2ra-1833/18 — înlăturarea obstacolelor, evacuare, repararea prejudiciului, încasarea dublei arvune și avansului

2ra-1833/18 — înlăturarea obstacolelor, evacuare, repararea prejudiciului, încasarea dublei arvune și avansului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1833/18

Prima instanță - (Judecătoria Orhei) V. Cupcea

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) V. Sîrbu, V. Cotorobai, V. Mihaila

ÎNCHEIERE

19 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Lidia Calancea,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Calancea

(succesor în drepturi Lidia Calancea) împotriva lui Grigore Tihon cu privire la

evacuare, obligarea de a nu crea obstacole în folosirea bunului imobil și repararea

prejudiciului moral

și acțiunea reconvențională a lui Grigore Tihon împotriva lui Mihail Calancea

(succesor în drepturi Lidia Calancea) și Nelli (Calancea) Tărîță cu privire la

încasarea dublei arvune, avansului și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 16 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 16 septembrie 2014 Mihail Calancea a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Grigore Tihon, prin care a solicitat evacuarea forțată a lui Grigore

Tihon, a familiei acestuia și a tuturor bunurilor din casa de locuit și terenul cu

suprafața de 0,4312 ha, situate în comuna Step-Soci, r-nul Orhei, obligarea de a nu

crea obstacole în posesia și folosirea bunurilor imobile și repararea prejudiciului

moral estimat în sumă de 50 000 lei.

În motivarea acțiunii s-a indicat că în temeiul contractului de vânzare-

cumpărare din 13 noiembrie 2002, autentificat notarial sub nr. 6644, înregistrat la

Oficiul Cadastral Teritorial Orhei la 15 noiembrie 2002 și contractului de vânzare-

cumpărare din 4 septembrie 2014, autentificat notarial sub nr. 6146, înregistrat la

Oficiul Cadastral Teritorial Orhei la 5 septembrie 2014, deține cu drept de

proprietate terenul cu suprafața de 0,4312 ha și casa de locuit situate în comuna Step-

Soci, r-nul Orhei.

Începând cu anul 2002, împreună cu familia a fost plecat peste hotarele țării,

unde a locuit și a muncit.

În anul 2014, revenind în țară, a depistat că imobilele ce-i aparțin sunt ocupate

în mod abuziv de către familia Tihon, care a dislocat pe terenurile respective tehnică

agricolă, a tăiat vița de vie și a construit fără acordul lui anexe gospodărești.

1

La solicitările adresate familiei Tihon de a elibera bunurile imobile ce-i aparțin,

a primit refuz.

La 27 februarie 2015 Grigore Tihon a depus cerere reconvențională împotriva

lui Mihail Calancea și Nelli (Calancea) Tărîță, solicitând încasarea de la pârți în mod

solidar a dublei arvune în sumă de 6 000 euro, a avansului în mărime de 11 500 euro

și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reconvenționale, Grigore Tihon a indicat că în luna

februarie 2009 a aflat că în comuna Step-Soci, r-nul Orhei se vinde o casă de locuit

cu teren aferent.

Imobilele i-au fost prezentate de către inginerul cadastral al Primăriei, care i-a

comunicat că proprietar este Mihail Calancea, și care se află peste hotarele țării.

Ulterior a discutat telefonic cu Mihail Calancea despre vânzarea bunurilor și s-au

înțeles cu prețul de vânzare în mărime de 15 000 euro.

Totodată, în legătură cu faptul că bunurile nu erau înregistrate pe numele lui

Mihail Calancea, ultimul s-a obligat să le înregistreze la Oficiul Cadastral Teritorial

Orhei cât mai curând posibil.

Pentru a grăbi încheierea tranzacției, la indicația lui Mihail Calancea, la 20

februarie 2009 Grigore Tihon i-a transmis fiicei acestuia Nelli Calancea, suma de

3 000 euro cu titlul de arvună, fiindu-i eliberată o recipisă.

La 5 noiembrie 2009, tot la indicația lui Mihail Calancea, a mai transmis fiicei

acestuia suma de 10 000 euro, iar la 18 iunie 2010 suma de 1 500 euro.

