2ra-2222/16 — încasarea primei de asigurare obligatorie, penalitătii si cheltuielilor de judecată

prima instanță: G. Bîrsan dosarul nr. 2ra-2222/16

instanța de apel: E. Ababei, G. Polivenco și A. Garbuz

Î N C H E I E R E

28 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii: Iuliana Oprea și Sveatoslav Moldovan

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Tcaci Valeri, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Agenția

Teritorială Nord-Vest a Companiei Naționale de Asigurări în Medicină împotriva lui

Tcaci Valeri cu privire la încasarea primei de asigurare obligatorie, penalității și

cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 10 mai 2016, prin

care s-a respins apelul declarat de Tcaci Valeri și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei

Edineț din 18 februarie 2016

c o n s t a t ă:

La 01 februarie 2016 Agenția Teritorială Nord-Vest a Companiei Naționale de

Asigurări în Medicină a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Tcaci Valeri

cu privire la încasarea primei de asigurare obligatorie, penalității și cheltuielilor de

judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată Agenția Teritorială Nord-Vest a

Companiei Naționale de Asigurări în Medicină a indicat că conform pct.1 lit.b) Anexa

nr.2 la Legea cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de

asigurare obligatorie de asistență medicală nr.1593-XV din 26 decembrie 2002,

fondatorii de întreprinderi individuale, cu excepția pensionarilor sau persoanelor cu

dizabilități severe, accentuate ori medii, au obligația de a achita prima de asigurare în

sumă fixă valoare absolută.

Tcaci Valeri este fondator al întreprinderii individuale, fapt confirmat prin

extrasul de pe pagina web a Camerei Înregistrării de Stat.

Conform Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală pe anul

2015 nr.176 din 28 aprilie 2015, prima de asigurare obligatorie de asistență medicală

este în mărime de 4056 lei.

Conform art.30 Legea cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a

primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală nr.1593-XV din 26 decembrie

2002, neachitarea în termen a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală

atrage după sine calcularea unei majorări de întîrziere în proporție de 0,1% din suma

datoriei pentru fiecare zi de întîrziere.

1

În rezultatul verificărilor s-a stabilit că Tcaci Valeri nu a onorat obligațiile de

achitare a primei de asigurare.

La 19 august 2015 Agenția a trimis pîrîtului cererea FE-147, prin care i-a

propus achitarea primei de asigurare obligatorie de asistență medicală.

Tcaci Valeri a primit înștiințarea trimisă recomandat, însă la Agenție nu s-a

prezentat și prima de asigurare obligatorie de asistență medicală nu a achitat.

Cere Agenția Teritorială Nord-Vest a Companiei Naționale de Asigurări în

Medicină încasarea de la Tcaci Valeri prima de asigurare obligatorie de asistență

medicală pentru anul 2015 în sumă de 4056 lei, penalitatea în mărime de 632,74 lei și

taxa de stat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Edineț din 18 februarie 2016 s-a admis acțiunea.

S-a încasat de la Tcaci Valeri în beneficiul Agenției Teritoriale Nord-Vest a

Companiei Naționale de Asigurări în Medicină prima de asigurare obligatorie de

asistență medicală în sumă de 4056 lei și penalitatea pentru neachitarea în termen a

primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă de 632,74 lei.

S-a încasat de la Tcaci Valeri în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 270

lei.

La 16 martie 2016 Tcaci Valeri a depus apel împotriva hotărîrii Judecătoriei

Edineț din 18 februarie 2016 (f.d.17).

Curtea de Apel Bălți prin decizia din 10 mai 2016 a respins apelul declarat de

Tcaci Valeri și a menținut hotărîrea Judecătoriei Edineț din 18 februarie 2016.

Prima instanță și instanța de apel au motivat soluțiile că Tcaci Valeri este

fondatorul întreprinderii individuale „Tcaci Valeri” și conform Legii cu privire la

mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de

asistență medicală nr.1593-XV din 26 decembrie 2002, este obligat să achite prima

de asigurare obligatorie de asistență medicală.

Legea menționată nu prevede că întreprinzătorul este scutit de la plata primei

de asigurare obligatorie de asistență medicală în cazul în care întreprinderea nu

activează și nu a obținut profit.

Tcaci Valeri nu a achitat în termen prima de asigurare obligatorie și conform

art.30 Legea cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de

asigurare obligatorie de asistență medicală nr.1593-XV din 26 decembrie 2002, este

obligat să achite majorarea de întîrziere în proporție de 0,1% din suma datoriei pentru

fiecare zi de întîrziere pe perioada de 180 zile în sumă de 632, 74 lei.

