2ra-1642/22 — Încasarea datoriei, declararea nulitătii actelor juridice

Dosarul nr. 2ra-1642/22 2-17181390-01-2ra-18112022 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – V. Lastavețchi Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – A. Panov, M. Anton, O. Cojocaru Î N C H E I E R E 25 ianuarie 2023 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Maria Ghervas examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Cucoș Zinovia și de avocatul Chisnencu Alexandru în interesele Zinoviei Cucoș și, respectiv, de către Cucoș Vasile și de avocatul Turceac Ivan în interesele lui Cucoș Vasile, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA către Cucoș Vasile, Cucoș Zinovia, Morarescu Mihai și Morarescu Vasile, intervenient accesoriu CA ”Moldasig” SA, cu privire la încasarea datoriei, și la cererea de chemare în judecată depusă de Cucoș Vasile către ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA cu privire la rezilierea contractului de leasing, nulitatea contractului de leasing și încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2022, prin care a fost casată hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 20 mai 2021 și emisă o nouă hotărâre, c o n s t a t ă: La 13 iulie 2017, ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Cucoș Vasile, Cucoș Zinovia, Morarescu Mihai și Morarescu Vasile, intervenient accesoriu CA ”Moldasig” SA,

cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei în mărime de 27 883,96 Euro și compensarea cheltuielilor de judecată în sumă de 17 317,11 lei. În motivarea acțiunii s-a invocat că, la 21 ianuarie 2016, între ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA, în calitate de locator, și Cucoș Vasile, în calitate de locatar, a fost încheiat contractul de leasing financiar nr. 2505L-2016-CUC, în baza căruia locatorul a transmis locatarului în posesiune și folosință temporară autoturismul de model Land Rover - Range Rover Sport, cu numărul de înmatriculare XXXXX, a/f xxxxx, numărul motorului xxxxx, numărul caroseriei XXXXX, iar locatarul s-a obligat să achite prețul bunului în rate de leasing, conform graficului de achitare anexat la contract, precum și să suporte alte cheltuieli prevăzute de contract.

De asemenea, fidejusorii Cucoș Zinovia, Morari Mihail și Morarescu Vasile au garantat cu întreg patrimoniul lor executarea corespunzătoare a obligațiilor debitorului Cucoș Vasile ce reies din contractul de leasing financiar nr.2505L-2016-CUC din 21 ianuarie 2016. Însă, Cucoș Vasile a încălcat în repetate rânduri condițiile contractului cu referire la 1 termenul de achitare a ratelor de leasing ce reprezintă cota-parte din valoarea de intrare a bunului și dobânda de leasing financiar. Astfel, conform situației din 30 decembrie 2016, suma datoriilor lui Cucoș Vasile față de ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA, conform contractului de leasing financiar nr.2505L-2016-CUC din 21 ianuarie 2016, constituia 27 883,96 Euro, inclusiv 5 024,54 Euro - ratele de leasing scadente și neachitate, 825,65 Euro - penalitățile calculate conform contractului de leasing financiar, 22 033,77 Euro - valoarea rămasă a bunului (cotă parte care nu a devenit scadentă).

La 09 august 2017, Cucoș Vasile a depus cerere de chemare în judecată către ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA cu privire la rezilierea contractului de leasing financiar nr. 2505L-2016-CUC din 21 ianuarie 2016, încasarea din contul ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA în beneficiul lui a sumei în mărime de 27 547,99 Euro și declararea nulă a contractului de leasing financiar nr. 2505L-2016-CUC din 21 ianuarie 2016. În motivarea acțiunii s-a invocat că, la 21 ianuarie 2016, între ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA, în calitate de locator, și Cucoș Vasile, în calitate de locatar, a fost încheiat contractul de leasing financiar nr. 2505L-2016-CUC. Conform prevederilor pct. 2.1. din contract, locatorul urma să procure și să transmită locatarului mijlocul de transport de model Land Rover - Range Rover Sport în valoare de 50 000 euro.

Pe parcursul executării obligațiilor asumate prin contractul de leasing financiar, Cucoș Vasile a achitat suma de 261 393,61 lei (echivalentul în lei a 11 247,99 Euro reieșind din pct. 7.3. din contractul de leasing financiar). Suplimentar, ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA a beneficiat și de suma de 16 000 Euro, achitați personal de Cucoș Vasile pentru mijlocul de transport, fapt recunoscut de ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA. În continuare, conform prevederilor pct. 9.1. din contract, locatarul, din contul propriu, urma să asigure (asigurare obligatorie și facultativă) bunul, la asigurătorul agreat de locator, pe întreaga perioada de acțiune a prezentului contract, cu prezentarea obligatorie locatorului actelor care urmează să confirme asigurarea bunului.

