2ra-2196/18 — Încasarea primei de asigurare
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Încasarea primei de asigurare
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-2196/18 — Încasarea primei de asigurare (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosar nr. 2ra-2196/18 Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (jud. Evgheni Bancov) Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud: Vitalie Movilă, Evghenii Dvurecenschii, Nina Veleva) Î N C H E I E R E 14 noiembrie 2018 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Dumitru Visternicean Nicolae Craiu examinând admisibilitatea recursului declarat de Iurii Dimitrov, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Compania Națională de Asigurări în Medicină, Agenția Teritorială Sud-Vest împotriva lui Iurii Dimitrov cu privire la încasarea primei de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru anul 2017 și a penalității, împotriva deciziei din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul, prin care s-a respins apelul declarat de Iurii Dimitrov și s-a menținut hotărârea din 28 februarie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, c o n s t a t ă: La 23 mai 2017, Compania Națională de Asigurări în Medicină, Agenția Teritorială Sud-Vest a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Iurii Dimitrov cu privire la încasarea primei de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru anul 2017 și a penalității.
În motivarea acțiunii a indicat că, în temeiul Legii cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală nr. 1585-XIII din 27 februarie 1998, Anexa nr. 2 a Legii cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală nr. 1593-XV din 26 decembrie 2002, Regulamentul privind controlul achitării primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă fixă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1015 din 5 septembrie 2006, în urma efectuării controlului privind achitarea primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă fixă în valoare absolută, conform bazei de date și actelor contabile ale Agenției Teritoriale Sud-Vest, s-a constatat că Iurii Dimitrov nu a achitat prima de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru anul 2017, în termen de până la 31 martie 2107. Conform prevederilor art. 4 al Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală pentru anul 2017, nr. 285 din 16 decembrie 2016, prima de asigurare obligatorie de asistență medicală calculată în sumă fixă pentru categoriile de plătitori 1 prevăzute de Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală, se stabilește în mărime de 4056 lei pentru anul 2017. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală,
majorarea de întârziere pentru neachitarea în termen a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală, percepută de la plătitori, se stabilește în mărime de 0,1% din suma datoriei pentru fiecare zi de întârziere a plății și se transferă pe conturile Companiei Naționale de Asigurări în Medicină. A indicat că, la 16 mai 2017 majorarea de întârziere constituia suma de 186,58 de lei pentru anul 2017. Prin înștiințarea din nr. 03/01-13/321 din 3 aprilie 2017, debitorul a fost înștiințat despre achitarea datoriei pentru anul 2017, care la data de 16 mai 2017 constituia suma de 4 242,58 de lei.
A solicitat Compania Națională de Asigurări în Medicină, Agenția Teritorială Sud- Vest prin cererea de chemare în judecată și prin cererea de majorare a pretențiilor admiterea acțiunii, încasarea de la Iurii Dimitrov datoria pentru neachitarea primei de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru anul 2017 în suma de 4 056 lei și 1 151,90 de lei majorarea de întârziere. Prin hotărârea din 28 februarie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, acțiunea s-a admis parțial, s-a încasat de la Iurii Dimitrov în beneficiul Companiei Naționale de Asigurări în Medicină prima de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru anul 2017 în sumă de 4 056 de lei și 730,08 lei penalitate, iar în total suma de 4 786,08 lei.
În rest, pretențiile Companiei Naționale de Asigurări în Medicină s-au respins ca tardive. S-a încasat de la Iurii Dimitrov în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 150 de lei. Prin decizia din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul, s-a respins apelul declarat de Iurii Dimitrov și s-a menținut hotărârea din 28 februarie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central. La 20 august 2018, Iurii Dimitrov a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul. În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanțele de judecată nu au luat în considerație circumstanțele importante ale cauzei. La examinarea cauzei a prezentat probe că, din anul 2008, de la locul de muncă i s-au reținut plățile pentru asigurarea obligatorie de asistență medicală.
A menționat că, este conștient despre necesitatea achitării asigurării obligatorii de asistență medicală pe una din categorii. Însă, instanța nu a clarificat în privința încasării duble a asigurării, deoarece activează în calitate de avocat și concomitent este angajat la universitate. A solicitat Iurii Dimitrov admiterea recursului, casarea hotărârii din 28 februarie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central și a deciziei din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul. Examinând admisibilitatea recursului declarat de Iurii Dimitrov, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele. În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.
În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. 2 La 2 octombrie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței. Însă, intimata Compania Națională de Asigurări în Medicină, Agenția Teritorială Sud-Vest nu a depus referință prin care să-și expună opinia asupra motivelor invocate în recursul declarat de Iurii Dimitrov. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de Iurii Dimitrov, în raport cu materialele cauzei civile, consideră că acesta este inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Din actele cauzei se constată că, decizia din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 2 iulie 2018 (f.d.125). Astfel, recursul declarat de Iurii Dimitrov prin intermediul oficiului poștal la data de 20 august 2018, este în termen. În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă. La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de Iurii Dimitrov în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Dezacordul lui Iurii Dimitrov cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din 3 Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele. În acest sens CtEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la instanța de judecată nu este absolut.
Există limitări implicit admise [cauza Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.
(a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și c), art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de Iurii Dimitrov, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Visternicean Nicolae Craiu 4
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.