2ra-1785/18 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hitaririi judecatoresti si repararea prejudiciului material si moiral

Dosarul nr. 2ra-1785/18

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani) N. Pasecinic

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

Î N C H E I E R E

19 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Cucu (Ciornaia) Nina

și Ministerul Justiției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cucu (Ciornaia)

Nina împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și

repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 18 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-au

respins apelurile declarate de Ministerul Justiției și Cucu (Ciornaia) Nina și s-a

menținut hotărârea din 24 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 03 iulie 2017 Cucu (Ciornaia) Nina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și

repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii, Cucu (Ciornaia) Nina a menționat că a înaintat

executorului judecătoresc Butucea Ion spre executare titlul executoriu emis de

Judecătoria Ciocana, municipiul Chișinău la 26 mai 2015 cu privire la încasarea de la

Codreanu Natalia a sumei de 21 200 euro cu titlu de datorie.

A specificat că prin încheierea executorului judecătoresc din 02 noiembrie 2015,

titlul executoriu a fost strămutat conform competenței executorului judecătoresc

Mațarin Anatolie pentru expedierea documentelor executorii la locul de muncă a lui

Codreanu Andrei pentru urmărirea salariului, care este soțul debitoarei Codreanu

Natalia.

Prin încheierea executorului judecătoresc Mațarin Anatolie din 13 noiembrie

2015, s-a refuzat în expedierea la locul de muncă a documentului executoriu.

1

A invocat că titlul executoriu nu a fost executat, iar executorul judecătoresc nu a

întreprins alte măsuri în vederea executării hotărârii judecătorești.

Reclamanta Cucu (Ciornaia) Nina a solicitat constatarea încălcării dreptului său

la executarea în termen rezonabil a hotărârii din 26 mai 2015 a Judecătoriei Ciocana,

municipiuul Chișinău, încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului

Justiției a sumei de 30 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin neexecutarea

în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și încasarea sumei de 21 200 euro cu titlu

de prejudiciu material.

Prin hotărârea din 24 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Cucu (Ciornaia) Nina.

S-a constatat încălcarea dreptului Ninei Cucu (Ciornaia) la neexecutarea

hotărârii din 26 mai 2015 a Judecătoriei Ciocana municipiul Chișinău.

S-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul Ninei Cucu (Ciornaia) suma de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, acțiunea s-a respins.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că executorul judecătoresc nu a întreprins toate acțiunile necesare în vederea

executării titlului executoriu, manifestând o atitudine pasivă la executarea hotărârii

din 26 mai 2015 a Judecătoriei Ciocana municipiul Chișinău.

De asemenea, prima instanță a conchis că executorul judecătoresc a pus la baza

procedurii de executare din 06 iulie 2015, care a fost intentată în baza documentului

de executoriui emis de Judecătoria Ciocana municipiul Chișinău la 26 mai 2015 cu

privire la încasarea de la Codreanu Natalia în beneficiul Ninei Ciornaia a datoriei în

sumă de 21 200 euro, alte acțiuni întreprinse de acesta în cadrul altei proceduri de

executare, fapt inadmisibil, chiar dacă în ambele proceduri de executare figurează

același debitor Natalia Codreanu.

La fel instanța a reținut că după intentarea procedurii de executare,

Astfel, prima instanță a concluzionat că Cucu (Ciornaia) Nina a avut o atitudine

activă, adresându-se către executorul judecătoresc Butucea Ion pentru a întreprinde

toate acțiunile necesare în vederea executării documentului executoriu.

Prin urmare, prima instanță a ajuns la concluzia că hotărârea din 26 mai 2015 a

Judecătoriei Ciocana municipiul Chișinău nu a fost executată pe parcursul a 2 ani și 4

luni și astfel urmează a fi constatată încălcarea dreptului Ninei Cucu (Ciornaia) la

neexecutarea hotărârii din 26 mai 2015 a Judecătoriei Ciocana municipiul Chișinău și

acordarea unei satisfacții echitabile din contul bugetului de stat pentru repararea

prejudiciului moral în sumă de 5 000 lei.

Referitor la pretenția privind repararea prejudiciului material, prima instanță a

reținut că reclamanta nu a demonstrat că prin neexecutarea hotărârii din 26 mai 2015

a Judecătoriei Ciocana municipiul Chișinău i-a fost cauzat prejudiciu material.

Prin decizia din 18 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins apelurile

declarate de Ministerul Justiției și Cucu (Ciornaia) Nina și s-a menținut hotărârea din

24 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

La 19 iunie 2018 Cucu (Ciornaia) Nina a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

2

judecătorești cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă

integral.

Recurenta Cucu (Ciornaia) Nina în motivarea recursului a relatat că instanțele de

judecată nu au luat în considerație jurisprudența constantă a Curții Europene a

Drepturilor Omului pe cazuri similare.

La 19 iulie 2018 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă integral.

Recurentul Ministerul Justiției, în motivarea recursului a menționat că instanța

de apel verificând legalitatea hotărârii primei instanțe, eronat a interpretat dreptul

material cu privire la repararea prejudiciului material.

De asemenea, a invocat că neexecutarea hotărârii judecătorești nu poate fi

imputată exclusiv organelor statului implicate în procedura de executare.

La caz a specificat că executorul judecătoresc a întreprins toate măsurile care

puteau fi în mod rațional întreprinse pentru executarea documentului executoriu.

Astfel a relatat că unul din factorii care afectează procedura de executare a

hotărârii judecătorești ține în mod direct de comportamentul părților și anume în

persoana debitorilor procedurii de executare.

De asemenea, a relatat că instanța de apel nu a luat în considerație și

jurisprudența stabilită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în partea ce ține de

calitatea debitorului executării, în condițiile în care la caz, debitorul nu este o

autoritate de Stat, dar un terț privat.

Totodată a menționat că acordarea sumei de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral este nejustificată și exagerată. Or, simpla constatare a încălcării dreptului

reprezintă prin sine o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 18 aprilie

2018, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 19 iunie 2018 de către Cucu (Ciornaia) Nina și la 19

iulie 2018 de către Ministerul Justiției, respectiv se consideră depuse în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursurilor completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

3

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursurilor sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

4

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de către Cucu

(Ciornaia) Nina și Ministerul Justiției, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, sunt

inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, Completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibile recursurile înaintate de către Cucu (Ciornaia) Nina și

Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

5