2rac-339/18 — încasarea sumei

Dosarul nr. 2rac-339/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud. N. Iordachi)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Danilov, I. Secrieru, Iu. Cimpoi)

ÎNCHEIERE

5 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea cu răspundere limitată „Bicar-Bimpex”, reprezentată de avocatul Viorel

Gortolomei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea pe

acțiuni „Apă-Canal Chișinău” împotriva Societății cu răspundere limitată „Bicar-

Bimpex” cu privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei din 3 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Bicar-Bimpex” și

a fost menținută hotărârea din 29 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana,

c o n s t a t ă:

La data de 21 martie 2017 SA „Apă-Canal” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Bicar-Bimpex” cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 13 iulie 2005 a încheiat

cu pârâta contractul nr. 5-866-33 privind livrarea apei și recepționarea apelor uzate

în canalizarea municipală.

A menționat că, conform pct. 3.1.1 și 3.1.3 din contractul enunțat, este obligată

să asigure aprovizionarea cu apă a clientului și să recepționeze în rețeaua de

canalizare apele uzate ce corespund normativelor concentrației maxim admisibile a

substanțelor poluante, reglementate de Regulile de recepționare a apelor uzate

industriale în sistemul de canalizare al mun. Chișinău și alte documente normative.

A susținut că, conform pct. 3.2.11 și 3.2.12 din contractul enunțat, clientul este

obligat să compenseze prejudiciul cauzat SA „Apă-Canal Chișinău” în cazul

evacuării în rețelele de canalizare a substanțelor poluante interzise spre recepționare,

în conformitate cu legile în vigoare și să achite costul apei consumate și evacuarea

apelor uzate, conform tarifelor fixate în lista de prețuri, iar în cazul depistării

1

normativelor CMA pentru apele uzate, plata se va efectua conform tarifelor

diferențiate.

A afirmat că, la data de 21 octombrie 2015, deplasându-se la adresa pârâtei,

reprezentantul SA „Apă-Canal Chișinău” a prelevat probe de ape uzate din

colectorul de canalizare și a întocmit procesul-verbal nr. 10, care a fost consemnat

de ambele părți.

A relevat că, prin prescripția nr. 1200/5333 din 29 octombrie 2015 pârâta a fost

informată despre rezultatele probelor de ape uzate, calitatea cărora depășește

concentrațiile maxim-admisibile (CMA).

A invocat că, în rezultatul neexecutării obligațiunilor contractuale, pârâta a

acumulat o datorie pentru depășirea concentrațiilor maxim-admisibile în sumă de

19360,22 de lei și o penalitate în sumă de 3388,06 lei, conform pct. 5.2 din contract,

calculată pentru perioada octombrie 2015 – februarie 2017.

A mai invocat că, pentru soluționarea litigiului pe cale extrajudiciară, la data

de 09 ianuarie 2017 s-a adresat la SRL „Bicar-Bimpex” cu reclamația nr. 11.5-08/39,

la care nu a primit nici un răspuns.

A solicitat încasarea de la pârâtă a sumei de 22748,28 de lei și taxa de stat în

sumă de 682,45 de lei.

Prin hotărârea din 29 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana

acțiunea depusă de către SA „Apă-Canal Chișinău” a fost admisă și a fost încasată

din contul SRL „Bicar-Bimpex” datoria în sumă de 19360,22 de lei, penalitatea în

sumă de 3388,06 lei și taxa de stat în sumă de 682,45 de lei, în total suma de

23430,73 de lei.

Prin decizia din 3 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către SRL „Bicar-Bimpex” și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel, raportând prevederile art. 512 alin. (1), 513 alin. (1), 514 și

572 alin. (1) și (2) din Codul civil, ale art. 17 lit. a) și j) din Legea privind serviciul

public de alimentare cu apă și de canalizare și ale pct. 65 lit. a) și n) din Regulamentul

cu privire la serviciul public de alimentare cu apă și canalizare, aprobat prin

Hotărârea ANRE nr. 271 din 16 decembrie 2015 la circumstanțele cauzei, a conchis

ca fiind indubitabilă obligația contractuală și legală a apelantei de a nu admite

deversarea în sistemul public de canalizare a apelor uzate cu depășirea normativelor

concentrațiilor maxim admisibile, stabilite în anexele nr. 1 și nr. 2 la Regulamentul

privind cerințele de colectare, epurare și deversare a apelor uzate în sistemul de

canalizare și/sau în emisari de apă pentru localitățile urbane și rurale, aprobat prin

Hotărârea Guvernului RM nr. 950 din 25 noiembrie 2013.

De asemenea, instanța de apel a constatat ca fiind indubitabilă obligația

apelantei de plată a sumei de 19360,22 de lei, cu titlu de plată pentru deversarea în

rețeaua de canalizare deservită de intimată a apelor uzate cu depășirea normativelor

concentrațiilor maxim admisibile a poluanților, obligație instituită ca urmare a

nerespectării de către apelantă a obligației asumate în baza contractului încheiat cu

intimata de respectare a normativelor corespunzătoare.

