2ra-116/21 — încasarea primei de asigurare obligatorie

Dosarul nr. 2ra-1782/2020

2ra-116/2021

prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (jud: I. Gorlenco)

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud: R. Petrov, N. Bondarenco, S. Pilipenco)

Î N C H E I E R E

3 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Iuri Dimitrov,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Compania

Națională de Asigurări în Medicină împotriva lui Iuri Dimitrov cu privire la

încasarea primei de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru anul 2016 și

majorarea de întârziere,

împotriva deciziei din 1 iulie 2020 a Curții de Apel Cahul,

c o n s t a t ă :

La 27 ianuarie 2017, Compania de Asigurări în Medicină, Agenția Teritorială

Sud-Vest a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Iuri Dimitrov cu

privire la încasarea primei de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru

anul 2016 și majorarea de întârziere.

În motivarea acțiunii a indicat că în conformitate cu prevederile art. 4, 10, 17

a Legii cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală nr. 1585-XIII din

27 februarie 1998, art. 4, 16, 22 și Anexa nr. 2 a Legii cu privire la mărimea,

modul și termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență

medicală nr. 1593-XV din 26 decembrie 2002 cu modificările ulterioare, avocații

indiferent de forma juridică de organizare activității, care au obținut licență în

modul stabilit de lege vor achita integral o primă de asigurare obligatorie de

asistență medicală în sumă fixă în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a

legii fondurilor de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru anul respectiv.

A mai menționat că conform art. 17, 30 a Legii nr. 1593-XV din 26

decembrie 2002 și Regulamentul privind controlul achitării primelor de AOAM în

sumă fixă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1015 din 05 septembrie 2006,

evidența și controlul corectitudinii calculării și virării în termen la contul

Companiei Naționale de Asigurări în Medicină a primelor de AOAM, precum și

încasarea majorărilor de întârzieri se efectuează de către agențiile teritoriale ale

Companiei Naționale de Asigurări în Medicină.

Reclamanta a adăugat că în urma efectuării unui control privind achitarea

primelor AOAM în sumă fixă în valoare absolută, conform bazei de date și actelor

contabile ale Agenției Teritoriale Sud-Vest a Companiei Naționale de Asigurări în

1

Medicină s-a constatat că Iuri Dimitrov nu a achitat prima de AOAM pentru anul

2016 până la data de 31 martie 2016.

A indicat că conform art. 17 alin. (4) din Legea nr. 1593-XV din 26

decembrie 2002, termenul de prescripție extinctivă pentru stingerea primelor de

asigurare obligatorie de asistență medicală și a penalităților aferente acestora este

de 3 ani.

Reclamanta a mai menționat că conform prevederilor art. 4 a Legii fondurilor

asiguratorii obligatorii de asistență medicală nr. 157 din 01 iulie 2016 pentru anul

2016 prima de asigurare obligatorie de asistență medicală calculată în sumă fixă

pentru categoriile de plătitori prevăzute de Legea nr. 1593-XV din 26 decembrie

2002 s-a stabilit în mărime de 4 056 de lei pentru anul 2016.

Conform art. 30 alin. (1) din Legea nr. 1593-XV din 26 decembrie 2002,

majorarea de întârziere pentru neachitarea în termen a primelor de asigurare

obligatorie de asistență medicală, percepută de la plătitori, se stabilește în mărime

de 0,1 % din suma datoriei pentru fiecare zi de întârziere a plății și se transferă pe

conturile Companiei Naționale de Asigurări în Medicină. La data de 25 ianuarie

2017 majorarea de întârziere constituia 1 216,80 lei pentru anul 2016.

A mai adăugat că la 23 iunie 2016, prin intermediul ÎS „Poșta Moldovei”, a

fost expediată înștiințarea cu nr. 153 cu aviz de recepție recomandat, prin care

pârâtul a fost înștiințat despre necesitatea achitării datoriei pentru anul 2016.

Reclamanta a solicitat încasarea datoriei de la debitorul Iuri Dimitrov în

beneficiul Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, prima de asigurare

obligatorie de asistență medicală pentru anul 2016 în mărime de 4 056 de lei și

majorarea de întârziere în mărime de 1216,80 lei, iar în total suma de 5 272,80 de

lei.