S-a mai relatat că, conform pct. 9.3. și 9.3.1. din contract, beneficiarul despăgubirilor de asigurare, pe întreaga perioada de acțiune a contractului, atât pentru cazuri asigurate de distrugere totală, cât și parțială, este locatorul. Locatorul urma să participe ca o parte contractantă (în calitate de beneficiar) în toate contractele de asigurare facultativă încheiate între locatar și asigurător. Ulterior, la 11 septembrie 2016, automobilul de model Land Rover - Range Rover Sport, cu numărul de înmatriculare XXXXX, a/f xxxxx, a fost sustras din posesie, iar în urma depunerii plângerii la poliție, a fost pornită o cauză penală pe semnele constitutive ale componenței de infracțiune prevăzută la art. 186 alin. (5) din Codul penal.

Totodată, reclamantul a remarcat că a depus la CA ”Moldasig” SA o cerere de despăgubire în temeiul contractului de asigurare (facultativă) nr. ACA / 2015 – 1181 din 19 septembrie 2015, însă prin răspunsul nr. 431 din 30 ianuarie 2017, compania de asigurare a refuzat achitarea despăgubirii. În motivarea refuzului s-a invocat că, în temeiul pct. 11.11. și 11.11.5. din contract, asiguratul urma să prezinte toate seturile de chei eliberate de uzina producătoare a mijlocului de transport. Cu toate acestea, din informația transmisă de IP Râșcani cu nr. 28785 din 09 decembrie 2016, cheia ridicată de la Cucoș Vasile aparține nemijlocit mijlocului de transport sustras, iar cheia ridicată de la ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA aparține altui mijloc de 2 transport.

În context, reclamantul a mai menționat că ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA se află în litigiu cu CA ”Moldasig” SA în privința recuperării sumei asigurate în legătură cu survenirea riscului asigurat – sustragerea mijlocului de transport, la bază fiind refuzul CA ”Moldasig” SA de achitare a despăgubirii de asigurare. Mai mult ca atât, în temeiul prevederilor art. 10 alin. (3) lit. b) și c) din Legea nr. 59 din 28 aprilie 2005 cu privire la leasing, reclamantul consideră că este îndreptățit să reziliere contractul de locațiune și să ceară repararea prejudiciilor așa cum bunul nu corespunde calității, ansamblului de piese și de accesorii, altor condiții de furnizare (transmitere) ori clauzelor contractuale, precum și locatorul a încălcat esențial alte clauze ale contractului.

Astfel, în temeiul normei citate și a prevederilor art. 737, 747 din Codul civil (redacția până la 01.03.2019), reclamantul a declarat prin cerere scrisă rezilierea contractului și a solicitat recuperarea prejudiciului cauzat prin restituirea tuturor sumelor achitate de care a beneficiat ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA. De asemenea, conform pct. 8.4. din contractul de leasing financiar nr. 2505L-2016- CUC din 21 ianuarie 2016, un exemplar al cheii se păstra la oficiul locatorului, însă după cum s-a constatat ulterior, acesta nu și-a onorat obligația de păstrare, deoarece, exemplarul de chei păstrat la el nu era de la mijlocul de transport asigurat, prin ce a fost încălcată o clauză esențială a contractului, de care depindea achitarea despăgubirii de asigurare în caz de furt al mijlocului de transport.

Respectiv, lipsa celui de al doilea exemplar de cheie reprezintă o situație în care bunul nu corespunde ansamblului de accesorii (două seturi de chei). Referitor la temeiurile de nulitate a contractului s-a menționat că, Cucoș Vasile a considerat că încheie un act juridic asupra unui bun care reprezintă un tot întreg, având în vedere faptul că mijlocul de transport avea două chei originale. Reclamantul a mai invocat că s-a adresat la ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA pentru a obține un împrumut în vederea achitării integrale a mijlocului de transport pentru care a dat arvună, deoarece, în caz contrar, avea să piardă banii, iar ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA a profitat de această situație și a impus semnarea unui contract de leasing financiar, în condiții extrem de neavantajoase.

În altă ordine de idei, reclamantul a remarcat faptul că potrivit materialelor cauzei, ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA, este proprietarul mijlocului de transport și beneficiarul pe contractul de asigurare facultativă CASCO, iar în vederea apărării drepturilor sale, a depus o acțiune împotriva CA ”Moldasig” SA cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 14 mai 2018, cauzele civile la acțiunea ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA și la acțiunea lui Cucoș Vasile au fost conexate într-un singur dosar. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 20 mai 2021, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA.

