2ra-1824/18 — repararea prejudiciului material si moral cauzat in urma contraventiei

Dosarul nr.2ra-1824/2018

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Central (T. Mereuță)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu)

Î N C H E I E R E

26 septembrie 2018 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Valeriu Iuteș,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Obleac

împotriva lui Valeriu Iuteș, privind repararea prejudiciului material și moral cauzat

în urma contravenției,

împotriva deciziei din 05 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 27 octombrie 2010, Andrei Obleac a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Valeriu Iuteș privind încasarea prejudiciului material în sumă de

4289 lei și moral în mărime de 5000 lei cauzat în urma accidentului rutier și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 14 noiembrie 2008,

aproximativ ora 17.30, în timp ce se deplasa cu automobilul său de model xxxxxx

în or.Hîncești, str.xxxxxxx a fost tamponat de Valeriu Iuteș care se afla la volanul

automobilului de model xxxxxxx și care nu a respectat distanța.

A menționat că în urma acestei tamponări, automobilului său i-au fost cauzate

defecțiuni tehnice și anume a fost distrus farul stîng din spate. Aripa stîngă din

spate, bara de protecție din spate.

Valeriu Iuteș, a fost recunoscut vinovat de producerea accidentului și a fost

întocmit proces-verbal în baza art.xxxxxxx Cod contravențional, fiindu-i aplicată

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 10 unități convenționale.

Nefiind de acord cu Decizia șefului SPR al CPR Hîncești, pîrîtul s-a adresat în

instanța de judecată cu plîngere.

Judecătoria Hîncești examinînd cazul a menținut decizia Decizia șefului SPR

al CPR Hîncești.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău cauza a fost restituită în prima instanță la

o nouă reexaminare.

La 16 noiembrie 2009, prin hotărîrea judecătorului A.Bostan, a fost respinsă

plîngerea lui Valeriu Iuteș ca neîntemeiată și menținută fără modificări Decizia

șefului SPR al CPR Hîncești.

1

Din motiv că pîrîtul Valeriu Iuteș refuza să-i repare automobilul, iar dosarul

contravențional se afla în proces de examinare, a început să-și repare automobilul

personal.

Lucrările de reparație au fost efectuate de către Oancea Nicolae care activa la

stația tehnică din Lăpușna. Pentru volumul de lucru efectuat a achitat meșterului

conform recipisei suma de 1000 lei. Suplimentar a procurat vopsea în mărime de

480 lei, aripa în sumă de 280 lei, fara în sumă de 250 lei, bara de protecție în sumă

de 480 lei, scotch – 50 lei, două sticle de dizolvat în sumă de 50 lei. A arendat un

automobil și a procurat motorină pentru a transporta piesele din mun.Chișinău la

stația tehnică, conform bonului fiscal în sumă de 400 lei. A mai suportat cheltuieli

pentru deplasarea la judecată în sumă de 299 lei, pentru procurarea vopselei în

sumă de 600 lei și pentru drum în sumă de 400 lei.

A menționat că așa cum pîrîtul a fost recunoscut vinovat de comiterea

accidentului solicită încasarea prejudiciului material în sumă de 4289 lei și a

prejudiciului moral în mărime de 5000 lei, pentru faptul că a pierdut timp, nervi și

a fost purtat prin instanțele de judecată, a cheltuielilor de judecată în sumă de 150

lei achitați drept taxă de stat și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 300 lei.

În ședința de judecată din 22 februarie 2017, a fost admisă spre examinare

cererea de concretizare a cerințelor adresată de Andrei Obleac prin care a solicitat

încasarea prejudiciului material în mărime de 4289 lei și a prejudiciului moral în

mărime de 25 000 lei. În motivarea cererii a menționat că examinarea cauzei a

durat din a.2009 și pînă în a.2016, a suportat cheltuieli de transport pentru a se

prezenta la ședințele de judecată la care pîrîtul nu se prezenta, astfel tergiversând

examinarea cauzei. Numai pentru deplasarea cu automobilul a suportat cheltuieli în

mărime de 10 000 lei. Luînd în considerație faptul că pe parcursul acestor ani,

pîrîtul nu a recunoscut vina, nu și-a cerut scuze fiind purtat prin instanțe solicită

încasarea prejudiciului moral în mărime de 25 000 lei.

