2ra-1365/18 — declararea nulității actului juridic

2ra-1365/18 — declararea nulității actului juridic (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1365/18

prima instanță: Judecătoria Anenii-Noi (Veaceslav Panfilii)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Angela Bostan, Anatol Pahopol, Veronica Negru)

ÎNCHEIERE

12 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Visternicean

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vasilii

Zadebschii, reprezentat de avocatul Andrei Tarîța,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Vasilii

Zadebschii împotriva întreprinderii mixte „Dionysos-Mereni” societate pe acțiuni,

Vladimir Pirojcov și Valentina Pîrcalab cu privire la constatarea nulității absolute a

procurii, nulității actului juridic, obligarea încetării tulburării posesiei și repararea

prejudiciului,

împotriva deciziei din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis apelul declarat de Vasilii Zadebschii, s-a casat integral hotărârea din 22

decembrie 2014 și hotărârea suplimentară din 29 ianuarie 2016 a Judecătoriei Anenii-

Noi și a fost emisă o hotărâre nouă prin care acțiunea depusă de Vasilii Zadebschii s-

a respins ca neîntemeiată,

constată:

La 07 decembrie 2011, Vasilii Zadebschii a depus cerere de chemare în judecată

împotriva întreprinderii mixte „Dionysos-Mereni” societate pe acțiuni (denumirea

prescurtată ÎM „Dionysos-Mereni” SA) cu privire la constatarea nulității actelor

juridice.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 19 iunie 2002, notarul Valentina Pîrcalab a

autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1806, conform căruia Vladimir

Pirojcov, acționând în numele proprietarului Vasilii Zadebschii, a înstrăinat societății

ÎM „Dionysos Mereni” SA terenul agricol, cu suprafața de 2,36 ha, identificat prin

numărul cadastral XXXXXX

Reclamantul a reliefat că, la încheierea tranzacției nominalizate, Vladimir

Pirojcov a acționat în numele proprietarului terenului Vasilii Zadebschii în baza

procurii nr. 1475 din 24 mai 2002, autentificată de notarul Valentina Pîrcalab.

Conform procurii, Vasilii Zadebschii l-ar fi învestit pe Vladimir Pirojcov cu

asemenea împuterniciri.

1

Vasilii Zadebschii a susținut că, în urma acestor acțiuni frauduloase, a fost

deposedat ilegal de patrimoniul ce-i aparținea în mod legal, fiindu-i încălcat flagrant

dreptul de proprietate, protecția căruia este garantată prin art. l al Primului Protocol

adițional la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților

fundamentale din 04 noiembrie 1950, art. 46 și 127 din Constituție, art. 316 din

Codul civil.

La fel, a menționat că, prin falsificarea actelor, și folosindu-se de neglijența

criminală a notarului Valentina Pîrcalab, Vladimir Pirojcov a înstrăinat terenul fără a

avea în acest scop acordul proprietarului și împuternicirile necesare în acest sens.

Succesiv, invocând prevederile art. 216, 220, 196, 252, 315 și 316 din Codul

civil, reclamantul a menționat că contractul de vânzare-cumpărare a terenului nr.1806

din 19 iunie 2002, încheiat între dânsul și ÎM „Dionysos-Mereni” SA, prin care a fost

înstrăinat terenul nominalizat, nu poate produce careva efecte juridice pentru

proprietarul de drept Vasilii Zadebschii, deoarece a fost încheiat fără încuviințarea sa.

Astfel, consideră necesar de a constata violarea art. 1 al Protocolului nr. 1

CEDO și repunerea sa în drepturile legale asupra terenului.

Vasilii Zadebschii a solicitat constatarea nulității absolute a procurii

nr.XXXXX, autentificată de notarul Valentina Pîrcalab; constatarea nulității

contractului de vânzare-cumpărare a terenului, nr. XXXXXîncheiat între Vasilii

Zadebschii și ÎM ,„Dionysos-Mereni” SA, prin care a fost înstrăinat terenul cu

suprafața de 2,36 ha, identificat prin numărul cadastral XXXXXX obligarea ÎM

„Dionysos-Mereni” SA să înceteze tulburarea posesiei lui Vasilii Zadebschii asupra

acestui teren, prin eliberarea terenului de viță cu vie; și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Prin cererile de completare și concretizare a pretențiilor din 18 aprilie 2012

(vol.I, f.d. 72-73, 78 recto-verso) și 05 decembrie 2013 (vol. I, f.d. 109-111 recto-

verso, 112, 114-115), reclamantul Vasilii Zadebschii și-a înaintat pretențiile

împotriva ÎM „Dionysos-Mereni” SA), lui Vladimir Pirojcov și notarului Valentina

Pîrcalab, solicitând suplimentar încasarea de la copârâți a prejudiciului patrimonial

cauzat prin deposedarea lui Vasilii Zadebschii de terenul nominalizat, în cuantum de

14 117 lei.

