2ra-1683/18 — partajarea proprietatii comune in devalmasie

Dosarul nr. 2ra-1683/18

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Cantemir (jud: S.Caitaz)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud: E.Dvurecenschii, N.Veleva, V.Movilă)

Î N C H E I E R E

3 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Irina Solonari

(Volcova), reprezentată de avocatul Gheorghe Josu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Vasile

Volcov împotriva Irinei Volcova cu privire la partajarea proprietății comune în

devălmășie,

împotriva deciziei din 22 martie 2018 a Curții de Apel Cahul, prin care s-a

admis apelul avocatului Serghei Rusev, în interesele lui Vasile Volcov, s-a casat

hotărârea din 18 mai 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir și s-a emis o nouă

hotărâre, de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 14 noiembrie 2016, Vasile Volcov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Irinei Volcova cu privire la partajarea proprietății comune în devălmășie.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în perioada 10 aprilie 2012-2

februarie 2016 s-a aflat în căsătorie cu pârâta.

Vasile Volcov a menționat că în timpul căsătoriei, la 26 martie 2014 a

procurat automobilul de model ,,Mitsubishi Colt”, n/î XXXX, fabricat în anul

2003, care a fost înregistrat după Irina Volcova.

Reclamantul a susținut că, după desfacerea căsătoriei, și anume, în luna

august 2016 a solicitat pârâtei, partajarea pe cale amiabilă a bunului mobil, însă

aceasta din urmă a refuzat.

A mai remarcat că Irina Volcova a pus în vânzare automobilul pe diverse site-

uri, la preț de 2 600 de euro, echivalentul a 57 733 de lei.

Vasile Volcov și-a întemeiat cererea de chemare în judecată în baza art. 20,

25 și 26 Codul familiei și art. 371-373 ale Codului civil.

Reclamantul a solicitat partajarea proprietății comune în devălmășie, prin

atribuirea lui Vasile Volcov a ½ din automobilul de model ,,Mitsubishi Colt”, n/î

XXXX, fabricat în anul 2003, înregistrat după Irina Volcova, cu obligarea Irinei

1

Volcova să achite suma de 1 300 de euro, ce reprezintă ½ din valoarea bunului

supus partajului.

Prin hotărârea din 18 mai 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir, cererea

de chemare în judecată depusă de către Vasile Volcov împotriva Irinei Volcova cu

privire la partajarea proprietății comune în devălmășie, a fost respinsă ca

neîntemeiată.

La 22 ianuarie 2018, Vasile Volcov a declarat apel împotriva hotărârii din 18

mai 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir.

Prin decizia din 22 martie 2018 a Curții de Apel Cahul, a fost admis apelul

avocatului Serghei Rusev, în interesele lui Vasile Volcov, a fost casată hotărârea

din 18 mai 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir și a fost emisă o nouă

hotărâre de admitere a acțiunii depusă de Vasile Volcov. S-a partajat automobilul

de model ,,Mitsubishi Colt”, n/î XXXX, fabricat în anul 2003, proprietate comună

în devălmășie a foștilor soți Vasile Volcov și Solonari (Volcova) Irina, prin

atribuirea întregului bun Irinei Solonari (Volcova) și încasarea de la Irina Solonari

(Volcova) în beneficiul lui Vasile Volcov a sultei bănești (valoarea a ½ cotă-parte

din automobilul de model ,,Mitsubishi Colt”, n/î XXXX) în mărime de 1 300 de

euro, în valută națională a RM, conform cursului oficial la momentul executării. S-

a încasat de la Irina Solonari (Volcova) în beneficiul lui Vasile Volcov, cheltuielile

de judecată în mărime de 3 475, 13 lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile art. 19, 20 alin.

(5), 25 alin. (1), (3) și 26 alin. (1) ale Codului familiei, art. 361 alin. (2) 371 și 357

alin. (1), (3) ale Codului civil, care reglementează proprietatea comună în

devălmășie a soților și regimul legal al bunurilor soților.

Curtea de Apel Cahul a evidențiat că Irina Volcova nu a probat momentul

întreruperii relațiilor conjugale, precum și faptul că în perioada căsătoriei a dus

gospodăria separat de Vasile Volcov, astfel că instanța de fond eronat a constatat

că automobilul litigios, constituie proprietatea personală a Irinei Volcova.