Prin hotărârea din 21 decembrie 2017 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Obleac

împotriva lui Valeriu Iuteș, privind repararea prejudiciului material și moral cauzat

prin contravenție și s-a încasat din contul lui Valeriu Iuteș în folosul lui Andrei

Obleac suma de 1725 lei – cheltuieli pentru repararea automobilului, 1000 lei –

cheltuieli legate de drum, 1000 lei – paguba morală, iar în total suma de 3725 lei,

în rest cererea s-a respins ca neîntemeiată.

Cererea înaintată de Valeriu Iuteș privind scoaterea cererii de pe rol s-a

respins ca neîntemeiată.

Prin decizia din 05 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis în parte

apelul declarat de Valeriu Iuteș, s-a casat hotărârea 21 decembrie 2017 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Central cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care, s-a

încasat de la Valeriu Iuteș în beneficiul lui Andrei Obleac suma de 1725 lei,

cheltuieli pentru reparația automobilului și 1000 lei, cheltuieli legate de drum, în

rest acțiunea s-a respins.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a considerat că prima instanță

întemeiat a stabilit cuantumul prejudiciului material cauzat în urma accidentului în

mărime de 1725 lei or, reclamantul/intimat prin probele prezentate a confirmat

cheltuielile suportate, iar apelantul Valeriu Iuteș prin apelul depus nu a prezentat

careva probe concludente și pertinente întru susținerea poziției sale.

2

Cu referire la necesitatea și oportunitatea încasării prejudiciului moral,

instanța de apel a remarcat faptul că instanța de fond neîntemeiat a încasat suma de

1000 lei cu titlu de pagubă morală or, potrivit materialelor pricinii prejudiciul

moral sub formă de dureri fizice, stres și frustrare, precum și consecințele afective

care constau în suferințe psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afecțiune, la

caz nu au fost demonstrate.

La 13 iulie 2018, Valeriu Iuteș a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 05 aprilie 2018 a

Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 21 decembrie 2017 a Judecătoriei

Hîncești, sediul Central cu pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii.

În susținerea recursului recurentul a indicat că instanța de apel eronat a aplicat

prevederile art.432 alin.1, 2, lit.c) Cod de procedură civilă.

A menționat că concluziile instanței de apel în aspectul dreptului material sunt

în contradicție cu circumstanțele de fapt și a probelor administrate, acestea fiind

interpretate unilateral. Instanța de apel nu a luat în considerație și nu s-a expus prin

decizia sa asupra pretențiilor înaintate prin cererea de apel și în procesul examinării

apelului asupra hotărîrii instanței de fond.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 05 aprilie 2018 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 14 mai

2018 (f.d.164, Vol.III) lipsind însă date privind recepționarea acesteia, în

circumstanțele menționate, recursul declarat de Valeriu Iuteș la 13 iulie 2018, se

consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art.439 alin.(2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Valeriu Iuteș este inadmisibil

din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

3

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Valeriu Iuteș, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

4

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură

civilă, însă din recursurile declarate nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle v.Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Latourniere v.Franța, 10 decembrie 2002, parag.2; Hansen v.Norvegia, 2

octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția instanțelor europene, articolul

6 § 1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care

întemeindu-se pe dispozițiile legale specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit

de șanse de succes”, ceea ce s-a constat în cazul de față (a se vedea, mutatis

mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr.2), 13 ianuarie 2009, parag.24; Papaioannou

vs Grecia, 2 iunie 2016, parag.45 sau Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018,

parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Valeriu Iuteș.

În conformitate cu art.art.270, 433 lit.a), 440 alin.(1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Valeriu Iuteș.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5