2ra-1697/18 — Încasarea onorariului

Dosarul nr. 2ra-1697/18

Prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul Central, judecător – L. Grădinari

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători – Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu

Î N C H E I E R E

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Eugeniu Fencovschi,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Eugeniu

Fencovschi împotriva Zinaidei Pînzaru privind încasarea onorariului avocatului,

împotriva deciziei din 15 martie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de Eugeniu Fencovschi, fiind menținută hotărârea din 21

noiembrie 2017 a Judecătoriei Drochia, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 15 martie 2017, Eugeniu Fencovschi a înaintat o cerere de chemare în

judecată către Zinaida Pînzaru privind încasarea onorariului avocatului.

În motivarea acțiunii a indicat că, potrivit contractului de asistență juridică nr.

83 din 04 iunie 2015, a convenit cu pârâta asupra prestării asistenței juridice

ultimei pe cauza Pînzaru Zinaida către Consiliul raional Drochia cu privire la

încasarea valorii bunurilor confiscate. Astfel, asistența juridică consta în

perfectarea cererii de chemare în judecată, a cererii de apel, a cererii de recurs, a

referinței la apel și/sau recurs. Potrivit contractului, clientul urma a fi obligat față

de avocat la plata onorariului de succes de 15 % din valoarea acțiunii admise.

Potrivit reclamantului, acesta a depus acțiune în prima instanță, care a fost

respinsă. Ulterior a formulat o cerere de apel către Curtea de Apel Bălți, care a fost

respinsă. Recursul înaintat de către reclamant în numele clientei sale la fel a fost

respins de către Curtea Supremă de Justiție.

Astfel, reclamantul a solicitat încasarea de la pârâtă în beneficiul său a

onorariului pentru asistența juridică efectiv prestată în sumă de 14 000 lei și a

cheltuielilor de judecată care constau din taxa de stat achitată.

Prin hotărârea din 21 noiembrie 2017 a Judecătoriei Drochia, sediul Central, s-

a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată înaintată de Eugeniu

Fencovschi împotriva Zinaidei Pînzaru privind încasarea onorariului avocatului.

Prin decizia din 15 martie 2018 a Curții de Apel Bălți, apelul declarat de

Eugeniu Fencovschi a fost respins, fiind menținută hotărârea din 21 noiembrie

2017 a Judecătoriei Drochia, sediul Central.

1

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prin contractul de asistență

juridică părțile nu au stabilit careva plăți pentru asistența juridică și în asemenea

condiții intimata nu are obligația de plată a onorariului, or, aceasta a fost

înțelegerea părților care nu poate fi modificată. De asemenea, instanța de apel a

conchis că nici onorariul de succes nu urmează a fi încasat din contul intimatei, dat

fiind faptul că acțiunea înaintată de avocatul Eugeniu Fencovschi în interesele

Zinaidei Pînzaru a fost respinsă de toate instanțele.

La 27 iunie 2018, Eugeniu Fencovschi a contestat cu recurs decizia din 15

martie 2018 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 21

noiembrie 2017 a Judecătoriei Drochia, sediul Central, cu pronunțarea unei decizii

prin care acțiunea înaintată de Eugeniu Fencovschi împotriva Zinaidei Pînzaru, să

fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de

către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii. Suplimentar a reiterat aceleași argumente, care se regăsesc

în cererea de chemare în judecată și cererea de apel.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de Eugeniu Fencovschi, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la

15 martie 2018, fiind expediată participanților la proces la data de 18 aprilie 2018

(f.d. 131), fiind recepționată de către recurent la 24 aprilie 2018 (f.d. 132). Astfel,

având în vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 15 martie 2018 a

Curții de Apel Bălți a fost înregistrat la 27 iunie 2018 (fiind depus la oficiul poștal

la 23 iunie 2018), în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta

se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

2

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Eugeniu Fencovschi.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Eugeniu Fencovschi.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Dumitru Visternicean,

Nicolae Craiu

3