În motivarea cererilor de completare a pretențiilor, reclamantul a invocat că

Pirojcov Vladimir și Valentina Pîrcalab sunt culpabili în egală măsura pentru

deposedarea ilegală a sa de patrimoniu. Respectiv, aceștia urmează să-l

despăgubească solidar pe Vasilii Zadebschii pentru prejudiciul cauzat.

Aderent, a menționat că ÎM ,„Dionysos-Mereni” SA, împreună cu Vladimir

Pirojcov și Valentina Pîrcalab sunt obligați să-i compenseze reclamantului venitul

ratat, începând cu 07 iunie 2011, pe care nu l-a obținut din culpa lor, precum și să

repare daunele cauzate prin privarea ilegală de proprietate.

Reclamantul a evocat că venitul ratat l-a calculat conform formulei: 2,36 ha x T

(tariful prețului normativ) x 64 bal/ha (bonitatea solului) x 2% (mărimea minimă a

plății pentru arenda terenurilor agricole) / 365 zile * nr. de zile de folosință a

terenului. Respectiv, pentru perioada 01 august 2003 – 07 septembrie 2006 (1 134 de

zile) venitul ratat constituie 2 439 de lei; pentru perioada 08 septembrie 2006 – 31

decembrie 2009 (1 197 de zile) venitul ratat constituie 4 302 lei; și pentru perioada 01

2

ianuarie 2010 – 05 decembrie 2013 (1 435 de zile) venitul ratat constituie 7 376 de

lei.

Prin hotărârea din 22 decembrie 2014 a Judecătoriei Anenii-Noi (vol. I, f.d. 193,

197-201 recto-verso) a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de Vasilii

Zadebschii împotriva lui Vladimir Pirojcov și Valentina Pîrcalab.

Prin hotărârea suplimentară din 29 ianuarie 2016 a Judecătoriei Anenii-Noi

(vol.I, f.d. 252-254) a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de Vasilii

Zadebschii împotriva ÎM ,„Dionysos-Mereni” SA.

Prin decizia din 23 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău (vol. II, f.d. 40, 41-47)

a fost admis apelul declarat de Vasilii Zadebschii, casate hotărârea din 22 decembrie

2014 și hotărârea suplimentară din 29 ianuarie 2016 a Judecătoriei Anenii-Noi și

emisă o hotărâre nouă prin care acțiunea depusă de Vasilii Zadebschii a fost respinsă

ca neîntemeiată.

Prin decizia din 25 ianuarie 2017 a Curții Supreme de Justiție (vol. II, f.d. 95-99)

a fost admis recursul declarat de Vasilii Zadebschii, reprezentat de avocatul Andrei

Tarîța, s-a casat decizia din 23 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău și s-a remis

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de recurs a reținut că faptul indicării

de reclamant a unor norme juridice care, în opinia instanței de apel, nu sunt aplicabile

litigiului, și neprecizarea de către instanța de judecată a legii aplicabile litigiului, nu a

generat nici schimbarea calității procedurale a părților, nici modificarea temeiului și

obiectului acțiunii. Respectiv, cauza urmând a fi soluționată prin prisma legii ce

guvernează raportul litigios, or, instanța de judecată este acea care cu ajutorul

obiectului și a motivelor de fapt, urmează să facă încadrarea juridică, nefiind necesară

indicarea de către reclamant a anumitor texte din lege pe care se întemeiază acțiunea.

Prin decizia din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău (vol. I, 238, 239-

249) a fost admis apelul declarat de Vasilii Zadebschii, casate integral hotărârea din

22 decembrie 2014 și hotărârea suplimentară din 29 ianuarie 2016 a Judecătoriei

Anenii-Noi și emisă o hotărâre nouă prin care acțiunea depusă de Vasilii Zadebschii

fost respinsă ca neîntemeiată.

Prima instanță și instanța de apel și-au întemeiat soluțiile adoptate pe dispozițiile

art. 6 alin. (1) din Codul civil, art. 50, art. 66, art. 67, art. 89, art. 132, art. 148,

art.149, art. 240/2 și art. 475 din Codul civil (în redacția anului 1964); art. 3 alin. (1),

art. 118, alin. (1) și art. 121 din Codul de procedură civilă,

În consolidarea soluțiilor sale, Judecătoria Anenii-Noi, și Curtea de Apel

Chișinău au reținut că prima instanță corect a apreciat materialul probator, însă, a

interpretat eronat normele de drept material. Or, în speța dedusă judecății urmează a

fi aplicate normele materiale ale Codului civil în redacția anului 1964, deoarece

actele juridice nulitatea cărora se solicită a fi constatate au fost autentificate la 24 mai

2002 și 19 iunie 2002.

