2ra-1664/18 — repararea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului moral
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-1664/18 — repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2ra-1664/18
Prima instanță: Jud. Chișinău, sediul Central (jud. R. Pulbere)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)
Î N C H E I E R E
26 septembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova
judecătorii: Dumitru Visternicean
Nicolae Craiu
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Serghei Mocanu,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Sergiu Dicusar
împotriva lui Serghei Mocanu cu privire la repararea prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
respins apelul declarat de Serghei Mocanu și s-a menținut hotărârea din 21 noiembrie
2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,
c o n s t a t ă :
La 26 aprilie 2017 Sergiu Dicusar, a depus cerere de chemare în judecată împotriva
lui Serghei Mocanu cu privire la repararea prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, conform procesului-verbal cu privire
la contravenție și a deciziei de sancționare din 10 martie 2016, Mocanu Serghei a fost
recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute de art. 354 din Codul
contravențional, fiindu-i aplicată sancțiunea contravențională sub formă de amendă în
mărime de 50 unități convenționale, pentru faptul că la data de 10 decembrie 2015,
orele 09.46 min. în ședința de judecată, în cadrul Judecătoriei Buiucani, mun.
Chișinău, în prezența completului de judecată l-a numit cu cuvinte jignitoare „debil” și
că „face parte dintr-o grupare criminală”. Prin hotărârea din 27 aprilie 2016 a
Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, contestația pârâtului împotriva procesului verbal
și a deciziei de sancționare menționate supra a fost respinsă ca neîntemeiată, fiind
menținute acestea fără modificări, iar prin decizia din 13 iulie 2016 a Curții de Apel
Chișinău a fost respins ca nefondat recursul pârâtului Mocanu Serghei și s-a menținut
hotărârea din 27 aprilie 2016 Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.
Respectiv, fiind dovedită pe deplin vinovăția pârâtului în comiterea contravenției
ce i-a fost incriminată, s-a adresat cu prezenta acțiune în vederea valorificării
pretențiilor civile pentru repararea prejudiciului cauzat.
1
Reclamantul Sergiu Dicusar a solicitat încasarea din contul lui Serghei Mocanu a
prejudiciului moral în sumă de 25 000 de lei.
Prin hotărârea din 21 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,
acțiunea depusă de Sergiu Dicusar a fost admisă parțial. S-a încasat de la Serghei
Mocanu în beneficiul lui Sergiu Dicusar prejudiciul moral în mărime de 3 000 de lei.
În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin decizia din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul
declarat de Serghei Mocanu și s-a menținut hotărârea din 21 noiembrie 2017 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Central.
La data de 2 iulie 2018, Serghei Mocanu a declarat recurs împotriva deciziei din 22
mai 2018 a Curții de Apel Chișinău.
În motivarea recursului a indicat că, consideră hotărârile instanțelor ierarhic
inferioare nemotivate, ilegale și pasibile de a fi casate din considerentele ce urmează.
Instanțele de judecată la judecarea cauzei au aplicat greșit normele de drept material,
fiind invocate în acest sens prevederile art. 432 alin.(2) lit. a), b), c) din Codul de
procedură civilă.
A menționat că, soluția instanței de apel nu conține o argumentare clară din care să
rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la care s-a ajuns. Or, instanța de apel nu
se poate limita să preia total sau parțial poziția doar unei părți, ci trebuie să analizeze
cauza și să răspundă argumentat la criticile și mijloacele de apărare invocate de ambele
părți.
Recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel
și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie
respinsă integral.
Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea
nu prevede altfel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 22 mai 2018, dar date
care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.
Astfel, recursul declarat la data de 2 iulie 2018, este în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de către Serghei Mocanu, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră recursul inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile
prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, completul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
2
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform
secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică
modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită
unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile
făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură
civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa
constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări
implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva
Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a
unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,
care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva
Italiei, pct. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel
(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,
modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare
depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie
1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii
de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot
fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie
1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu
privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Serghei Mocanu, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de
procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.
3
În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură
civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Serghei Mocanu.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Dumitru Visternicean
Nicolae Craiu
4