2ra-1434/18 — incasarea datoriei

2ra-1434/18 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1434/18

Prima instanță: Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău (jud: S. Bleșceaga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Danilov, V. Efros, I. Secrieru)

Î N C H E I E R E

12 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Serghei Harghel,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Serghei

Harghel împotriva lui Ghenadie Moraru, Marianei Moraru și Întreprinderii cu

Capital Străin ,,Total Leasing & Financeʼʼ Societate pe Acțiuni, intervenient

accesoriu Compania străină ,,Sirena Commerce LLPʼʼ cu privire la încasarea

datoriei,

împotriva deciziei din 7 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a admis apelul declarat de către Serghei Harghel, s-a casat hotărârea din 8 iulie 2015

a Judecătoriei Râșcani, municipiul Chișinău, și s-a emis o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 4 decembrie 2012 Serghei Harghel a depus o cerere de chemare împotriva

Marianei Moraru, lui Ghenadie Moraru și ÎCS ,,Total Leasing” SA cu privire la

încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că, potrivit contractului de fidejusiune nr. 003-

08/MOR/SIR din 22 ianuarie 2008, încheiat întru garantarea contractului de leasing

financiar nr. 043-08/MOR din 22 ianuarie 2008, Compania „Sirena Commerce LLP”

a achitat pentru Ghenadie Moraru în contul ÎCS „Total Leasing” SA suma de 44 238

de euro.

Recurentul a afirmat că ulterior, la 17 iulie 2008 a fost încheiat contractul de

fidejusiune nr. 019-08/MOR/SIR între Compania „Sirena Commerce LLP” și ÎCS

„Total Leasing” SA ca garant a contractului de leasing financiar nr. 380- 08/MOR,

din 17 iulie 2008, Compania „Sirena Commerce” LLP a achitat pentru Ghenadie

Moraru suma de 4 758,90 de euro în contul ÎCS ,,Total Leasing” SA.

A susținut că efectuarea plăților în baza contractelor de fidejusiune nr. 003-

08/MOR/SIR din 22 ianuarie 2008 și nr. 019-08/MOR/SIR din 17 iulie 2008 de

1

Compania „Sirena Commerce LLP” în beneficiul ÎCS ,,Total Leasing” SA se

confirmă prin scrisoarea nr. 891 din 1 noiembrie 2012.

Serghei Harghel a mai subliniat că conform art. 1161 alin. (1) Cod civil,

fidejusorul care a executat obligația principală se subrogă în drepturi pe care

creditorul le avea contra debitorului, iar conform art. 1163 alin. (1) Cod civil,

fidejusorul care a executat obligația principală are drept de regres contra debitorului

în mărimea sumelor pe care le-a plătit, inclusiv datoria principală, dobânda aferentă,

precum și toate cheltuielile pe care le-a suportat.

În această ordine de idei, a menționat că din momentul achitării datoriei în

mărime de 48 996,90 de euro din numele lui Ghenadie Moraru și a Marianei Moraru

față de ÎCS ,,Total Leasing” SA apare dreptul Companiei „Sirena Commerce LLP”

de a cere de la Ghenadie Moraru și Mariana Moraru încasarea sumei în ordine de

regres.

A comunicat că la 3 februarie 2009 între Compania „Sirena Commerce LLP”

și Serghei Harghel a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr. 12/01, prin

care Compania „Sirena Commerce LLP” a transmis drepturile de a solicita încasarea

datoriei de la Ghenadie Moraru și Mariana Moraru lui Serghei Harghel.

A menționat că în adresa pârâților a fost expediată informația privind existența

contractului de cesiune cu solicitarea achitării benevole a datoriei, care a rămas fără

răspuns.

Serghei Harghel a solicitat încasarea în mod solidar din contul lui Ghenadie

Moraru, Marianei Moraru și ÎCS „Total Leasing” SA a sumei datoriei în mărime de

48 996,90 de euro și a taxei de stat în mărime de 1 000 de lei în beneficiul său și

încasarea în mod solidar din contul lui Ghenadie Moraru, Marianei Moraru în

beneficiul statului taxa de stat în sumă de 23 403,12 lei.

Prin încheierea din 4 aprilie 2013 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, a

fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Compania „Sirena

Commerce LLP”.

Prin încheierea din 13 martie 2014 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău,

prezenta cauză civilă a fost strămutată spre judecare la Judecătoria Rîșcani, mun.

Chișinău.

Prin hotărârea din 8 iulie 2015 a Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău, acțiunea

lui Serghei Harghel a fost respinsă, ca fiind depusă cu omiterea termenului de

prescripție.

Prin decizia din 14 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Serhei Harghel și a fost menținută hotărârea din 8 iulie 2015 a

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău.

Prin decizia din 7 decembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de către Serghei Harghel, a fost casată decizia din 14 aprilie 2016

a Curții de Apel Chișinău, cu remiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, de un alt complet de judecată.