Prin hotărârea din 7 noiembrie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Central s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Compania Națională de Asigurări

în Medicină împotriva lui Iuri Dimitrov. S-a încasat de la Iuri Dimitrov în

beneficiul Companiei Naționale de Asigurări în Medicină prima de asigurare

obligatorie de asistență medicală pentru anul 2016 în mărime de 4056 de lei și

majorarea de întârziere în mărime de 3 228,58 de lei, iar în total suma de 7 284,58

de lei. S-a încasat de la Iuri Dimitrov în beneficiul statului taxa de stat în mărime

de 270 de lei.

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 3 decembrie 2019, Iuri

Dimitrov a depus cerere de apel, solicitând casarea hotărârii cu restituirea cauzei la

rejudecare în altă instanță de judecată.

Prin decizia din 1 iulie 2020 a Curții de Apel Cahul s-a respins apelul declarat

de Iurii Dimitrov și s-a menținut hotărârea din 7 noiembrie 2019 a Judecătoriei

Cahul, sediul Central.

Pentru a decide astfel, prin prisma art. 1, 17 alin. (4) al Legii cu privire la

asigurarea obligatorie de asistență medicală nr. 1585 din 27 februarie 1998, art. 7

al Legii cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de

asigurare obligatorie de asistență medicală nr.1593 din 26 decembrie 2002, pct. 2

din Anexa nr. 2 la Legea nr. 1593 din 26 decembrie 2002, instanța de apel a

menționat că fiind investită cu judecarea cauzei, prima instanță a constatat și a

elucidat circumstanțele de fapt importante pentru soluționarea cauzei civile, a

aplicat corect normele de drept material și a respectat normele de drept procedural

la judecarea cauzei civile.

2

În instanța de apel ca și în instanța de fond, cu respectarea principiului

disponibilității părților de a dovedi circumstanțele pe care le invocă drept temei al

pretențiilor sale s-a constatat că Compania Națională de Asigurări în Medicină,

Agenția Teritorială Sud a pretins încasarea de la Iurii Dimitrov a primelor AOAM

pentru anul 2016, și a majorărilor de întârziere.

Prin prisma art. 22, 30 alin. (1) al Legii nr. 1593 din 26 decembrie 2002, art. 4

alin. (2) din Legea privind fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală pe

anul 2018 nr. 280 din 15 decembrie 2017, Colegiul a considerat ca fiind stabilită

obligația avocatului Iurii Dimitrov, pe parcursul anului 2016, la plata primei de

asigurare obligatorie de asistență medicală, stabilită în sumă fixă de 4 056 de lei,

scadentă pentru plată la 1 aprilie 2016, și ulterior la plata penalității de întârziere,

ce au constituit suma de 3 228,58 de lei.

Verificând hotărârea contestată, din perspectiva rațiunilor expuse, instanța de

apel cu privire la fondul cauzei deduse judecății a constatat că motivarea primei

instanțe întrunește cerințele minime procedurale, pentru că arată motivele de fapt și

de drept care au format convingerea instanței și care au condus la admiterea

acțiunii.

În contextul celor expuse, Colegiul a considerat neîntemeiat și a respins ca

lipsită de temei critica apelantului precum că hotărârea instanței de fond este

neîntemeiată, precum că instanța ar fi interpretat eronat probele administrate.

La 23 septembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Iurii Dimitrov a

declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe cu trimiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată au aplicat eronat și

au încălcat normele de drept material și procedural, ceea ce a dus la soluționarea

greșită a cauzei, au interpretat eronat legea precum și probele prezentate, iar erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Totodată, în susținerea recursului s-au indicat aceleași argumente și

circumstanțe factologice care au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în

instanțele ierarhic inferioare, cărora le-a fost dată apreciere, redând totodată

conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a demonstra prin careva probe,

încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de judecată a normelor legale

aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Cahul a pronunțat decizia contestată la 1 iulie 2020.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

motivate prin scrisoarea de însoțire din 28 iulie 2020 (f.d. 233, Vol. I), însă lipsesc

date de recepționare a deciziei instanței de apel de către recurent.

Astfel, recursul declarat la 23 septembrie 2020, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

3

La 2 decembrie 2020, prin scrisoarea de însoțire nr. 2ra-1782/2020, Curtea

Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei copia cererii de recurs cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data

recepționării (f.d. 23, Vol. II), care a fost recepționată la 10 decembrie 2020, fapt

confirmat prin avizul de recepție.

La 21 decembrie 2020, Compania Națională de Asigurări în Medicină a depus

referință, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de Iurii Dimitrov, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Iurii Dimitrov nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

4

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Iurii Dimitrov, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Iurii Dimitrov, împotriva

deciziei din 1 iulie 2020 a Curții de Apel Cahul.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5