2ra-1573/18 — Încasarea primei de asigurare
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Încasarea primei de asigurare
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2ra-1573/18 — Încasarea primei de asigurare (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2ra–1573/18
Instanța de fond: Judecătoria Edineț (sediul central), (jud. Gh. Bîrsan)
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, (jud. A. Garbuz, A. Ciobanu, Iu. Grosu)
Î N C H E I E R E
19 septembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
În componența:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Dumitru Visternicean
Luiza Gafton
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Alecciuc Victor,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Compania Națională de Asigurări în Medicină, Agenția Teritorială Nord-Vest
împotriva lui Alecciuc Victor cu privire la încasarea primei de asigurare obligatorie
de asistență medicală,
împotriva deciziei din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost
admisă cererea de apel depusă de Compania Națională de Asigurări în Medicină,
Agenția Teritorială Nord-Vest, casată hotărârea din 12 februarie 2018 a
Judecătoriei Edineț (sediul central) și pronunțată o nouă hotărâre de admitere
integrală a acțiunii,
c o n s t a t ă:
La 13 noiembrie 2017, Compania Națională de Asigurări în Medicină,
Agenția Teritorială Nord-Vest, s-a adresat în instanța de judecată cu cerere de
chemare în judecată împotriva lui Alecciuc Victor cu privire la încasarea primei de
asigurare obligatorie de asistență medicală.
În motivarea cererii reclamanta a invocat că, în baza Legii cu privire la
mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de
asistență medicală nr. 1593-XV din 26.12.2002, fondatorii de întreprinderi
individuale, cu excepția pensionarilor sau persoanelor cu dezabilități severe, au
obligația de a achita prima de asigurare în sumă fixă. Pârâtul deține statut de
fondator de Gospodărie țărănească, confirmat prin extrasul de pe pagina web a
Inspectoratului Fiscal de Stat.
Reieșind din art. 2 p. 1 a Legii privind gospodăriile țărănești, gospodăria
1
țărănească este o întreprindere individuală bazată pe proprietate privată asupra
terenurilor agricole. De asemenea, art. 3 prevede Statutul juridic al gospodăriei
țărănești expusă în p. 1 că are statut de persoană fizică.
Reieșind din prevederile art. 17 a Legii menționate, evidența și controlul
corectitudinii calculării și virării în termen la contul Companiei de Asigurări a
primelor de asigurare se efectuează de către Agenția Teritorială Nord - pentru
primele de asigurare obligatorii de asistență medicală calculate în formă de sumă
fixă.
În baza Hotărârii Guvernului nr. 1015 din 05.09.2006, Compania Națională de
Asigurări în Medicină este responsabilă de controlul achitării primelor de
asigurare, aceasta depistând neonorarea obligațiunilor de către debitor și în adresa
acestuia a fost expediată notificarea nr. 06.15.2018 sub formă de scrisoare
recomandată, însă pârâtul nu a reacționat.
Neachitarea în termen a primelor de asigurare obligatorie de asistență
medicală atrage după sine calcularea unei majorări de întârziere de 0,1% din suma
datoriei.
Reclamanta a solicitat în instanță admiterea acțiunii, încasarea din contul
pârâtului a primei de asigurare în mărime de 4056 de lei pentru anul 2017,
penalitatea în mărime de 892,32 de lei și taxa de stat.
Prin hotărârea din 12 februarie 2018 a Judecătoriei Edineț (sediul central)
acțiunea a fost respinsă.
Prin decizia din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost admisă cererea
de apel depusă de Compania Națională de Asigurări în Medicină, Agenția
Teritorială Nord-Vest, casată hotărârea din 12 februarie 2018 a Judecătoriei Edineț
(sediul central) și pronunțată o nouă hotărâre de admitere integrală a acțiunii.
La 15 iunie 2018 (prin oficiul poștal), Alecciuc Victor a declarat recurs
împotriva deciziei din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea
acesteia cu menținerea hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei
insuficient a motivat actul judecătoresc, a aplicat incorect legea și a încălcat dreptul
lui la un proces echitabil.
La 24 iulie 2018 (prin oficiul poștal), Compania Națională de Asigurări în
Medicină, Agenția Teritorială Nord-Vest a depus o referință la cererea de recurs
solicitând ca recursul să fie considerat inadmisibil
Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs, referință, în raport cu
materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și
de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul
declarat de către Alecciuc Victor, neîntemeiat și care urmează a fi declarat
inadmisibil, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și
alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
2
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de
procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei
curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al
Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că
reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în
sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și
argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică
la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta
necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de Alecciuc Victor, nu pot duce la
admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al
Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra
reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției
instanței de apel.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de
apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere
faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de
legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului
strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de
nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului
înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în
apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la
o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de
recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o
minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe
care se bazează.
Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul
3
acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit
identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind
admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este
evidențiată în cererea de recurs declarată de către Alecciuc Victor.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al
Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Alecciuc Victor.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Dumitru Visternicean
Luiza Gafton
4