Prin decizia din 7 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Serghei Harghel, casată hotărârea din 8 iulie 2015 a Judecătoriei Râșcani,

mun. Chișinău și a fost emisă o nouă hotărâre. S-a admis acțiunea lui Serghei

2

Harghel împotriva lui Ghenadie Moraru, intervenient accesoriu Compania străină

,,Sirena Commerce LLPʼʼ cu privire la încasarea sumei conform contractului de

cesiune a creanței nr. 12/01 din 3 februarie 2009. S-a încasat în beneficiul lui Serghei

Harghel de la Ghenadie Moraru suma de 48 996,9 euro conform contractului de

cesiune a creanței nr. 12/01 din 3 februarie 2009. S-a respins ca fiind neîntemeiată

acțiunea lui Serghei Harghel împotriva Marianei Moraru cu privire la încasarea

sumei conform contractului de cesiune a creanței nr. 12/01 din 3 februarie 2009. S-

a respins ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție acțiunea lui Serghei

Harghel împotriva ÎCS „Total Leasing & Finance” SA cu privire la încasarea sumei

conform contractului de cesiune a creanței nr. 12/01 din 3 februarie 2009.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că conform art. 1161 alin. (1)

Cod civil, fidejusorul care a executat obligația principală se subrogă în drepturi pe

care creditorul le avea contra debitorului, iar potrivit art. 1163 alin. (1) Cod civil,

fidejusorul care a executat obligația principală are drept de regres contra debitorului

în mărimea sumelor pe care le-a plătit, inclusiv datoria principală, dobânda aferentă,

precum și toate cheltuielile pe care le-a suportat.

Conform art. 512 alin. (1) Cod civil, în virtutea raportului obligațional,

creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar

debitorul este ținut să o execute. Iar, conform art. 514 Cod civil, obligațiile se nasc

din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce

în condițiile legii.

Conform art. 556 alin. (1) Cod civil, o creanță transmisibilă și sesizabilă poate

fi cesionată de titular (cedent) unui terț (cesionar) în baza unui contract. Din

momentul încheierii unui astfel de contract, cedentul este substituit de cesionar în

drepturile ce decurg din creanță.

În acest sens, instanța de apel a considerat întemeiată pretenția lui Serghei

Harghel privind încasarea datoriei în mărime de 48 996,90 de euro de la Ghenadie

Moraru în temeiul contractului de cesiune a creanței nr. 12/01 din 3 februarie 2009.

Distinct de cele enunțate, Curtea de Apel Chișinău a conchis că sunt

neîntemeiate pretențiile lui Serghei Harghel privind încasarea datoriei în mărime de

48 996,90 de euro de la Mariana Moraru, or aceasta nu este parte în raportul litigios,

care rezultă din contractul de cesiune a creanței nr. 12/01 din 3 februarie 2009.

Mai mult că, reclamantul nu a prezentat probe pertinente și certe care ar

confirma existența obligației de restituire a sumei de 48 996,90 de euro de către

Mariana Moraru.

Instanța de apel a reiterat că, potrivit contractului de cesiune a creanței nr. 12/01

din 3 februarie 2009, Compania „Sirena Commerce LLP” a transmis drepturile de a

solicita încasarea datoriei de la Ghenadie Moraru în beneficiul lui Serghei Harghel.

Astfel, este evident faptul că Serghei Harghel nu poate pretinde încasarea sumei

de 48 996,90 de euro de la Mariana Moraru și ÎCS „Total Leasing” SA.

La 17 aprilie 2018, prin intermediul oficiului poștal, Serghei Harghel a declarat

recurs împotriva deciziei din 7 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a indicat că pe tot parcursul examinării cauzei a invocat

faptul că temei de înaintare a cerinței cu privire la încasarea în mod solidar a sumei

3

de 48 996,9 euro și de la ÎCS „Total Leasing & Finance” SA a constituit înstrăinarea

de către compania de leasing a automobilului în anul 2013 unei persoane terțe.

A susținut că acțiunile ÎCS „Total Leasing & Finance” SA care au prejudiciat

interesele patrimoniale a recurentului au fost întreprinse în 2013, fapt care a dat

naștere la dreptul de adresare în instanța de judecată în anul 2014, în interiorul

termenului de prescripție de 3 ani, cu cerere de încasare solidară a prejudiciului de

la toți autorii acestuia, atât de la familia Moraru în urma raportului de fidejusiune,

cât și de la ÎCS „Total Leasing & Finance” SA în urma înstrăinării bunurilor

sechestrate.

A reiterat că Curtea de Apel Chișinău a ignorat faptul că pretențiile recurentului

Serghei Harghel față de ÎCS „Total Leasing & Finance” SA derivă din o acțiune

ilegală datată cu anul 2013, nefiind prescrisă sub niciun aspect.

A mai remarcat că ÎCS „Total Leasing & Finance” SA nu a negat faptul că a

încălcat interdicțiile instituite prin încheierea din 7 decembrie 2012 a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău și a înstrăinat bunurile blocate în interesul recurentului.

Cu referire la respingerea acțiunii depuse față de Mariana Moraru, recurentul a

comunicat că obiectul leasingului financiar l-a constituit două automobile (BMW

X5 și Toyota RAV4) care au fost transmise în posesiune și folosință pârâtului

Ghenadie Moraru pentru o anumită perioadă de timp în schimbul ratelor de leasing.

Astfel, soții Moraru au folosit în comun aceste autovehicule.

A invocat că prin prisma prevederilor art. 24 Codul familiei, soții răspund cu

întreg patrimoniul lor pentru obligațiilor care au fost asumate în interesul familiei,

fie și numai de unul dintre ei.

Astfel, a afirmat că Mariana Moraru urmează să răspundă pentru obligațiile

asumate de soțul său, Ghenadie Moraru, drept pentru care cerința în partea încasării

datoriei se supune solidarității.

Serghei Harghel a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei din 7

noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău în partea respingerii cerințelor cu emiterea

în partea casată a unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin referința depusă la 11 septembrie 2018, ÎCS „Total Leasing & Finance”

SA a solicitat respingerea recursului depus de către Serghei Harghel, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 7 noiembrie 2017,

dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 17 aprilie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Serghei Harghel, în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

4

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu prevederile art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Serghei Harghel, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

5

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Serghei Harghel.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Serghei Harghel, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

6