Instanța de apel a reținut că, apelanta nu a contestat nici în prezenta cauză și

nici nu a prezentat dovada contestării actelor puse la baza calculului efectuat de

2

intimată a valorii determinate pentru necesitatea preepurării apelor uzate evacuate

de apelantă și nu a solicitat anularea acestora, motiv pentru care instanța de apel a

constatat existența prezumției în speță a legalității actelor respective.

Totodată, prin prisma art. 624 din Codul civil și a clauzelor contractuale expuse

la pct. 5.2 din contractul nr. 5-866-33 din 13 iulie 2005, instanța de apel a constatat

că, depășirea de către apelantă a termenului, la care urma a fi executată obligația de

plată a sumei de 19360,22 de lei instituie dreptul intimatei de a calcula și a pretinde

de la apelantă plata penalității aferente, ce constituie în speță suma de 3388,06 lei.

Data de plată a sumei de 19360,22 de lei este stabilită în factura fiscală eliberată pe

numele apelantei și, astfel, prin prisma clauzelor contractuale și ale art. 617 alin. (2)

din Codul civil, apelanta avea obligația de a achita suma respectivă pînă la data

corespunzătoare, neexecutarea acestei obligații instituind obligația acesteia de plată

a sancțiunii penale stabilite în contract.

La data de 4 iulie 2018 SRL „Bicar-Bimpex”, reprezentată de avocatul Viorel

Gortolomei, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, hotărârile judecătorești sunt neîntemeiate

și ilegale, deoarece nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei în fond, nu au fost dovedite circumstanțele

considerate ca fiind stabilite, au fost încălcate și aplicate greșit normele de drept

material.

A mai menționat că, concluziile instanțelor judecătorești sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei.

Consideră că, SA „Apă-Canal Chișinău”, în calitate de prestator unic pe piața

serviciilor de alimentare cu apă potabilă și de recepționare a apei uzate, impune

recurentei spre plată, în baza facturilor fiscale, tarife ilegale, inechitabile și

netransparente.

De asemenea, consideră că, SA „Apă-Canal Chișinău”, prin comportamentul

său, face abuz de poziție dominantă, încălcând prevederile art. 11 din Legea

concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012.

A susținut că, intimata, ilegal și contrar prevederilor contractuale, a impus spre

achitare, cu un tarif diferențiat, plata pentru prestarea serviciilor de preepurare a

apelor uzate conform actului de prestare a serviciilor de preepurare a apelor uzate în

sumă de 19360,22 de lei, în baza facturii fiscale seria CZ 0923220 din 29 octombrie

2015, deoarece recurenta deja achitase plata pentru serviciile de evacuare a apei

uzate pentru luna octombrie 2015 în mărime de 4298,11 lei, conform facturii fiscale

seria CZ 0921829 din 26 octombrie 2015.

A afirmat că, prestarea unor servicii de preepurare a apelor uzate nu face

obiectul contractului nr. 586633/33 din 13 iulie 2005, încheiat între SA „Apă-Canal

Chișinău” și SRL „Bicar-Bimpex” sau ultima nu a solicitat de la SA „Apă-Canal

Chișinău” acordarea unor asemenea servicii și nici nu a consimțit acordarea lor de

către operator. Astfel, servicii de preepurare a apelor uzate nici nu au fost prestate.

3

A invocat că, conform prevederilor contractului enunțat, plata pentru serviciile

prestate de către SA „Apă-Canal Chișinău” de evacuare a apei uzate se efectuează

de abonat în baza unui singur cost lunar, care se calculează sau conform tarifului fix

pentru un m3 de apă evacuată.

A considerat că, solicitarea achitării sumei pentru serviciile de preepurare a apei

uzate în mărime de 19360,22 de lei de către recurentă, în contextul în care plata deja

a fost efectuată pentru serviciile de evacuare a apei uzate pentru luna octombrie 2015

în baza facturii fiscale seria CZ 0921829 din 26 octombrie 2015 în sumă de 4298,11

lei, urmărește ca scop achitarea unei plăți pentru servicii neprevăzute în contract,

nesolicitate și neconsimțite de către recurentă sau a unei plăți suplimentare pentru

unul și același serviciu.

A relevat că, instanța de apel nu a dat apreciere deciziei nr. APD-61 din 4

decembrie 2017 emisă de către Plenul Consiliului Concurenței pe un caz analogic,

conform căreia SA „Apă-Canal Chișinău” a fost sancționată.

Prin referința depusă la data de 6 august 2018 SA „Apă-Canal Chișinău” a

solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 3 aprilie

2018, dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă lipsesc la

dosar.

Astfel, recursul, declarat la data de 4 iulie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

4

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către SRL „Bicar-Bimpex”,

reprezentată de avocatul Viorel Gortolomei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe cînd în recursul

declarat de către SRL „Bicar-Bimpex”, reprezentată de avocatul Viorel Gortolomei,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către SRL „Bicar-Bimpex”, reprezentată de avocatul

Viorel Gortolomei, ca inadmisibil.

5

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către SRL „Bicar-Bimpex”, reprezentată de avocatul

Viorel Gortolomei, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

6