S-a admis parțial cererea depusă de Cucoș Vasile. S-a constatat rezilierea contractului de leasing financiar nr. 2505L-2016-CUC din 21 ianuarie 2016, încheiat între ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA și Cucoș Vasile. S-a încasat de la ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA în beneficiul lui Cucoș Vasile, suma de 27 547,99 Euro, cu titlu de prejudiciu material, convertiți în lei moldovenești, conform cursului BNM la data executării hotărârii. S-a încasat de la ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA în beneficiul statului, taxa 3 de stat în sumă de 17 951,09 lei. În rest, cererea de chemare în judecată depusă de Cucoș Vasile a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 02 iunie 2021, ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 20 mai 2021, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea depusă de ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA să fie admisă integral, iar acțiunea înaintată de Cucoș Vasile să fie respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2022, s-a admis apelul declarat de ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA. S-a casat integral hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 20 mai 2021 și s- a emis o nouă hotărâre prin care: - S-a admis cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA către Cucoș Vasile, Cucoș Zinovia, Morarescu Mihai și Morarescu Vasile, intervenient accesoriu CA ”Moldasig” SA, cu privire la încasarea datoriei.

- S-a încasat, în mod solidar, din contul lui Cucoș Vasile, Cucoș Zinovia, Morarescu Mihai și Morarescu Vasile în beneficiul ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA, datoria aferentă contractului de leasing financiar nr. 2505L-2016-CUC din 21 ianuarie 2016, în sumă de 27 883,96 Euro, în lei moldovenești la data executării hotărârii. - S-au încasat, în mod solidar, din contul lui Cucoș Vasile, Cucoș Zinovia, Morarescu Mihai și Morarescu Vasile în beneficiul ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA, cheltuielile de judecată, legate de achitarea taxei de stat în prima instanță, în sumă de 17 951,09 lei și cheltuielile de judecată, legate de achitarea taxei de stat în instanța de apel, în sumă de 23 451,14 lei.

- S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă Cucoș Vasile către ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA cu privire la rezilierea contractului de leasing, nulitatea contractului de leasing și încasarea prejudiciului material. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a dat o apreciere critică concluziei primei instanțe cu referire la faptul că Cucoș Vasile a fost în drept să declare rezilierea contractului de leasing și să solicite compensarea sumelor achitate pentru automobil, deoarece, rezilierea contractului de leasing financiar nr. 2505L-2016-CUC din 21 ianuarie 2016 din motivul lipsei celei de-a doua chei a autoturismului care a constituit obiectului leasingului, este lipsită de suport juridic, aceasta nefiind o circumstanță de privare a scopului de primire în posesiune și folosință a autoturismului.

De asemenea, instanța de apel a remarcat faptul că, la 23 iunie 2016, ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA a expediat în adresa lui Cucoș Vasile notificarea nr. 798 (recepționată de către destinatar) prin care i-a comunicat necesitatea achitării datoriilor acumulate până la 30 iunie 2016, iar la 30 decembrie 2016, ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA a reziliat contractul de leasing financiar nr. 2505L-2016-CUC din 21 ianuarie 2016. Respectiv, instanța de apel a conchis că Cucoș Vasile nu a fost în drept de a solicita rezilierea contractului din motivele invocate în cererea de chemare în judecată și nici de a solicita încasarea sumei de 27 547,99 euro cu titlu de prejudiciu, deoarece, prin prisma 747 din Codul civil, locatarul nu poate conta pe restituirea plăților efectuate dacă rezilierea are loc din culpa acestuia în temeiurile prevăzute de lege sau contract.

Suplimentar, prin prisma prevederilor art. 928 alin. (1) din Codul civil, conform căruia locatarul își asumă, din momentul posesiunii, toate riscurile pentru pieirea bunului, inclusiv cele datorate unei forțe majore, Curtea de Apel Chișinău a remarcat că locatarul 4 trebuie să achite ratele de leasing, chiar dacă bunul a pierit sau a fost deteriorat, fiind obligat chiar la restituirea întregului cost al contractului, inclusiv valoarea reziduală a bunului, de parcă acesta ar trece în proprietatea lui.

În context, făcând referire la faptul că furtul automobilului și refuzul acordării despăgubirii de asigurare de către CA ”Moldasig” SA nu îl exonerează pe Cucoș Vasile de obligațiunile asumate în baza contractului de leasing financiar nr.2505L-2016-CUC din 21 ianuarie 2016, și anume achitarea ratelor de leasing conform graficului de achitare, Curtea de Apel Chișinău a considerat întemeiată pretenția ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA privind încasarea în mod solidar din contul lui Cucoș Vasile, Cucoș Zinovia, Morarescu Mihail și Morarescu Vasile a datoriei în sumă de 27 883,96 Euro.

