2ra-2196/18 — Încasarea primei de asigurare
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Încasarea primei de asigurare
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-2196/18 — Încasarea primei de asigurare (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosar nr. 2ra-2196/18
Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (jud. Evgheni Bancov)
Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud: Vitalie Movilă, Evghenii Dvurecenschii, Nina Veleva)
Î N C H E I E R E
14 noiembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova
Judecătorii: Dumitru Visternicean
Nicolae Craiu
examinând admisibilitatea recursului declarat de Iurii Dimitrov,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Compania Națională
de Asigurări în Medicină, Agenția Teritorială Sud-Vest împotriva lui Iurii Dimitrov cu
privire la încasarea primei de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru anul
2017 și a penalității,
împotriva deciziei din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul, prin care s-a respins
apelul declarat de Iurii Dimitrov și s-a menținut hotărârea din 28 februarie 2018 a
Judecătoriei Cahul, sediul Central,
c o n s t a t ă:
La 23 mai 2017, Compania Națională de Asigurări în Medicină, Agenția Teritorială
Sud-Vest a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Iurii Dimitrov cu privire
la încasarea primei de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru anul 2017 și a
penalității.
În motivarea acțiunii a indicat că, în temeiul Legii cu privire la asigurarea
obligatorie de asistență medicală nr. 1585-XIII din 27 februarie 1998, Anexa nr. 2 a
Legii cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare primelor de asigurare
obligatorie de asistență medicală nr. 1593-XV din 26 decembrie 2002, Regulamentul
privind controlul achitării primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală în
sumă fixă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1015 din 5 septembrie 2006, în urma
efectuării controlului privind achitarea primelor de asigurare obligatorie de asistență
medicală în sumă fixă în valoare absolută, conform bazei de date și actelor contabile ale
Agenției Teritoriale Sud-Vest, s-a constatat că Iurii Dimitrov nu a achitat prima de
asigurare obligatorie de asistență medicală pentru anul 2017, în termen de până la 31
martie 2107.
Conform prevederilor art. 4 al Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistență
medicală pentru anul 2017, nr. 285 din 16 decembrie 2016, prima de asigurare
obligatorie de asistență medicală calculată în sumă fixă pentru categoriile de plătitori
1
prevăzute de Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală, se
stabilește în mărime de 4056 lei pentru anul 2017.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistență
medicală, majorarea de întârziere pentru neachitarea în termen a primelor de asigurare
obligatorie de asistență medicală, percepută de la plătitori, se stabilește în mărime de
0,1% din suma datoriei pentru fiecare zi de întârziere a plății și se transferă pe conturile
Companiei Naționale de Asigurări în Medicină.
A indicat că, la 16 mai 2017 majorarea de întârziere constituia suma de 186,58 de
lei pentru anul 2017.
Prin înștiințarea din nr. 03/01-13/321 din 3 aprilie 2017, debitorul a fost înștiințat
despre achitarea datoriei pentru anul 2017, care la data de 16 mai 2017 constituia suma
de 4 242,58 de lei.
A solicitat Compania Națională de Asigurări în Medicină, Agenția Teritorială Sud-
Vest prin cererea de chemare în judecată și prin cererea de majorare a pretențiilor
admiterea acțiunii, încasarea de la Iurii Dimitrov datoria pentru neachitarea primei de
asigurare obligatorie de asistență medicală pentru anul 2017 în suma de 4 056 lei și 1
151,90 de lei majorarea de întârziere.
Prin hotărârea din 28 februarie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, acțiunea
s-a admis parțial, s-a încasat de la Iurii Dimitrov în beneficiul Companiei Naționale de
Asigurări în Medicină prima de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru anul
2017 în sumă de 4 056 de lei și 730,08 lei penalitate, iar în total suma de 4 786,08 lei.
În rest, pretențiile Companiei Naționale de Asigurări în Medicină s-au respins ca tardive.
S-a încasat de la Iurii Dimitrov în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 150 de lei.
Prin decizia din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul, s-a respins apelul declarat
de Iurii Dimitrov și s-a menținut hotărârea din 28 februarie 2018 a Judecătoriei Cahul,
sediul Central.
La 20 august 2018, Iurii Dimitrov a depus cerere de recurs împotriva deciziei din
14 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul.
În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanțele de judecată nu au luat în
considerație circumstanțele importante ale cauzei. La examinarea cauzei a prezentat
probe că, din anul 2008, de la locul de muncă i s-au reținut plățile pentru asigurarea
obligatorie de asistență medicală.
A menționat că, este conștient despre necesitatea achitării asigurării obligatorii de
asistență medicală pe una din categorii. Însă, instanța nu a clarificat în privința încasării
duble a asigurării, deoarece activează în calitate de avocat și concomitent este angajat la
universitate.
A solicitat Iurii Dimitrov admiterea recursului, casarea hotărârii din 28 februarie
2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central și a deciziei din 14 iunie 2018 a Curții de Apel
Cahul.
Examinând admisibilitatea recursului declarat de Iurii Dimitrov, Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează
următoarele.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea
dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune
expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii
obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării
referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.
2
La 2 octombrie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei
copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței. Însă,
intimata Compania Națională de Asigurări în Medicină, Agenția Teritorială Sud-Vest
nu a depus referință prin care să-și expună opinia asupra motivelor invocate în recursul
declarat de Iurii Dimitrov.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de
Iurii Dimitrov, în raport cu materialele cauzei civile, consideră că acesta este inadmisibil
din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra
admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel.
Din actele cauzei se constată că, decizia din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Cahul
a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 2 iulie 2018 (f.d.125).
Astfel, recursul declarat de Iurii Dimitrov prin intermediul oficiului poștal la data de 20
august 2018, este în termen.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost
arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile
prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.
La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de Iurii Dimitrov în cererea
de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Dezacordul lui Iurii Dimitrov cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul
XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor
de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și
temeinicia în fapt.
Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
3
Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul
de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe
sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma
probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că
instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere
a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care erorile comise
au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din recursul
declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens CtEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la instanța
de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa
necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel
(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul
de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare
depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19
februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii
de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi
conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §
31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care
se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și c), art. 440 din
Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul declarat de Iurii Dimitrov, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
Judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Dumitru Visternicean
Nicolae Craiu
4