2ra-421/18 — constatarea incalcarii dreptului

prima instanță: L. Lupașco dosarul nr.2ra-421/18

Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani)

instanța de apel: I. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru,

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Oleg Sternioală

Judecătorii : Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Serghei Mocanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Serghei Mocanu

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017, prin care

a fost respins apelul declarat de Serghei Mocanu și a fost menținută hotărîrea

Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 17 octombrie 2017, prin care acțiunea a

fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 17 ianuarie 2017, Serghei Mocanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 05 mai 2016 a depus

plîngere către judecătorul de instrucție al Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

privind declararea nulă a ordonanței Procurorului-interimar al sect. Centru, mun.

Chișinău Nicolaie Geru din 24 februarie 2012.

Prin ordonanță menționată s-a dispus anularea ordonanței Procurorului în

procuratura sect. Centru mun. Chișinău, Diana Vatavu din 16 decembrie 2011, prin

care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pe marginea sesizării Mariei Bădărău,

pe motivul că nu există faptul infracțiunii și a clasat procesul penal.

La fel, prin ordonanță sus-indicată, s-a dispus anularea ordonanței

Procurorului sect. Centru mun. Chișinău, Nicolaie Geru, din 05 ianuarie 2012, prin

care s-a respins plîngerea Mariei Bădărău privind anularea ordonanței

Procurorului în procuratura sect. Centru mun. Chișinău, Diana Vatavu, din 16

decembrie 2011.

A indicat reclamantul că plîngerea din 16 mai 2016 privind declararea nulă a

ordonanței Procurorului-interimar al sect.Centru, mun.Chișinău, Nicolaie Geru din

16 februarie 2012 - nu a fost examinată în termen rezonabil.

De drept și-a întemeiat cerințele pe prevederile art. 2 alin. (6) din Legea RM

nr. 87 din 21 aprilie 2011, coroborate cu prevederile art. 1398, 1422, 1423 ale

Codului civil. Mai indică că instanța de judecată urmează să încaseze din contul

bugetului de stat în beneficiul său cu titlu de prejudiciu moral suma de 1500 Euro.

Reclamantul a indicat că la stabilirea cuantumului prejudiciului moral

instanța de judecată urmează să se conducă de practica CEDO și Recomandarea

CSJ nr. 6, care indică că pentru fiecare an de întîrziere a examinării cauzei, instanța

urmează a încasa cu titlu de prejudiciu moral suma de 600 de Euro.

Astfel, reclamantul a considerat că neaplicarea practicii CEDO și

Recomandării CSJ nr. 6 urmează a fi motivată, iar lipsa unei astfel de motivări se

crează situația expusă la pct.10 din prezenta cerere. Ca urmare, o soluție contrară

ar determina crearea unei situații discriminatorii față de reclamant, ceea ce ar

echivala cu încălcarea principiului egalității de tratament juridic.

A solicitat Serghei Mocanu constatarea încălcării dreptului la examinarea în

termen rezonabil a plîngerii privind declararea nulă a Ordonanței procurorului -

interimar al sect. Centru, mun. Chișinău din 24 februarie 2012 și repararea

prejudiciului moral în mărime de 1500 euro cauzat prin această încălcare.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul (Rîșcani) din 10 aprilie 2017

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 18 aprilie 2017, Serghei Mocanu a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 10 aprilie 2017, solicitînd admiterea

apelului, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere

integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017 a fost respins

apelul declarat de către Serghei Mocanu și a fost menținută hotărîrea primei

instanțe.

La 06 decembrie 2017, Serghei Mocanu, a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și hotărîrii primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii și

anume încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul său cu titlu de prejudiciu

moral suma de 70000 lei.

Recurentul, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia

instanței de apel deoarece instanța de apel la judecarea cauzei a încălcat și aplicat

greșit normele de drept material și anume art. 6 din Convenția europeană pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 313 alin. (1) CPP.

A invocat că dreptul său la examinarea pricinii într-un termen rezonabil a

fost încălcat prin durata excesivă a procesului, de peste 200 de zile, adică cu

depășirea a peste 20 de termene legale.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen.

Or, din materialele pricinii rezultă cu certitudine că decizia Curții de Apel

Chișinău a fost emisă la 17 octombrie 2017, iar cererea de recurs a fost depusă de

Serghei Mocanu la 06 decembrie 2017.

2

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Serghei Mocanu, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

3

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să mai menționeze că conform jurisprudenței

CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010,

Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță

sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Serghei Mocanu.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Serghei Mocanu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Oleg Sternioală

judecătorul

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

4