Cu referire la fondul cauzei, instanța de apel a constatat că reclamantul Vasilii

Zadebschii nu a probat faptul că ÎM „Dionysos-Mereni” SA nu ar fi un dobânditor de

bună-credință a terenului litigios. La fel, nu a fost dovedit faptul că ÎM „Dionysos-

Mereni” SA ar fi cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască despre existența cărorva

impedimente la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a terenului agricol,

precum și a eventualelor pretenții asupra imobilului respectiv.

3

Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia că ÎM „Dionysos-Mereni” SA

este proprietarul bunului imobil și dobânditor de bună-credință al acestuia, astfel

încât cerințele de recunoaștere a nulității contractului de vânzare-cumpărare a

terenului agricol, nr. XXXXXfiind neîntemeiate.

Succesiv, au fost apreciate critic argumentele reclamantului precum că actul

juridic ar fi fost semnat de către o persoană neîmputernicită. Or, împuternicirile

reprezentantului Vladimir Pirojcov de a semna contractul de vânzare-cumpărare a

terenului agricol, nr.XXXXX, au rezultat dintr-un act juridic autentificat notarial, iar

ÎM „Dionysos-Mereni” SA nu a avut niciun temei să pună la îndoială existența

împuternicirilor reprezentantului vânzătorului.

Deopotrivă, Curtea de Apel Chișinău a relevat că reclamantul nu a prezentat

probe suficiente și pertinente, care să demonstreze cu certitudine falsitatea semnăturii

sale pe procura nr.XXXXX. Respectiv, s-a conchis că în speță nu există temeiuri

pentru a constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a terenului agricol

nr.XXXXX, ca fiind încheiat de o persoană neîmputernicită.

La 14 mai 2018, Vasilii Zadebschii, reprezentat de avocatul Andrei Tarîța, a

declarat recurs împotriva deciziei din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

hotărârii din 22 decembrie 2014 și hotărârii suplimentară din 29 ianuarie 2016 a

Judecătoriei Anenii-Noi (vol. III, f.d. 21-24 recto-verso).

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a aplicat o lege care

trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea și a apreciat arbitrar probele.

În acest sens recurentul a menționat că pe lângă normele generale privind

reprezentarea și procura, conținute în Codul civil în redacția Legii din 1964, Legea

nr. 1153 din 11 aprilie 1997 cu privire la notariat (abrogată prin Legea nr. 1453 din

08 noiembrie 2002, în vigoare la 21 februarie 2003), conține norme speciale cu

privire la conținutul actului notarial de reprezentare, norme care au fost ignorate de

instanța de apel.

Astfel, procura, nulitatea căreia se invocă, nu corespunde condițiilor impuse prin

această normă, deoarece nu conținea mențiuni privind traducerea lui Vasilii

Zadebschii conținutul procurii, deoarece acesta este vorbitor de limbă rusă, iar actul

notarial întocmit în limba de stat.

Deopotrivă, conform Legii nr. 1153 din 11 aprilie 1997 cu privire la notariat, pe

fiecare document notarial, fie că este întocmit pe o filă, fie întocmit pe mai multe,

notarul face la sfârșitul documentului (nu la început sau la mijloc) un singur înscris

de autentificare și aplică ștampila.

Această circumstanță denotă faptul că fila atașată la procură, și anume lista a 27

de persoane deținătoare de terenuri agricole, nu este parte integrantă a procurii

nr.XXXXX. Însă, instanța de apel a lăsat fără apreciere acest fapt, precum și această

listă. Mai mult decât atât, lista dată este întocmită într-o altă limbă decât procura, nu

conține mențiuni cu privire la locul întocmirii, cât și înscrisul de autentificare și nu

este aplicată ștampila notarului, fapte ce contravin normelor legii precitate.

La fel, recurentul a susținut că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că

semnătura aplicată de către Vasilii Zadebschii este într-o limbă pe care acesta nu o

posedă, numele și prenumele este greșit scris, specimenul semnăturii se deosebește de

cel utilizat de către acesta, precum și că prima literă a specimenului semnăturii își are

originea din alfabetul chirilic, iar restul simbolurilor din alfabetul latin.

4

Deopotrivă, în procură sunt indicate greșit datele de identificare ale recurentului,

și anume „Zadepschii Vasile Semion”, pe când numele corect este „Zadebschii

Vasilii Semion”, iar în lista atașată la procură numele fiind indicat chiar în limba

rusă. Totodată, aceste acte conțin informații contradictorii cu privire la domiciliul

recurentului, deoarece în procură este indicat s. Crețoaia, sect. Anenii-Noi, județul

Chișinău, iar în lista atașată este menționat doar or. Chișinău.

