2rac-169/18 — încasarea datoriei

Prima instanța: Judecătoria Chișinău, sediul Centru Dosarul 2rac-169/18

Judecător: A. Cucerescu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

Î N C H E I E R E

02 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat, Ion Druță

examinând admisibilitatea recursului declarat de Departamentul Dotări al

Ministerului Apărării Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea pe

acțiuni „Apă-Canal Chișinău” împotriva Departamentului Dotări al Ministerului

Apărării Republicii Moldova cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017, prin care s-

a admis apelul declarat de către Societatea pe acțiuni „Apă-Canal Chișinău”, s-a

casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 19 iulie 2017 și s-a emis o

nouă hotărâre prin care s-a admis acțiunea înaintată de către Societatea pe acțiuni

„Apă-Canal Chișinău”,

c o n s t a t ă:

La 16 ianuarie 2017, SA „Apă-Canal Chișinău” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Departamentului Dotări al Ministerului Apărării Republicii

Moldova cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 16 aprilie 2008, a încheiat cu

pârâtul contractul nr. 1-310-34/01 privind livrarea apei și recepționarea apelor uzate

în canalizarea municipală.

Mai menționează că, conform pct. 3.1.1 din contractul enunțat, SA „Apă-

Canal Chișinău” este obligată să asigure aprovizionarea cu apă a clientului și să

recepționeze de la client în sistemul municipal de canalizare apele uzate.

Menționează că Departamentului Dotări al Ministerului Apărării Republicii

Moldova, conform pct. 3.2.12 din contract, este obligat să achite costul apei

consumate și evacuarea apelor uzate în termenele stabilite în facturile emise de către

furnizor.

1

Afirmă că volumul de apă consumat și a apelor uzate a fost calculat în baza

pct. 4.1 din contract, conform datelor înregistrate de contorul instalat la branșament

și fixate în cartelele de evidență.

Relevă că urmare a neexecutării obligațiunilor contractuale, pârâtul a format

o datorie debitorială față de SA „Apă-Canal Chișinău” în mărime de 130 416,48 lei

pentru perioada iulie 2014-noiembrie 2016.

Invocă că în scopul redresării acestui litigiu, pârâtului i-a fost expediată prin

intermediul unei scrisori recomandate, reclamația nr. 11.5-08/2151 din 16 decembrie

2016, la care nu a primit nici un răspuns.

Reclamanta SA „Apă-Canal Chișinău” solicită încasarea de la pârât a datoriei

în sumă de 130 416,48 lei și a taxei de stat în sumă de 3 912,50 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 19 iulie 2017 acțiunea

înaintată de către SA „Apă-Canal Chișinău” împotriva Departamentului Dotări al

Ministerului Apărării Republicii Moldova cu privire la încasarea datoriei și taxei de

stat, a fost respinsă ca nefondată (f.d.62, f.d.67-69).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017, s-a admis apelul

declarat de către SA „Apă-Canal Chișinău”, s-a casat hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 19 iulie 2017 și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a

admis acțiunea înaintată de către Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”, s-a

încasat din contul Departamentului Dotări al Ministerului Apărării în beneficiul

Societății pe acțiuni „Apă-Canal Chișinău” datoria în sumă de 130 416,48 lei și

cheltuielile de judecată în sumă de 6 846, 88 lei (f.d.140, f.d.141-147).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 06 martie 2018,

Departamentul Dotări al Ministerului Apărării, prin intermediul reprezentantului

Solomon Oleg a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017 și menținerea hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 19 iulie 2017.

În motivarea cererii de recurs a indicat că decizia instanței de apel este una

ilegală și neîntemeiată, emisă cu neaplicarea unei legi care trebuia să fie aplicată, iar

probele administrate în proces au fost apreciate arbitrar de către instanța

judecătorească.

La 21 aprilie 2018 intimatul SA „Apă-Canal Chișinău” a prezentat referință

pe marginea recursului depus, solicitând declararea acestuia inadmisibil.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

în adresa părților la 26.12.2017 (f.d. 148), cât și faptul că la materialele cauzei nu

sunt careva probe privind recepționarea acesteia de către Departamentul Dotări al

Ministerului Apărării, instanța de recurs consideră recursul ca fiind depus în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

2

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Departamentul Dotări al

Ministerului Apărării, prin intermediul reprezentantului Solomon Oleg nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenta

nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a

formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a actului

judecătoresc recurat.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII

CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele

3

recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei,

care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Departamentul Dotări al Ministerului Apărării, prin intermediul

reprezentantului Solomon Oleg ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Departamentul Dotări al Ministerului Apărării, prin

intermediul reprezentantului Solomon Oleg se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

4