2ra-1719/18 — repararea prejudiciului cauzat mediului

2ra-1719/18 — repararea prejudiciului cauzat mediului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra – 1719/18

prima instanță: Judecătoria Cimișlia (jud.: S. Aramă)

instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud.: Șt. Starciuc, M. Galupa, Gr. Colev)

D E C I Z I E

12 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători: Maria Ghervas

Iulia Sîrcu

Luiza Gafton

Mariana Pitic

judecând recursul declarat de către Nistreanu Nina,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Inspecția

Ecologică Cimișlia împotriva Nistreanu Nina, cu privire la repararea prejudiciului

material cauzat mediului înconjurător,

împotriva deciziei din 11 aprilie 2018 a Curții de Apel Comrat, prin care s-a

respins apelul formulat de Nistreanu Nina și s-a menținut hotărârea din 30 august

2017 a Judecătoriei Cimișlia,

c o n s t a t ă :

La 14 martie 2017, Inspecția Ecologică Cimișlia a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Nistreanu Nina, cu privire la repararea prejudiciului material

cauzat mediului înconjurător.

În motivarea acțiunii, instituția reclamantă a indicat următoarele informații, ce

vizează circumstanțele de fapt.

La 5 - 6 octombrie 2015, la indicația primarului sat. Gradiște, rl Cimișlia,

Nistreanu Nina, au fost tăiați 10 arbori de diferite specii și vătămați 31 arbori de pe

terenul adiacent a clădirii căminului cultural. Astfel, pârâta a efectuat tăierea arborilor

în lipsa autorizației de tăiere de autoritatea abilitată pentru mediu. Reieșind din cele

menționate, Nistreanu Nina a fost recunoscută vinovată de comiterea contravenției

prevăzute de art. 122 alin. (2) Cod contravențional și i s-a aplicat sancțiunea sub

formă de amendă în mărime de 800 lei. Sancțiunea a fost executată de contravenientă.

De asemenea, în cadrul examinării cauzei contravenționale, pentru tăierea

ilicită a arborilor indicat în procesul-verbal cu privire la contravenție nr.056842 din 7

octombrie 2015, Inspectoratul Ecologic de Stat a estimat cuantumul prejudiciului

cauzat mediului la suma de 47 400 lei. Calcul a fost efectuat conform Anexei 1,3 a

Pagină 1 din 9

Instrucțiunii privind cuantumul plății pentru prejudiciul cauzat spațiilor verzi ale

localităților urbane și rurale, adoptate prin Ordinul Ministerului Ecologiei și

Resurselor Naturale nr. 34 din 16 septembrie 2008. Prejudiciul respectiv a fost adus

la cunoștința contravenientei Nistreanu Nina la 22 decembrie 2016, cu informarea

acesteia despre posibilitatea achitării benevole în termen de 30 zile.

În argumentarea temeiniciei pretențiilor sale, reclamantul a susținut că dreptul

la repararea prejudiciului material se întemeiază pe articolele 14, 1398 alin. (1) din

Codul civil și articolul 45 alin. (1) din Codul contravențional. Astfel, până la

depunerea prezentei cererii de chemare în judecată, pârâta nu a compensat

echivalentul bănesc menționat mai sus.

Inspecția Ecologică Cimișlia a solicitat repararea prejudiciului cauzat mediului

în valoarea de 47 400 lei, transferându-l pe contul fondului ecologic local al

Inspectoratului Ecologic de Stat (f. d. 4).

În cadrul judecării cauzei, pârâta Nistreanu Nina, reprezentată de avocatul

stagiar Corlăteanu Alexandru, a depus explicații în întâmpinarea cererii de chemare

în judecată, prin care a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată (f. d. 57 - 58).

Prin hotărârea din 30 august 2017 a Judecătoriei Cimișlia, acțiunea formulată

de Inspecția Ecologică Cimișlia a fost admisă integral. În acest sens, instanța de

judecată a statuat încasarea de la Nistreanu Nina în beneficiul Fondului Ecologic

local al Inspectoratului Ecologic de Stat a prejudiciului cauzat mediului în sumă de

47 400 lei (f. d. 66, 68).

Împotriva acestui act judecătoresc, Nistreanu Nina a declarat apel în termenul

legal (f. d. 120). În ședința judiciară, intimatul a solicitat respingerea cererii de apel.

Curtea de Apel Comrat, prin decizia din 11 aprilie 2018, a respins apelul

formulat de Nistreanu Nina și s-a menținut hotărârea din 30 august 2017 a

Judecătoriei Cimișlia (f. d. 117, 119 – 123).

