînt neîntemeiate, fapt pentru care recursul urmează a fi respins cu

menținerea încheierii instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Maxim Zaporojeț.

Se menține încheierea din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, în pricina

civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de către Natalia Croitor

împotriva lui Maxim Zaporojeț, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului sec. Botanica mun. Chișinău, cu privire la desfacerea

căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor, permisiunea ieșirii și aflării

copilului minor peste hotarele țării în lipsa acordului tatălui.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

5