2ra-1440/18 — repararea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-1440/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: I. Potînga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: G. Dașchevici, S. Gîrbu, L. Bulgac)

ÎNCHEIERE

01 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Ion Coteț,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea de

Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acțiuni împotriva lui Ion Coteț cu

privire la repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei din 01 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Ion Coteț și a fost menținută hotărârea din 17 octombrie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La data de 10 martie 2016 reclamanta SAR „Moldcargo” SA a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Ion Coteț cu privire la repararea prejudiciului

material.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 20 noiembrie 2013, Ion

Coteț, conducând automobilul de model „Volkswagen LT35”, n/î xxxxx, la intersecția

str. Albișoara cu str. Grigore Vieru, mun. Chișinău, nu a ținut cont de situația rutieră și

ca rezultat a tamponat autoturismul de model „Renault Clio”, n/î xxxxxx, condus de

Axionova Iulia. Conform procesului-verbal nr. MAI 02 3366228 din 20 noiembrie

2013 cu privire la contravenția administrativă, întocmit de Inspectoratul de Patrulare

mun. Chișinău, vinovat de producerea accidentului de circulație rutieră a fost

recunoscut Ion Coteț.

A menționat că, la momentul producerii accidentului rutier, Ion Coteț deținea

certificatul de asigurare de răspundere civilă auto Seria RCAI-000042232, eliberat de

SAR „Moldcargo” SA, în temeiul contractului AORCAI, valabil de la data de 13 martie

1

2013 până la data de 12 martie 2014. La data de 05 decembrie 2013 de către comisarul

de avarii al SAR „Moldcargo” SA, cu participarea persoanei păgubite, reprezentantului

CA „Victoria Asigurări” SA, dar în lipsa persoanei vinovate, care a fost citată legal, a

fost întocmit procesul-verbal nr. 701 de constatare a daunelor. La data producerii

accidentului rutier, Axionova Iulia deținea contractul de asigurare facultativă CASCO

încheiat cu CA „Victoria Asigurări” SA, iar suma despăgubirii a fost evaluată în baza

contului eliberat de stația de reparație SRL „Mobilis-Com” nr. 000038 (8624 de lei 20

bani) și a dispoziției de plată nr. 485 (220 de lei), în cuantum total de 8884 de lei 20

bani.

A specificat că, la data de 17 august 2015, în temeiul contractului privind

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule și

ordinului nr. 3937-d din 24 decembrie 2014, SAR „Moldcargo” SA a transferat în

contul CA „Victoria Asigurări” SA despăgubirea de asigurare pentru daunele cauzate

automobilului de model „Renault Clio”, n/î xxxxx, în sumă de 8727 de lei, cu reținerea

uzurii (8624 de lei 20 bani - manopera + (220 de lei - piese înlocuite - 53% uzura =

8727 de lei).

A accentuat că, certificatul de asigurare posedat de pârât/contravenient la

momentul producerii accidentului era eliberat pe numele lui Nijeberschi Viorel, care a

încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă a deținătorilor de

autovehicule. Conform contractului respectiv, Ion Coteț nu era inclus ca persoană

admisă la conducerea mijlocului de transport asigurat.

A relatat că, potrivit art. 29 lit. d) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie

de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie

2006, asigurătorul are dreptul să înainteze acțiune de regres atunci când persoana

răspunzătoare de producerea accidentului nu este inclusă în contractul de asigurare

încheiat între posesorul autovehiculului și asigurătorul de răspundere civilă auto.

Astfel, în vederea recuperării sumei achitate persoanei păgubite, SAR „Moldcargo” SA

a înaintat către Ion Coteț pretenția nr. 1027 din 09 iunie 2015, însă ultimul nu a dat nici

un răspuns.

A solicitat încasarea în ordine de regres din contul lui Ion Coteț în beneficiul

SAR „Moldcargo” SA a sumei în mărime de 8727 de lei, cu titlu de prejudiciu material,

precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 17 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost admisă acțiunea depusă de SAR „Moldcargo” SA și a fost încasat din contul lui

Ion Coteț în beneficiul SAR „Moldcargo” SA suma în mărime de 8727 de lei, cu titlu

de prejudiciu material exprimat sub formă de despăgubiri de asigurare și suma în

mărime de 270 de lei, cu titlu de taxă de stat.

Prin decizia din 01 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Ion Coteț și a fost menținută hotărârea din 17 octombrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Instanța de apel și-a motivat concluzia prin faptul că, instanța de fond corect a

conchis asupra temeinicii acțiunii SAR „Moldcargo” SA, or potrivit procesului-verbal

cu privire la contravenție nr. MAI 02 336228, vinovat de comiterea accidentului rutier

2

din 20 noiembrie 2013, a fost recunoscut Ion Coteț, iar contractul de asigurare

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule din 13 martie

2013, nu se extinde asupra lui Ion Coteț, deoarece acesta nu a fost inclus în contractul

de asigurare încheiat între posesorul autovehiculului și asiguratorul de răspundere

civilă auto.

La data de 04 iunie 2018, prin intermediul oficiului poștal, Ion Coteț a declarat

recurs împotriva deciziei din 01 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe,

dispunând încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol dacă există temeiurile

prevăzute la art. 265 și 267.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel a interpretat în mod eronat

legea și nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

A menționat că, nu neagă faptul că SAR „Moldcargo” SA are dreptul să depună

acțiune în instanța de judecată, dar obiectează asupra faptului că acesta nu a respectat

procedura prealabilă de rezolvare a litigiului pe cale amiabilă prevăzută de art. 575 alin.

(1) Cod de procedură civilă.

A specificat că, notificarea nr. 1027 din 09 iunie 2015 a fost expediată de SAR

„Moldcargo” SA pe adresa mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare 134, ap. 142, deși în

toate actele întocmite de către agentul constatator este indicat că domiciliul său este în

rl. Cahul, sat. Vadul lui Isac.

A accentuat că, cererea de chemare în judecată a fost semnată de Vladimir Știrbu,

însă la materialele dosarului lipsește extrasul de la Camera Înregistrării de Stat, prin

care să se confirme funcția ultimului și dreptul de a semna cererea de chemare în

judecată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 01 martie 2018,

dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul, declarat la data de 04 iunie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

3

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Ion Coteț nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de

către Ion Coteț, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

4

considera recursul lui Ion Coteț ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Ion Coteț se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5