La 26 iulie 2016 Tcaci Valeri a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel

Bălți din 10 mai 2016 solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel

și hotărîrii primei instanțe, emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie respinsă

ca neîntemeiată.

În motivarea recursului Tcaci Valeri a indicat că instanța de apel nu a ținut cont

că întreprinderea individuală nu activează de 5 ani și neîntemeiat a fost obligat să

achite prima de asigurare obligatorie de asistență medicală.

Prima instanță și instanța de apel nu au intrat în esența litigiului, nu au ținut

cont că Compania de Asigurări în Medicină nu poate manipula cu soarta oamenilor și

fiecare caz urmează a fi apreciat individual.

2

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 15 septembrie 2016 Agenția Teritorială Nord-Vest a Companiei Naționale

de Asigurări în Medicină a depus referință solicitînd respingerea recursului declarat

de către Tcaci Valeri și menținerea hotărîrilor judecătorești.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Verificând încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate de Tcaci Valeri

în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar și a referinței, audiind raportul

verbal al judecătorului raportor, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta este inadmisibil din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 433 lit.b) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de

declarare prevăzut la art.434.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia la 10 mai 2016 (f.d.40-45).

La 17 mai 2016 Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa părților cu scrisoare

recomandară copia deciziei din 10 mai 2016 (f.d.46).

Prin avizul de recepție DS3118026397AR se confirmă că Tcaci Valeri a

recepționat copia deciziei Curții de Apel Bălți din 10 mi 2016 la 20 mai 2016 (f.d.48).

În conformitate cu art.434 alin.(1) și (2) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Contrar acestor norme imperative ale legii, recepționînd la 20 mai 2016 copia

deciziei Curții de Apel Bălți idn 10 mai 2016, Tcaci Valeri a contestat legalitatea

acesteia la 26 iulie 2016, adică cu depășirea termenului stabilit.

În conformitate cu art. 10 alin. (1) Codul de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil,

care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau

de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un

anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se

subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea

respectivului drept nu mai este posibilă.

Dat fiind că recursul declarat de către Tcaci Valeriu este depus cu omiterea

termenului de declarare prevăzut la art.434 Codul de procedură civilă, care este de

decădere și nu poate fi restabilit, acesta se consideră inadmisibil.

În conformitate cu art. 56 alin. (3) Codul de procedură civilă, participanții la

proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

3

În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiunilor procedurale, se

aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

Articolul 61 alin. (1) Codul de procedură civilă expres prevede că părțile sunt

obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește

tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Contrar acestor prevederi legale, Tcaci Valeri nu a depus diligența necesară în

vederea exercitării căii de atac în termen.

În hotărârea Ponomaryov vs. Ucraina 3236/03 din 03 aprilie 2008, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dacă termenul pentru introducerea unei

căi ordinare de atac este reînnoit după un interval considerabil și pentru motive care

nu par să fie foarte convingătoare, o asemenea decizie ar putea înfrânge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea a admis că revine în primul rând instanțelor interne sa decidă asupra repunerii

în termenul de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de

apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru care au

acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu,

necomunicarea hotărârii luate în proces de către autoritățile competente ale statului.

Chiar și atunci, totuși, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind

obligația părților de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care

ele au cunoștință.

În cauzele Ceachir contra Moldovei din 15 ianuarie 2008 și Melnic contra

Moldovei din 14 noiembrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că

prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către

pârâți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale încalcă drepturile

reclamanților la un proces echitabil.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat

că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor

sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din

11 septembrie 2007).

În conformitate cu art. 10 alin. (3) Codul de procedură civilă, sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

dependență de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

În favoarea concluziei enunțate se invocă jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, care consacră unul din principiile fundamentale ale preeminenței

dreptului, securitatea raporturilor juridice (a se vedea hotărârea Pîrnău și alții vs.

Moldova din 31 ianuarie 2012).

Astfel, din motivele menționate și având în vedere că Tcaci Valeri a declarat

recurs în afara termenului de 2 luni care este de decădere și nu poate fi restabilit,

4

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul inadmisibil.

În conformitate cu art.431 alin.(2), art.433 b), art.440 Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Tcaci Valeri se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii: Iuliana Oprea

Sveatoslav Moldovan

5