Astfel, a conchis Colegiul că din materialele cauzei și declarațiile Irinei

Volcova se denotă cu certitudine că la 15 martie 2014, ultima a vândut automobilul

de model ,,Renault Clio” înregistrat după Vasile Volcov, în baza procurii eliberate

de ultimul (f.d. 38, 41 verso), iar automobilul de model ,,Mitsubishi Colt” a fost

procurat de Irina Volcova în ziua următoare, la 16 martie 2014, cu înregistrarea

concomitentă la ÎS ,,CRIS Registru”, după aceasta. (f.d. 7)

Prin urmare, reieșind din circumstanțele cauzei se atestă că procurarea

automobilului imediat în urma vânzării unui alt automobil demonstrează faptul că

Irina Volcova a procurat acest automobil aflându-se în relațiile de căsătorie, în

baza procurii eliberate de Vasile Volcov, prezumându-se acordul acestuia la

înstrăinarea și procurarea automobilelor.

Mai mult ca atât, Colegiul a menționat că desfacerea căsătoriei prin

intermediul OSC Leova nu exclude și nu-l privează pe Vasile Volcov de dreptul de

a se adresa în instanța de judecată în vederea partajării proprietății comune, atât

timp cât foștii soți, și-au exprimat acordul de a divorța pe cale amiabilă.

Ca urmare din cumulul celor expuse, Colegiul a conchis asupra partajării

automobilului de model ,,Mitsubishi Colt”, n/î XXXX, prin atribuirea întregului

bun Irinei Volcova și încasării de la ultima în beneficiul lui Vasile Volcov a valorii

2

bănești a ½ cotă-parte din bunul mobil litigios, or, Irina Volcova pretinde posesia

și administrarea întregului bun, fapt confirmat de ultima la opunerea pretenției

partajării bunului și plasării anunțului public privind înstrăinarea bunului.

La 21 iunie 2018, prin intermediul oficiului poștal, Irina Solonari (Volcova),

reprezentată de avocatul Gheorghe Josu, a declarat recurs împotriva deciziei din 22

martie 2018 a Curții de Apel Cahul.

În motivarea recursului a invocat că la examinarea cauzei în ordine de apel, au

fost apreciate eronat circumstanțele cauzei și aplicată eronat legea.

Recurenta a reiterat că, la 10 aprilie 2012 a încheiat căsătoria cu Vasile

Volcov, iar la 2 februarie 2016 de OSC Leova, căsătoria a fost desfăcută. Astfel că,

la depunerea cererii de desfacere a căsătoriei, la 29 decembrie 2015, foștii soți au

declarat că nu dețin avere comună, nu au copii minori și nici pretenții unul față de

altul, asumându-și răspundere personală pentru cele menționate.

Recurenta a susținut că în cadrul ședințelor de judecată a demonstrat că

automobilul de model ,,Mitsubishi Colt”, cu n/î XXXX, a fost procurat din

mijloace proprii, după întreruperea relațiilor conjugale, iar în temeiul art. 230 alin.

(5) Codul familiei, bunul respectiv poate fi declarat proprietate personală a ei, ceea

ce s-a indicat în hotărârea primei instanțe.

Mai mult, prin declarația scrisă la OSC Leova se atestă faptul că la depunerea

cererii de divorț, foștii soți nu au litigii referitor la partajul proprietății comune,

astfel încât cererea de chemare în judecată depusă de către Vasile Volcov este

neîntemeiată, or, bunul mobil dobândit, nu este supus regimului proprietății

comune în devălmășie.

Irina Solonari (Volcova), reprezentată de avocatul Gheorghe Josu a considerat

că instanța de apel incorect a ajuns la concluzia de a încasa suma de 1 300 de euro,

or, o evaluare a bunului respectiv, precum și un act juridic care ar demonstra prețul

acestuia, la materialele cauzei lipsesc.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Cahul a pronunțat decizia contestată la 22 martie 2018.

Recurenta a recepționat decizia contestată la 31 mai 2018. (f.d. 80)

Astfel, recursul declarat la 21 iunie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Irina Solonari (Volcova),

reprezentată de avocatul Gheorghe Josu, în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

3

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Irina Solonari

(Volcova), reprezentată de avocatul Gheorghe Josu, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

4

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Irina Solonari (Volcova),

reprezentată de avocatul Gheorghe Josu.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Irina Solonari (Volcova), reprezentată de avocatul

Gheorghe Josu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

5