La scurt timp după transmiterea ultimei sume, a fost sunat de către Mihail

Calancea, care a solicitat ca suma rămasă de 500 euro să o transmită unei rude.

Tot atunci, cu permisiunea Mihail Calancea, împreună cu familia s-a mutat în

casă, a prelucrat lotul de pământ și a efectuat construcții auxiliare având acordul

verbal a lui Mihail Calancea.

A menționat că în final tranzacția privind vânzarea-cumpărarea imobilului nu a

mai fost legalizată, dat fiind faptul că Mihail Calancea era plecat peste hotare, iar

când a revenit în țară în anul 2014, a invocat că are alt cumpărător, care îi oferă

pentru imobilul dat suma de 27000 euro.

Consideră Grigore Tihon că a acționat cu bună credință, onorându-și toate

obligațiile asumate față de Mihail Calancea, iar în legătură cu acest fapt, ultimul

urmează să-i restituie dubla arvună a sumei de 3 000 euro.

Prin hotărârea din 10 aprilie 2015 a Judecătoriei Orhei, s-a admis parțial cererea

de chemare în judecată a lui Mihail Calancea împotriva lui Grigore Tihon.

S-a evacuat pârâtul Grigore Tihon împreună cu membrii familiei sale și toate

bunurile din imobilul locativ cu teren aferent, din comuna Step-Soci, r-nul Orhei,

fără acordarea altui spațiu locativ.

S-a obligat pârâtul Grigore Tihon să nu creeze reclamantului Mihail Calancea

obstacole la folosirea imobilul locativ cu teren aferent, din comuna Step-Soci, r-nul

Orhei.

S-a respins ca fiind neîntemeiată pretenția din acțiunea inițială referitor la

repararea prejudiciului moral.

S-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea reconvențională a lui Grigore Tihon

împotriva lui Mihail Calancea și Nelli (Calancea) Tărîță privind încasarea dublei

arvune, a avansului și compensarea cheltuielilor de judecată. (vol. I, f.d. 73-74 verso)

2

La 22 aprilie 2015 Grigore Tihon a depus cerere de apel, solicitând casarea

integrală a hotărârii din 10 aprilie 2015 a Judecătoriei Orhei, cu emiterea unei noi

hotărâri prin care acțiunea reconvențională să fie admisă integral. (vol. I, f.d.72)

Prin decizia din 22 decembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea de apel declarată de către Grigore Tihon și s-a menținut hotărârea din 10

aprilie 2015 a Judecătoriei Orhei. (vol. I, f.d.115-119)

Prin decizia din 20 aprilie 2016 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul

declarat de Grigore Tihon, reprezentat de avocatul Ivan Tureac, s-a casat decizia din

22 decembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău și s-a remis cauza la rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători. (vol. I, f.d. 156-160)

Prin decizia din 23 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea de apel declarată de către Grigore Tihon și s-a menținut hotărârea din 10

aprilie 2015 a Judecătoriei Orhei. (vol. I, f.d. 205-207 verso)

Prin decizia din 12 mai 2017 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul

declarat de Grigore Tihon, reprezentat de avocatul Ivan Tureac, s-a casat decizia din

23 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău și s-a remis cauza la rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători. (vol. II, f.d. 40-47)

Prin încheierea protocolară din 14 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a

admis demersul privind înlocuirea părții în proces și s-a înlocuit Mihail Calancea cu

succesorul în drepturi Lidia Calancea. (vol. II, f.d. 116)

Prin decizia din 16 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Grigore Tihon.

S-a casat hotărârea din 10 aprilie 2015 a Judecătoriei Orhei, în partea respingerii

pretențiilor din acțiunea reconvențională depusă de Grigore Tihon împotriva lui

Mihail Calancea și Nelli (Calancea) Tărîță cu privire la încasarea dublei arvune,

avansului și compensarea cheltuielilor de judecată și s-a emis în această pateu o nouă

hotărâre, prin care:

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată reconvențională depusă de

Grigore Tihon împotriva lui Mihail Calancea și Nelli Calancea cu privire la încasarea

dublei arvune, avansului și compensarea cheltuielilor de judecată.

