3ra-1186/18 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1186/18

Prima instanță - (Judecătoria Bălți, sediul central) N. Costaș

Instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu

ÎNCHEIERE

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Consiliul municipal Bălți,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul teritorial

Bălti al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Bălți, intervenient

accesoriu Andrei Ciornîi, cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins apelul declarat de Consiliul municipal Bălți și s-a menținut hotărârea din 26

martie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul central,

c o n s t a t ă :

La 17 august 2017 Oficiul teritorial Bălti al Cancelariei de Stat a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Bălți, prin care a solicitat

anularea pct. 2 a deciziei Consiliului mun. Bălți nr. 5/6 din 9 iunie 2017 „Cu

privire la examinarea cererii prealabile nr. 34 din 18 aprilie 2017 a consilierului

Consiliului mun. Bălți Andrei Ciornîi”.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a indicat că Oficiul teritorial

Bălți al Cancelariei de Stat, în ordinea art. 64 din Legea nr. 436 din 28 decembrie

2006 privind administrația publică locală și pct. 8 lit. g) din Regulamentul cu

privire la organizarea și funcționarea Oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat,

aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009, a efectuat

controlul sub aspectul legalității, a deciziei Consiliului mun. Bălți nr. 5/6 din 9

iunie 2017 „Cu privire la examinarea cererii prealabile nr. 34 din 18 aprilie 2017 a

consilierului Consiliului mun. Bălți Andrei Ciornîi”.

În cadrul controlului s-a constatat că prin decizia menționată, Consiliul mun.

Bălți a decis să admită cererea consilierului Andrei Ciornîi și să confirme ca fiind

legal adoptate mai multe decizii anterioare.

Respectiv, Oficiul, conform prevederilor art. 68 al Legii nr. 436 din 28

decembrie 2006 privind administrația publică locală, la 10 iulie 2017 a notificat

Consiliului municipal referitor la ilegalitatea actului controlat și a solicitat

abrogarea acestuia, care nu a fost examinată în termen.

1

Oficiul teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a invocat că decizia Consiliului

mun. Bălți nr. 5/6 din 9 iunie 2017 este ilegală reieșind din cele ce urmează.

Conform art. 14 din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind

Administrația publică locală, consiliul local are drept de inițiativă și decide, în

condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care țin de

competența altor autorități publice.

La art. 14 alin. (2) din legea respectivă sunt stabilite atribuțiile de bază a

consiliului municipal.

Totodată la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 435 din 28 decembrie 2006 privind

descentralizarea administrativă, sunt stabilite domenii proprii de activitate a

autorităților publice locale de nivelul al doilea.

Astfel în norme juridice sus menționate nu există o atribuție a consiliului de a

confirma legalitatea deciziilor adoptate anterior și necontrasemnate de secretarul

consiliului local, ceea ce denotă faptul că decizia nr. 5/6 din 9 iunie 2017 este

ilegală.

Prin încheierea din 13 decembrie 2017 a Judecătoriei Bălti, sediul central, în

calitate de intervenient accesoriu, în proces s-a atras Andrei Ciornîi.

Prin hotărârea din 26 martie 2018 a Judecătoriei Bălti, sediul central, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul teritorial Bălti al

Cancelariei de Stat împotriva Consiliului mun. Bălți, intervenient accesoriu Andrei

Ciornîi.

S-a anulat pct. 2 al deciziei Consiliului mun. Bălți nr. 5/6 din 9 iunie 2017

„Cu privire la examinarea cererii prealabile nr. 34 din 18 aprilie 2017 a

consilierului Consiliului mun. Bălți Andrei Ciornîi”.

În motivarea soluției adoptate, cu referire la prevederile art. 14, art. 20, art. 39

alin. (1) lit. b), c), g) și art. 60 alin. (7) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006

privind administrația publică locală și pct. 2 și 2.2.4 din Instrucțiunea-tip cu privire

ținerea lucrărilor de secretariat în organele administrației publice centrale de

specialitate și ale autoadministrării locale a Republicii Moldova, aprobată prin

hotărârea Guvernului nr. 618 din 5 octombrie 1993, instanța de fond a constatat că

decizia Consiliului mun. Bălți nr. 5/6 din 9 iunie 2017, în partea ce ține de

confirmarea legalității actelor administrative adoptate, indicate la pct. 2 din decizie,

a fost emisă contrar prevederilor legale, deoarece Consiliul mun. Bălți nu dispune

de atribuția de a confirma și constata valabilitatea deciziilor emise anterior.

La 2 aprilie 2018 Consiliul mun. Bălți a declarat apel împotriva hotărîrii

instanței de fond, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii.

Prin decizia din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul

declarat de Consiliul mun. Bălți și s-a menținut hotărârea din 26 martie 2018 a

Judecătoriei Bălți, sediul central.

La 19 iulie 2018 Consiliul mun. Bălți a declarat recurs, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Bălți și a hotărârii din

26 martie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul central.

În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe sunt neîntemeiate, deoarece instanțele de judecată au interpretat

eronat prevederile art. 20 din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind

administrația publică locală.

2

A relatat că instanța de judecată în mod eronat a ajuns la concluzia că, lipsa

unor prevederi legislația în vigoare referitoare la competența consiliului local de a-

și reconfirma propriile decizii duce la ilegalitatea pct. 2 din decizia Consiliului

mun. Bălți nr. 5/6 din 9 iunie 2017. Această concluzie poate combătută prin faptul

că legislația în vigoare nu prevede interdicții cu privire la reconfirmarea deciziilor

adoptate anterior.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei contestate a fost recepționată de

recurent la 3 iulie 2018 (f.d. 105). Din aceste considerente, recursul depus la 19

iulie 2018, se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

3

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Consiliul mun. Bălți nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Consiliul municipal Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

4