2ra-1573/18 — Încasarea primei de asigurare
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Încasarea primei de asigurare
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2ra-1573/18 — Încasarea primei de asigurare (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2ra–1573/18 Instanța de fond: Judecătoria Edineț (sediul central), (jud. Gh. Bîrsan) Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, (jud. A. Garbuz, A. Ciobanu, Iu. Grosu) Î N C H E I E R E 19 septembrie 2018 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Visternicean Luiza Gafton examinând admisibilitatea recursului declarat de către Alecciuc Victor, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Compania Națională de Asigurări în Medicină, Agenția Teritorială Nord-Vest împotriva lui Alecciuc Victor cu privire la încasarea primei de asigurare obligatorie de asistență medicală, împotriva deciziei din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost admisă cererea de apel depusă de Compania Națională de Asigurări în Medicină, Agenția Teritorială Nord-Vest, casată hotărârea din 12 februarie 2018 a Judecătoriei Edineț (sediul central) și pronunțată o nouă hotărâre de admitere integrală a acțiunii, c o n s t a t ă: La 13 noiembrie 2017, Compania Națională de Asigurări în Medicină, Agenția Teritorială Nord-Vest, s-a adresat în instanța de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Alecciuc Victor cu privire la încasarea primei de asigurare obligatorie de asistență medicală.
În motivarea cererii reclamanta a invocat că, în baza Legii cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală nr. 1593-XV din 26.12.2002, fondatorii de întreprinderi individuale, cu excepția pensionarilor sau persoanelor cu dezabilități severe, au obligația de a achita prima de asigurare în sumă fixă. Pârâtul deține statut de fondator de Gospodărie țărănească, confirmat prin extrasul de pe pagina web a Inspectoratului Fiscal de Stat. Reieșind din art. 2 p. 1 a Legii privind gospodăriile țărănești, gospodăria 1 țărănească este o întreprindere individuală bazată pe proprietate privată asupra terenurilor agricole. De asemenea, art. 3 prevede Statutul juridic al gospodăriei țărănești expusă în p. 1 că are statut de persoană fizică.
Reieșind din prevederile art. 17 a Legii menționate, evidența și controlul corectitudinii calculării și virării în termen la contul Companiei de Asigurări a primelor de asigurare se efectuează de către Agenția Teritorială Nord - pentru primele de asigurare obligatorii de asistență medicală calculate în formă de sumă fixă. În baza Hotărârii Guvernului nr. 1015 din 05.09.2006, Compania Națională de Asigurări în Medicină este responsabilă de controlul achitării primelor de asigurare, aceasta depistând neonorarea obligațiunilor de către debitor și în adresa acestuia a fost expediată notificarea nr. 06.15.2018 sub formă de scrisoare recomandată, însă pârâtul nu a reacționat. Neachitarea în termen a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală atrage după sine calcularea unei majorări de întârziere de 0,1% din suma datoriei.
Reclamanta a solicitat în instanță admiterea acțiunii, încasarea din contul pârâtului a primei de asigurare în mărime de 4056 de lei pentru anul 2017, penalitatea în mărime de 892,32 de lei și taxa de stat. Prin hotărârea din 12 februarie 2018 a Judecătoriei Edineț (sediul central) acțiunea a fost respinsă. Prin decizia din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost admisă cererea de apel depusă de Compania Națională de Asigurări în Medicină, Agenția Teritorială Nord-Vest, casată hotărârea din 12 februarie 2018 a Judecătoriei Edineț (sediul central) și pronunțată o nouă hotărâre de admitere integrală a acțiunii. La 15 iunie 2018 (prin oficiul poștal), Alecciuc Victor a declarat recurs împotriva deciziei din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia cu menținerea hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei insuficient a motivat actul judecătoresc, a aplicat incorect legea și a încălcat dreptul lui la un proces echitabil. La 24 iulie 2018 (prin oficiul poștal), Compania Națională de Asigurări în Medicină, Agenția Teritorială Nord-Vest a depus o referință la cererea de recurs solicitând ca recursul să fie considerat inadmisibil Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs, referință, în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Alecciuc Victor, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă 2 încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului. Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de Alecciuc Victor, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.
Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul 3 acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil. Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs declarată de către Alecciuc Victor. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Alecciuc Victor. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Visternicean Luiza Gafton 4
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.