S-a încasat de la Nelli (Calancea) Tărîță în beneficiul lui Grigore Tihon suma de

14 500 euro achitată în calitate de avans pentru tranzacția de vânzare-cumpărare a

imobilului, sau suma de lei moldovenești echivalentă la momentul executării, potrivit

cursului valutar al BNM.

În rest pretențiile din acțiunea reconvențională s-au respins ca neîntemeiate, iar

hotărârea instanței de fond s-a menținut.

S-a încasat de la Nelli (Calancea) Tărîță în beneficiul lui Grigore Tihon suma de

6 105 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În susținerea soluției, instanța de apel a reținut că prima instanță în mod just a

admis pretenția privind evacuarea lui Grigore Tihon împreună cu membrii familiei și

a bunurilor din imobilele situate în comuna Step-Soci, r-nul Orhei, fără acordarea

altui spațiu locativ, având în vedere că la materialele cauzei lipsesc careva acte

juridice care să ateste legalitatea instalării și locuirii acestuia în imobilul dat.

Totodată, Colegiul a considerat eronată concluzia instanței de fond în partea

respingerii acțiunii reconvenționale, menționând că, în situația în care, la indicația lui

Mihail Calancea, Grigore Tihon a transmis banii fiicei acestuia Nelli (Calancea)

Tărîță conform recipiselor din 20 februarie 2009, 5 noiembrie 2009 și 18 iunie 2010,

3

în sumă totală 14 500 euro, în scopul încheierii tranzacției de vânzare-cumpărare a

bunului imobil (ferma) din comuna Step-Soci, r-nul Orhei, iar fiind audiate în cadrul

urmăririi penale, Nelli(Calancea) Tărîță a recunoscut faptul primirii banilor, ulterior

ne fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare, instanța a concluzionat că

pretențiile lui Grigore Tihon din acțiunea reconvențională urmează a fi admise

parțial, cu încasarea de la Nelli (Calancea) Tărîță în beneficiul lui Grigore Tihon a

sumei de 14 500 euro, de a fost achitată în calitate de avans pentru tranzacția de

vânzare-cumpărare a imobilului. S-a reținut că suma de 14 500 euro urmează a fi

încasată doar de la Nelli (Calancea) Tărîță, deoarece instanței de judecată nu i-au fost

prezentate probe care să ateste că aceasta a transmis-o tatălui ei Mihail Calancea.

Totodată instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiată pretenția din acțiunea

reconvențională cu privire la încasarea dublei arvune, considerând că la caz suma

achitată preventiv pentru un eventual contract de vânzare-cumpărare nu poate fi

considerată ca arvună doar în baza faptului că așa a fost denumită în conținutul

recipisei.

În sensul dat, Colegiul a reținut că părțile nu au convenit asupra condițiilor

contractului de vânzare-cumpărare și nici din conținutul recipiselor nu rezultă careva

condiții esențiale ale contractului de vânzare-cumpărare, fiind imposibil de a constata

din vina cui și din ce motive nu a fost încheiat contractul dat, pentru care prealabil s-

a achitat o sumă de 14 500 euro.

La 16 iulie 2018 Lidia Calancea a declarat recurs, solicitând casarea deciziei

din 16 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și menținerea hotărârii din 10 aprilie 2015

a Judecătoriei Orhei.

În motivarea recursului s-a invocat că au fost aplicate eronat normele de drept

material și de drept procedural.

La fel, s-a invocat că aprecierea probelor și circumstanțelor importante de fapt

și de drept au fost prezumate de către instanța de apel, în mod arbitrar, iar erorile

comise au dus la încălcarea dreptului de proprietate și la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele dosarului atestă că recursul împotriva deciziei din 16 mai 2018 a

Curții de Apel Chișinău a fost depus la 16 iulie 2018, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

5

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Lidia

Calancea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Lidia Calancea.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

6