La 20 iunie 2018, Nistreanu Nina a declarat recurs împotriva deciziei din 11

aprilie 2018 a Curții de Apel Comrat, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 30

august 2017 a primei instanței, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere

integrală a acțiunii. Totodată, recurenta a cerut scoaterea de pe rol a cererii de

chemare în judecată în temeiul articolului 267 lit. b) din Codul de procedură civilă,

deoarece cererea a fost depusă de o persoană, care , în pricina respectivă, nu are

capacitate de exercițiu al drepturilor procedurale (f. d. 130).

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurenta a afirmat că argumentul,

potrivit căruia, procesul – verbal nr. 056842 din 7 octombrie 2015 nu a fost contestat,

nu poate servi drept circumstanță de admitere a acțiunii. Prin urmare, în opinia

acesteia, terenul unde au avut loc defrișările nu poate fi catalogat ca spațiu verde,

deoarece, conform Registrului bunurilor imobile, terenul are un mod de folosință

pentru construcții. Mai mult, caracterul spațiului din speță nu a fost coordonată cu

organele teritoriale ale autorității centrale pentru mediu ca spațiu de verde, ceea ce

este în contradicție cu articolul 32 alin. (2) din Legea nr. 591 din 23 septembrie 1999.

Luând în considerare cele menționate, Nistreanu Nina a sugerat că, în cauza de

față, nu sunt aplicabile dispozițiile din Instrucțiunea privind cuantumul plății pentru

prejudiciul cauzat spațiilor verzi ale localităților urbane și rurale, adoptate prin

Ordinul Ministerului Ecologiei și Resurselor Naturale nr. 34 din 16 septembrie 2008.

Pagină 2 din 9

La 24 iulie 2018, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs Inspecției Ecologice

Cimișlia, informând că referința se depune în termen de o lună de la data primirii

scrisorii (f. d. 136).

La 8 septembrie 2018, Inspectoratul Ecologic de Stat și Inspecția Ecologică

Cimișlia au depus referință la cererea de recurs depusă de Nistreanu Nina, prin care

au solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibilă.

În procedura de filtru, prevăzută de articolul 440 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, completul de judecată a constatat că obiectul prezentei cererii se

referă la decizia din 11 aprilie 2018 a Curții de Apel Comrat, care intră în categoria

de acte specificate în articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă. La fel,

instanța de judecată nu a identificat faptul că recursul a fost examinat anterior, fiind

respectate, totodată, dispozițiile articolului 430 din Codul de procedură civilă, cu

privire la subiecții abilitați cu dreptul de a depune recurs.

Cu privire la termenul de declarare a recursului, completul de filtru a reținut că,

la 16 mai 2018, Curtea de Apel Comrat a expediat participanților la proces copia

deciziei integrale din 11 aprilie 2018 (f. d. 124). Potrivit avizului de recepție,

Nistreanu Nina a primit copia de pe actul contestat la 22 mai 2018 (f. d. 125). Astfel,

recursul a fost înregistrat la grefa Curții Supreme de Justiție la 23 iunie 2018, însă a

fost trimis prin intermediul serviciul poștal la 20 iunie 2018 (f. d. 133). Prin urmare,

completul de judecată a stabilit că cererea de recurs a fost depusă în conformitate cu

art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs a verificat esența și temeiurile

recursului, inclusiv dacă argumentele recurentei referitoare la ilegalitatea deciziei

atacate întrunesc criteriile formale din articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Pe baza celor analizate, prin încheierea din 5 septembrie 2018 a Curții Supreme

de Justiție, cererea menționată mai sus s-a considerat admisibilă pentru examinarea în

fond (f. d. 138).

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă, recursul

s-a examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților la proces,

însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în

cererea de recurs și referință au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite

instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept care

puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza

înscrisurilor prezente la dosar. În esență, recurenta și intimatul au avut posibilitatea să

își prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile părții adverse. Mai mult, nici

un participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis

mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, 19 aprilie 2007, parag. 72 – 75,

Eriksson vs Suedia, 12 aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä vs Estonia, 8 noiembrie

2016, parag. 33 – 34).

În subsidiar, în parag. 26 – 27 din decizia nr. 95 din 19 decembrie 2016 a Curții

Constituționale, privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din Codul

de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect

Pagină 3 din 9

autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de

fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de apel

sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în persoană.

Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând decizia contestată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu

criticele invocate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție constată că se impune admiterea recursului și casarea

deciziei din 11 aprilie 2018 a Curții de Apel Comrat și hotărârii din 30 august 2017 a

Judecătoriei Cimișlia, cu dispunerea scoaterii cererii de chemare în judecată de pe rol,

pentru motivele ce se succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, dispunând încetarea procesului ori

scoaterea cererii de pe rol dacă există temeiurile prevăzute la articolul 265 și 267.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al recurentei, ci va analiza doar motivele decisive

pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania [Marea

Cameră], 21 ianuarie 1999, parag. 26).

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, Nistreanu Nina

nu a prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Articolul 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă prevede că săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a cauzei.

Din perspectiva acestui temei, recurenta a invocat că instanța de apel nu a

răspuns la cererea ei de a scoate de pe rol cererea de chemare în judecată în baza

articolului 267 lit. b) din Codul de procedură civilă (f. d. 130 pe verso).

Cu privire la argumentul dat, instanța de recurs reține că reprezentantul

apelantei Nistreanu Nina, avocatul Corlăteanu Alexandru, a înaintat instanței de apel

o cerere privind scoaterea cererii de pe rol, solicitând anexarea acesteia la materialele

cauzei (f. d. 102 pe verso).

Potrivit procesului – verbal al ședinței judiciare din 25 ianuarie 2018, instanța

de apel a dispus, prin încheiere protocolară, de a lăsa deschisă chestiunea promovată

de avocatul Corlăteanu Alexandru (f. d. 103). În ședința de judecată din 29 martie

2018, avocatul Corlăteanu Alexandru a susținut cererea de scoatere de pe rol în fața

instanței de apel. Reprezentantul apelantei a sugerat că Inspecția Ecologică Cimișlia

nu are statut de persoană juridică, respectiv este lipsită de capacitate de exercițiu al

drepturilor procedurale civile (f. d. 113).

Din lecturarea motivării și părții dispozitive a deciziei din 11 aprilie 2018 a

Curții de Apel Comrat, Colegiul lărgit constată că instanța ierarhic inferioară nu a

răspuns la obiecția promovată de către reprezentantul apelantei. În atare situație, se

acceptă spre examinare argumentul recurentei în această parte. Or, articolul 373 alin.

Pagină 4 din 9

(5) din Codul de procedură civilă obligă instanța de apel să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în ordine de apel.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că elementele descrise mai sus se

circumscriu temeiului prevăzut la articolul 432 alin. (4) din Codul de procedură

civilă. În acest caz, Colegiului lărgit îi revine obligația de a verifica dacă erorile

judiciare pot fi calificate esențiale și dacă pot fi corectate în baza argumentelor livrate

de părți, coroborate prin înscrisurile anexate la materialele cauzei.

Efectul omisiunii instanței de apel va fi analizat prin prisma consecințelor

juridice pe care aceste le produc în soluționarea cauzei, în special, în partea

corectitudinii procedurale.

Recurenta Nistreanu Nina a pretins că Inspecția Ecologică Cimișlia nu are

capacitate de exercițiu al drepturilor procedural civile, ceea ce impune aplicarea

articolului 267 lit. b) din Codul de procedură civilă (f. d. 131).

În mod corespunzător, instanța de recurs va raporta circumstanțele prezentate

mai sus la normele de drept invocate de recurent, dar și la dispoziții legale care sunt

relevante speței, care vor fi aplicate în redacția lunii martie 2017. Or, prin încheierea

din 17 martie 2017, Judecătoria Cimișlia a acceptat în procedură contencioasă cererea

de chemare în judecată depusă de Inspecția Ecologică Cimișlia (f. d. 19).

Instanța de recurs amintește că recurenta a făcut trimitere la articolele 58 alin.

(1) din Codul civil, articolele 58 alin. (1), 59 alin. (1) și 267 lit. b) din Codul de

procedură civilă și punctele 4 și 5 din Regulamentul Inspectoratului Ecologic de Stat,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 77 din 30 ianuarie 2004. Totuși criticile

acesteia se rezumă la faptul că Inspecția Ecologică Cimișlia nu are dreptul să depună

cerere de chemare în judecată.

Având în vedere articolele 239 alin. (2) și 240 alin. (1) din Codul de procedură

civilă și principiul jura novit curia, Colegiul lărgit trebuie să aplice acel text de lege

care corespunde situației de fapt calificate juridic de către parte, în măsura în care

circumstanța dată este confirmată de probele administrate în cauză (a se vedea

Radomilja și alții vs Croația (Marea Cameră), 20 martie 2018, parag. 123 – 127).