La 30 august 2022 și 09 septembrie 2022, Cucoș Zinovia și, respectiv, avocatul Chisnencu Alexandru în interesele Zinoviei Cucoș, au declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2022, prin care au solicitat casarea deciziei contestate și menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 20 mai 2021, sau restituirea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

La 19 septembrie 2022 și 29 septembrie 2022, Cucoș Vasile și, respectiv, avocatul Turceac Ivan în interesele lui Cucoș Vasile, au declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2022, prin care au solicitat casarea deciziei contestate și menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 20 mai 2021. În motivarea cererilor de recurs s-a invocat că instanța de apel, nu a apreciat corect și nu a elucidat pe deplin circumstanțele și probele administrate la dosar, nu a aplicat legea care trebuie să fie aplicată, fapt ce a dus la adoptarea unei soluții greșite.

Astfel, recurenții au remarcat că instanța de apel neîntemeiat a stabilit că scopul contractului este de a primi în posesiune și folosință temporară autoturismul, or, Cucoș Vasile avea intenția de a deveni proprietarul mijlocului de transport, iar la semnarea contractului cu ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA, era sigur că în orice caz (inclusiv furt), banii achitați nu vor fi pierduți. Cu referire la notificarea expediată de către ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA, recurenții au menționat că după recepționarea acesteia, Cucoș Vasile a efectuat câteva plăți, iar compania de leasing nu a întreprins acțiuni de recuperare a bunului, ceea ce demonstrează că ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA nu a avut temeiuri și nu a reziliat contractul de leasing.

De asemenea, recurenții au remarcat faptul că al doilea exemplar de chei nu a fost niciodată la Cucoș Vasile și nici nu l-a văzut, astfel că aspectul legat de procedura prezentării cheilor către compania de asigurare pentru primirea compensației, nu poate fi pus pe seama acestuia. Totodată, făcând o descriere a deficiențelor constatate și a persoanelor implicate pe marginea prezentării setului de chei diferite, recurenții au punctat că aceste împrejurări au făcut defectuoasă folosirea obiectului contractului de leasing, iar în urma furtului autoturismului, Cucoș Vasile nu a putut beneficia de garanțiile acestuia și ale contractului de asigurare. În altă ordine de idei, recurenții au menționat că instanța de apel nu a elucidat faptul că suma din Contractul de leasing, costul bunului și suma din contractul de arvună nu sunt identice.

Reieșind din circumstanțele expuse, recurenții au menționat că instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 10 alin. (3) lit. b) și c) din Legea cu privire la leasing, care îi permit lui Cucoș Vasile să solicite recuperarea de la ÎCS OCN ”Total Leasing & Finance” SA a prejudiciului material, ce constituie sumele achitate pentru autoturism. 5 În concluzie, recurenții au menționat că instanța de apel neîntemeiat a aplicat prevederile art. 9 alin. (2) din Legea cu privire la leasing și art. 928 alin. (1) din Codul civil, deoarece, normele citate nu reflectă situația pierderii posesiei și folosinței asupra bunului, cum este în cazul furtului. Cu referire la prevederile art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil menționează că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Potrivit materialelor cauzei, copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2022 a fost expediată părților în proces, la 01 august 2022, incluziv avocaților părților la adresele electronice. (f.d. 114, 115, vol.III) Astfel, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil consideră că recursurile declarate de Cucoș Zinovia și avocatul Chisnencu Alexandru în interesele ei, la 30 august 2022 și, respectiv, 09 septembrie 2022, și recursurile declarate de Cucoș Vasile și avocatul Turceac Ivan în interesele lui, la 19 septembrie 2022 și, respectiv, 29 septembrie 2022, sunt în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs, în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Cucoș Zinovia și de avocatul Chisnencu Alexandru în interesele Zinoviei Cucoș și, respectiv, de către Cucoș Vasile și de avocatul Turceac Ivan în interesele lui Cucoș Vasile, sunt neîntemeiate și urmează a fi declarate inadmisibile, din considerentele ce urmează. Potrivit art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurenților este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În speță, însă criticile invocate de recurenți nu pot duce la admisibilitatea recursurilor, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. 6 Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursurilor date, fiind lipsite de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestora cu soluția dată de instanța inferioară, iar argumentele recursurilor nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestora ca fiind admisibile. Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în recursurile declarate de Cucoș Zinovia și de avocatul Chisnencu Alexandru în interesele Zinoviei Cucoș și, respectiv, de către Cucoș Vasile și de avocatul Turceac Ivan în interesele lui Cucoș Vasile.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursurilor ca fiind admisibile. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Cucoș Zinovia și de avocatul Chisnencu Alexandru în interesele Zinoviei Cucoș și, respectiv, de către Cucoș Vasile și de avocatul Turceac Ivan în interesele lui Cucoș Vasile. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Maria Ghervas 7