2ra-1564/18 — încasarea sumei

Dosarul nr. 2ra-1564/18

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Central ( V. Puică)

Instanța de apel - Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol )

Î N C H E I E R E

12 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Luiza Gafton

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ciuchilan Nicolae

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind încasarea despăgubirilor

materiale și morale,

împotriva deciziei din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută

hotărârea din 12 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 06 februarie 2017, Ciuchilan Nicolae s-a adresat în instanța de judecată cu

cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind

încasarea despăgubirilor materiale și morale.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că s-a pensionat în anul

2008, pentru pensiei de invaliditate de gradul doi. Astfel, a prezentat toate

documentele necesare pentru calculul pensiei și stagiului.

Reclamantul a relatat că Casa Națională de Asigurări Sociale, i-a calculat un

stagiu de 22 de ani și salariul pe 1,2 an care i-a lucrat în Comitetul Executiv, în

raionul Anenii Noi, în calitate de jurist. Însă la calcularea stagiului nu a fost calculat

stagiul de patru ani și salariul de 6,5 ani, lucrați în cadrul Procuraturii din raionul

Căinari.

Prin cererea de concretizare a acțiunii reclamantul a solicitat încasarea sumei de

65697,59 lei cu titlu de diferența indemnizației neachitate, 38 000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral și 300 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Prin hotărârea din 12 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central

cererea de chemare în judecată depusă de Ciuchilan Nicolae, s-a admis parțial.

S-a încasat din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul lui

Ciuchilan Nicolae 65697,59 lei cu titlu de diferența indemnizației neachitate, pentru

1

perioada 25 februarie 2008-30 noiembrie 2016.

În rest, pretențiile privind încasarea sumei de 38 000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral și 300 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, s-au respins ca

neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că reclamantul a prezentat

responsabilului organului de asigurări sociale carnetele de muncă, în care este indicat

că Ciuchilan Nicolae a activat în organele procuraturii. Pensia a fost stabilită incorect

și neplătită în cuantumul corespunzător din vina organului de asigurări sociale.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 20 septembrie 2017, Casa

Națională de Asigurări Sociale a declarat apel împotriva hotărârii din 12 septembrie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, solicitând casarea hotărârii menționate

și respingerea cererii de chemare în judecată depusă de Ciuchilan Nicolae.

Prin decizia din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea din 12

septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

La 31 mai 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva

deciziei din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 12

septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârilor menționate supra și emiterea unei noi hotărâri de

respingerea a cererii de chemare în judecată înaintată de Ciuchilan Nicolae.

Ca temei de drept recurent a invocat prevederile art. 432 alin. (2) lit. c) Cod de

procedură civilă care stipulează că se consideră că normele de drept material au fost

încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească a interpretat în

mod eronat legea.

În motivare a indicat că la examinarea cauzei în fond atât instanța de apel cât și

instanța de fond au aplicat greșit normele de drept material.

Potrivit dosarului de pensioanre, începând cu 25 februarie 2008 Ciuchilan

Nicolae a beneficiat de pensiei de invaliditate, boală obișnuită. Conform cererii

depuse la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Botanica, începând cu 20 martie 2014

reclamantul a fost transferat la pensiei pentru limita de vârstă pentru un stagiu de

31,5 ani, cuamtumul căreia a constituit 545,22 lei, cu indexările ulterioare pe

parcursul anilor 2014-2016 și constituia după indexarea din aprilie 2016, suma de

689,81 lei.

Recurentul a susținut că Ciuchilan Nicolae a prezentat documente suplimentare

privind confirmarea venitului asigurat și anume certificatul de salariu eliberat de

Procuratura Generală, la 24 noiembrie 2016. Tot atunci a semnat și cererea privind

reexemainarea și anume recalcularea pensiei cu includerea venitului asigurat sumele

indicate în certificatul de salariu eliberat de Procuratura Generală. Cererea dată a fost

examinată și admisă, iar începând cu 01 decembrie 2016, pensiei i-a fost recalculată.

Casa Națională de Asigurări Sociale a menționat că la materialele dosarului

există probe care demonstrează faptul că certificatul de salariu eliberat de

Procuratura Generală nu a fost prezentat în anul 2008.

Instanțele învestite cu judecarea fondului, au luat ca bază un calcul prezentat de

reclamant, însă de fapt atribuțiile de calcul îi revin Casei Naționale de Asigurări

Sociale. Totodată, recurentul a invocat că acțiunea reclamantului este depusă cu

încălcarea termenului de prescripție de trei ani.

2

Prin referința depusă la 13 august 2018, Ciuchilan Nicolae a solicitat repingerea

recursului declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 20 februarie 2018.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Potrivit recipisei atașată la materialele dosarului, recurentul a recepționat decizia

motivată a instanței de apel la 19 aprilie 2018 (f.d.95).

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost declarată la 31 mai 2018, respectiv în termenul prevăzut

de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.

3

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Casa Națională de

Asigurări Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii

Luiza Gafton

Dumitru Mardari

4