Așadar, instanța de recurs are competența de a decide asupra caracterului juridic al

argumentelor inserate în cererea de recurs, prin examinarea lor, în lumina

prevederilor din Codul de procedură civilă.

La acest capitol, capacitatea procesuala (legitimatio ad processum) presupune o

delimitare între capacitatea procesuală de folosință și capacitatea procesuală de

exercițiu. Primul caz constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și

obligații pe plan procesual, iar al doilea caz reprezintă capacitatea de a angaja și

conduce personal procesul, însușirea de a sta în judecată. Spre deosebire de prima

instituție, lipsa celei de-a doua nu interzice persoanei să stea în justiție, care nu

constituie o condiție esențială de a fi parte în proces.

În conformitate cu articolul 57 din Codul de procedură civilă, capacitatea de a

avea drepturi și obligații procedurale civile (capacitatea de folosință a drepturilor

procedurale civile) este recunoscută în măsură egală tuturor persoanelor fizice și

organizațiilor care se bucură, conform legii, de dreptul adresării în judecată pentru

apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime. Lipsa capacității

Pagină 5 din 9

procesuale de folosință poate fi invocată în orice fază a procesului. Actele de

procedură îndeplinite de persoana lipsită de capacitatea de folosință sînt nule.

Articolul 59 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă prevede că parte în

proces (reclamant sau pîrît) poate fi orice persoană fizică sau juridică prezumată, la

momentul intentării procesului, ca subiect al raportului material litigios. În cazurile

prevăzute de lege, pot fi parte în proces asociațiile și societățile care nu au

personalitate juridică, dar care dispun de organe de conducere proprii.

Potrivit punctului 4 din Regulamentul Inspectoratului Ecologic de Stat, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 77 din 30 ianuarie 2004, Inspectoratul este persoană

juridică, dispune de balanță proprie, conturi trezoreriale, de ștampilă cu Stema de Stat

a Republicii Moldova, poartă răspundere juridică în relațiile cu alte instituții,

organizații, întreprinderi în cadrul realizării competențelor sale.

Punctul 5 din același Regulament stabilește că subdiviziunile Inspectoratului

din teritoriu funcționează fără statut de persoană juridică și sunt gestionate direct de

către aparatul central al Inspectoratului, cu efectuarea cheltuielilor financiare pentru

întreținerea acestora.

În conformitate cu articolul 166 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură civilă,

în cererea de chemare în judecată se indică numele sau denumirea reclamantului,

dacă reclamantul este o persoană juridică, datele bancare, codul fiscal, numele

reprezentantului și adresa lui, în cazul în care cererea se depune de reprezentant.

Judecătorul, în baza articolul 168 alin. (2) și (4) din textul de lege citat, este

obligat să verifice dacă cererea de chemare în judecată întrunește exigențele

prevăzute de lege, în caz contrar, să aplice prevederile articolului 171 alin. (1). De

regulă, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, judecătorul acceptă cererea de

chemare în judecată în decurs de 5 zile de la repartizare, dacă legea nu prevede altfel.

Reieșind din raționamentele legale evocate, Colegiul lărgit observă că la

originea cauzei se află cererea de chemare în judecată, în care este indicat în calitate

de reclamant Inspecția Ecologică Cimișlia, iar în calitate de pârât persoana fizică

Nistreanu Nina (f. d. 1). Cererea a fost semnată și certificată cu ștampilă de către

șeful interimar al Inspecției Ecologice Cimișlia, Petru Leancă (f. d. 4). Acesta, la

rândul lui, a fost împuternicit în baza procurii nr. 212 din 27 ianuarie 2017. Conform

acesteia, șeful Inspectoratului Ecologic de Stat, Valeriu Nani a împuternicit pe șeful –

interimar al secției Inspecția Ecologică Cimișlia de a reprezenta interesele

Inspectoratului în fața instanțelor judecătorești, acordându-i drepturile specificate la

articolul 81 din Codul de procedură civilă (f. d. 11).

Prin încheierea din 17 martie 2017, judecătorul Judecătoriei Cimișlia a primit

în procedură cererea înaintată de Inspecția Ecologică Cimișlia împotriva Nistreanu

Nina, cu privire la recuperarea prejudiciului cauzat mediului. Mai mult, potrivit

procesului – verbal al ședinței de judecată din 29 martie 2018, reprezentantul

Inspecției Ecologice Cimișlia, prin procură, Gherganov Aurica, a declarat că cererea

este acționată din numele subdiviziunii Inspecției Ecologice Cimișlia (f. d. 113).