Astfel, în prezența acestor circumstanțe, recurentul a considerat că nu și-a

manifestat voința de a transmite lui Vladimir Pirojcov împuterniciri de a semna din

numele său contractul de vânzare-cumpărare a terenului agricol, nr. XXXXXX

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, acesta este inadmisibil, din

motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

5

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Prin prisma art. 434 în alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, instanța de recurs atestă că, în speță, calea de atac a fost demarată în

interiorul termenului legal, deoarece din materialele cauzei nu poate fi stabilită data

când i-a fost comunicată lui Vasilii Zadebschii și reprezentantului acestuia,

avocatului Andrei Tarîța, decizia Curții de Apel Chișinău, iar drept consecință nu

poate fi stabilit momentul când începe să curgă termenul de exercitare a dreptului

acestuia de a ataca hotărârea judecătorească.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate

le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate, or, toate se

rezumă la faptul că procura nr.XXXXXX, autentificată de notarul Valentina Pîrcalab

a fost falsificată, iar drept urmare lipsește manifestarea voinței lui Vasilii

Zadebschii de a transmite lui Vladimir Pirojcov împuterniciri de a semna din numele

său contractul de vânzare-cumpărare a terenului agricol, nr.XXXXXX.

La caz, este remarcabil că, în condițiile speței, manifestarea consimțământului

lui Vasilii Zadebschii de a transmite lui Vladimir Pirojcov împuterniciri de a semna

din numele său contractul de vânzare-cumpărare a terenului agricol este dovedită prin

semnătura acestuia aplicată pe procură. Respectiv, aceasta demonstrează

manifestarea unilaterală de voința a recurentului de a da naștere unor raporturi de

reprezentare între dânsul și reprezentatul Vladimir Pirojcov.

Cu referire la argumentele privind falsificarea semnăturii lui Vasilii Zadebschii

aplicată pe procura nr.XXXXXX, completul de admisibilitate de asemenea le

apreciază ca fiind nefondate. Or, chestiunea cu privire la constatarea faptului „dacă

semnătura atribuită unei persoane a fost executată de aceasta”, în esență, este o

examinare criminalistică a scrisului și care are ca scop principal identificarea

scriptorilor. Cercetarea unei scripturi se desfășoară după criterii științifice întru

stabilirea identității autorului pe cale indirectă. Prin urmare, stabilirea faptului dacă

un text sau o semnătura au fost realizate de către persoana nominalizată se efectuează

doar în urma unei cercetări științifice – expertize criminalistice a scrisului

(grafoscopică/grafică).

Astfel, toate aprecierile semnăturii lui Vasilii Zadebschii, aplicată pe procura

nr.XXXXX, făcute în cererea de recurs sunt lipsite de substanță, deoarece asemenea

concluzii țin de competența exclusivă a specialiștilor licențiați în domeniul

cercetărilor științifice ale scripturilor, și nicidecum de competența instanțelor de apel.

Respectiv, faptul că semnătura aplicată pe procura nr. XXXXXXnu a fost executată

6

de către Vasilii Zadebschii poate fi dovedit doar printr-un raport de cercetare

științifică grafoscopică.

În această ordine de idei, completul de admisibilitate opinează că toate

circumstanțele invocate de recurent ca fiind ignorate de către instanța de apel de facto

au fost examinate de către aceasta, fiindu-le dată o apreciere cuvenită. Or, Curtea de

Apel Chișinău a profilat în partea motivată a actului judecătoresc emis asupra

fondului cauzei că „...la caz nu au fost prezentate probe suficiente și pertinente care

să demonstreze cu certitudine falsitatea semnăturii lui Vasilii Zadebschii de pe

procura nr.XXXXX...”.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

declarat, deoarece Vasilii Zadebschii, reprezentat de avocatul Andrei Tarîța, nu a

invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței

de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit

de conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de

instanțele inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,

competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest

tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanță de

recurs reține că recursul declarat de Vasilii Zadebschii, reprezentat de avocatul

Andrei Tarîța, nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări

esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de

șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost

depusă după ce Vasilii Zadebschii a avut posibilitatea de a fi auzit de o instanță de

fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea

mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea

nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs

efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității

procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să

pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le

considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva

Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Vasilii Zadebschii, reprezentat de avocatul Andrei Tarîța, împotriva deciziei din 19

decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, în baza art. 433 lit. a) din Codul de

7

procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vasilii Zadebschii, reprezentat de

avocatul Andrei Tarîța, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Vasilii Zadebschii împotriva întreprinderii mixte „Dionysos-Mereni”

societate pe acțiuni, Vladimir Pirojcov și Valentina Pîrcalab cu privire la

constatarea nulității absolute a procurii, nulității actului juridic, obligarea încetării

tulburării posesiei și repararea prejudiciului, împotriva deciziei din 19 decembrie

2017 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Visternicean

8