Conform punctul 10 din Regulamentul Inspectoratului Ecologic de Stat,

instanța de judecată notează că numai Inspectoratul Ecologic de Stat are atribuția de a

înainta în instanțele judecătorești acțiuni civile de recuperare a daunelor cauzate

mediului.

Pagină 6 din 9

În acord cu punctul 5 din Regulament, instanța de recurs reține că Inspecția

Ecologică Cimișlia este o subdiviziune a Inspectoratului care funcționează fără statut

de persoană juridică și este gestionată direct de aparatul central, cu efectuarea

cheltuielilor financiare pentru întreținerea acestora.

Sub acest aspect, Colegiul lărgit notează că entitatea reclamantă, de o parte, nu

are personalitate juridică, iar pe de altă parte, nu are competența de a formula cereri

de chemare în judecată, de vreme ce Regulamentul sus – menționat nu prevede o

asemenea atribuție. În plus, prin pretenția înaintată împotriva recurentei, Inspecția

Ecologică Cimișlia a solicitat încasarea sumei, transferând-o pe contul Fondului

Ecologic local al Inspectoratului Ecologic de Stat. Circumstanța respectivă

accentuează că intimatul a acționat ca un reprezentant al Inspectoratului, dar nu ca o

persoană care se administrează autonom și are dreptul să-și protejeze drepturile sau

propriile interese patrimoniale.

Prin urmare, instanța de recurs apreciază obiecția recurentei, potrivit căreia,

intimatul nu a avut dreptul de a depune o acțiune în justiție. Totuși această se referă la

capacitatea de folosință al drepturilor procedurale civile. Or, în lipsa acesteia,

intimatul nu a putut fi parte în proces. Efectul acestei încălcări procedurale impune

aplicarea articolului 265 lit. g) din Codul de procedură civilă, dar nu a celui din 267

lit. b). La faza primirii cererii de chemare în judecată, împrejurarea respectivă

constituia un temei de a refuza acceptarea cererii în procedură în acord cu articolul

169 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu articolul 265 lit. g) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care reclamantului îi lipsește

capacitatea de folosință, cu excepția cazurilor prevăzute la art.59 alin.(2).

La acest capitol, deși la materialele cauzei a fost anexată procura nr. 212 din 27

ianuarie 2017 semnată de șeful Inspectoratului Ecologic de Stat, prima instanță nu a

verificat statutul procesual al Inspecției și nu a aplicat articolul 169 alin. (1) lit. e) din

Codul de procedură civilă. Totodată, instanța de apel nu a rezolvat acest incident

procedural, fiind sesizată în acest sens de reprezentantul apelantei Nistreanu Nina.

Pe cale de consecință, instanța de judecată remarcă că atât intimatul Inspecția

Ecologică Cimișlia, cât și instanțele ierarhic inferioare au comis erori procedurale

evidente. Cu toate acestea, în opinia instanței, greșelile respective sunt, în principal și

în mod obiectiv, imputabile Inspecției Ecologice Cimișlia, întrucât conducerea

entității a redactat cererea de chemare în judecată (f. d. 1 – 4), iar în ordine de apel,

reprezentantul acesteia a susținut că cererea este acționată din numele subdiviziunii

(f. d. 113). De altfel, eroarea procedurală a intimatului nu poate fi justificată prin

eroarea subsecventă comisă de către instanțele de judecată, pentru că acest fapt ar

contraveni principiului preeminenței dreptului și cerinței desfășurării adecvate și

diligente a procedurii și implementării atente a normelor procedurale relevante. Cu

alte cuvinte, Inspecția Ecologică Cimișlia a fost reprezentată în mod legal, exclusiv la

alegerea acesteia, iar greșelile descrise mai sus ar fi putut evitate de la bun început.

Așadar, luând în considerare că aceste omisiuni sunt, în principal, imputabile

intimatului, consecințele negative ale acestora revin, la fel, entității (a se vedea

mutatis mutandis Unión Alimentaria Sanders SA vs Spania, 7 iulie 1989, parag. 35;

Pagină 7 din 9

Bąkowska vs Polonia, 12 ianuarie 2010, parag. 54; Zubac vs Croația (Marea

Cameră), 5 aprilie 2018).

În esență, conform articolul 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 789-XIII din

26.03.1996, Curtea Supremă de Justiție este instanța judecătorească supremă care

asigură aplicarea corectă și uniformă a legislației de către toate instanțele

judecătorești, soluționarea litigiilor apărute în cadrul aplicării legilor, garantează

responsabilitatea statului față de cetățean și a cetățeanului față de stat. Prin activitatea

sa, Înalta Curte asigură respectarea principiului supremației legii, contribuie la

constituirea unui stat de drept.

Din aceste considerente legale, instanța de recurs opinează că acceptarea unor

erori evidente procedurale a instanțelor inferioare, care produc efecte directe asupra

drepturilor patrimoniale ale recurentei, ar presupune existența unei ingerințe gravă în

dreptul de proprietate al acesteia, dar și în activitatea Curții Supreme de Justiție și i-ar

face imposibilă îndeplinirea rolului ei special. Prin urmare, aplicarea articolului 265

lit. g) din Codul de procedură civilă va consolida certitudinea juridică și buna

administrare a justiției, ceea ce va restabili ordinea de drept după greșelile comise de

intimat și de către cele două instanțe de judecată. De vreme ce preeminența dreptului

constituie un principiu fundamental al democrației, Constituției Republicii Moldova

și al Convenției Europene a Drepturilor Omului, nu putea exista nicio așteptare

legitimă, potrivit căreia, Curtea Supremă de Justiție ar trebui să ignore sau să nu aibă

în vedere nereguli procedurale evidente (a se vedea, spre exemplu, Baka vs Ungaria

(Marea Cameră), 23 iunie 2016, parag. 117; Zubac, ibidem, parag. 123 - 125).

În concluzie, Colegiul judiciar conchide că instanțele ierarhic inferioare au

acceptat eronat în procedură cererea de chemare în judecată formulată de Inspecția

Ecologică Cimișlia, care nu are de dreptul adresării în judecată pentru apărarea

drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime. Mai mult, instanța de apel a ignorat

examinarea solicitării formulată de Nistreanu Nina, ce vizează scoaterea de pe rol a

cererii, atât timp cât lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice

fază a procesului.

În atare situație, ținând cont de faptele din speță, de argumentele părților și de

constatările de mai sus, Colegiul judiciar consideră că a examinat principalele

întrebări juridice puse în prezenta cerere și că nu este necesar să se pronunțe separat

în privința motivelor invocate, cu privire la fondul cauzei civile. Acestea, în esență,

nu au forță juridică de a influența prezenta soluție pe caz (a se vedea, printre alte

autorități, Kamil Uzun vs Turcia, 10 mai 2007, parag. 64 din 10 mai 2007; Centrul

pentru Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu vs România (Marea

Cameră), 17 iulie 2014, parag. 156).

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a stabili că erorile judiciare

analizate în speță sunt esențiale și confirmă incidența temeiului declarării recursului

indicat la articolul 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Or acestea conduc

inevitabil la o soluționare greșită a cauzei. Astfel, Colegiul judiciar consideră că

greșelile procedurale pot fi corectate, din moment ce ambele părți au avut posibilitate

de a le comenta și depune observații, iar instanța de recurs are împuternicirea de a

constata existența temeiurilor specificate în articolul 265 din Codul de procedură

civilă în baza articolului 445 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă.

Pagină 8 din 9

Având în vedere problemele de drept ridicate în speță, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a admite cererea de recurs declarată și de a casa hotărârea primei instanțe și

decizia instanței de apel, cu dispunerea procesului în temeiul articolului 265 lit. g) din

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu articolul 265 alin. (1) lit. g), 445 alin. (1) lit. d) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Nistreanu Nina.

Se casează decizia din 11 aprilie 2018 a Curții de Apel Comrat și hotărârea din

30 august 2017 a Judecătoriei Cimișlia, în cauza civilă intentată la cererea de chemare

în judecată depusă de Inspecția Ecologică Cimișlia împotriva Nistreanu Nina, cu

privire la repararea prejudiciului material cauzat mediului înconjurător, și se pronunță

o încheiere, prin care:

Se încetează procesul în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Inspecția Ecologică Cimișlia împotriva Nistreanu Nina, cu privire la

repararea prejudiciului material cauzat mediului înconjurător.

Se menționează că nu se admite o nouă adresare în judecată a aceleiași părți cu

privire la același obiect și pe aceleași temeiuri.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Maria Ghervas

Iulia Sîrcu

Luiza Gafton

Mariana Pitic

Pagină 9 din 9