2ra-945/18 — constatarea existentei relatiilor de munca, obligarea perfectarii contractului de munca, restabilirea la lucru, incasarea salariului si repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-945/18

prima instanță, Jud. Chișinău, sediul Buiucani: L. Pruteanu

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău: A. Panov, V. Negru, V. Cotorobai

ÎNCHEIERE

05 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat, Victor Burduh

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Popescu

Victoria, reprezentată de avocatul Doina Ioana Străisteanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Popescu Victoria

împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „IQ Labs-M” Societate cu Răspundere

Limitată, intervenient accesoriu Inspecția de Stat a Muncii cu privire la constatarea

existenței relațiilor de muncă, obligarea perfectării contractului de muncă cu

restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 12 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Popescu Victoria, reprezentantă de avocatul Doina

Ioana Străisteanu, și menținută hotărârea din 27 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 19 mai 2016, Popescu Victoria, reprezentantă de avocatul Doina Ioana

Străisteanu, a depus cerere de chemare în judecată, concretizată ulterior, împotriva

ÎCS „IQ Labs-M” SRL, intervenient accesoriu Inspecția de Stat a Muncii cu privire la

constatarea existenței relațiilor de muncă, obligarea perfectării contractului de muncă

cu restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în baza CV-ului depus, a fost

invitată de către pârât la interviu într-un oficiu amplasat pe bd. Dacia, nr. 31, mun.

Chișinău (adresa acestui oficiu nu corespunde cu adresa sediului juridic trecut în

Registrul de Stat al Persoanelor Juridice). După interviu, pârâtul i-a propus un loc de

muncă în una din departamentele sale, și anume în „Compliance”, unde se

examinează plângerile clienților împotriva agenților săi de vânzări, sarcina sa fiind de

a examina aceste plângeri.

A menționat că, pârâtul i-a comunicat că activează în domeniul prestării

serviciilor turistice, ajută clienții să procure bilete avia.

A susținut reclamanta că a activat în departamentul „Compliance” din cadrul

1

ÎCS „IQ Labs-M” SRL începând din 28 iulie 2015, fiindu-i promisă achitarea unei

remunerații lunare în sumă de 300 dolari SUA. La fel, i s-a comunicat că contractul de

muncă va fi perfectat mai târziu.

Reclamanta a mai indicat că a beneficiat de cursuri de instruire pentru a face

cunoștință cu activitatea companiei. Când a început să lucreze, supervizorul său a fost

Tatiana Grigorciuc.

Afirmă că, după câteva zile de muncă, pârâtul i-a preluat amprentele digitale și

a fotografiat-o pentru a perfecta permisul de intrare.

În calitatea sa de angajată al ÎCS „IQ Labs-M” SRL, dânsa primise instruire și

acces la programele de lucru folosind nume de utilizator și parolă dată de compania

pârâtă.

După ce activase timp de o lună, la 31 august 2015, a constatat că nu a fost

perfectat contractul de muncă, i s-a refuzat în achitarea salariului pentru perioada

lucrată și i s-a comunicat că nu va fi admisă la locul de muncă.

Reclamanta a adresat companiei pârâte o cerere, prin care a solicitat perfectarea

contractului individual de muncă, lista terților cărora le-a dezvăluit datele sale cu

caracter personal, achitarea salariului pentru perioada care a activat la companie și

salariului pentru lipsa forțată de la muncă, la care nu a primit niciun răspuns.

La 08 octombrie 2015, reclamanta a adresat Inspecției de Stat a Muncii o

plângere, la care abia la 22 ianuarie 2016 a primit răspuns, fiind informată că în urma

examinării plângerii nu au fost stabilite careva raporturi de muncă între dânsa și ÎCS

„IQ Labs-M” SRL, totodată explicându-i-se despre dreptul de a se adresa în instanța

de judecată.

Prin prezenta cerere de chemare în judecată a solicitat reclamanta constatarea

existenței relației de muncă între dânsa și ÎCS „IQ Labs-M” SRL, obligarea pârâtului

de a perfecta contractul individual de muncă începând cu 28 iulie 2015; restabilirea în

funcție; încasarea a sumei de 354 de dolari SUA pentru fiecare lună de absență forțată

de la muncă până la ziua repunerii în funcție; repararea prejudiciului moral cauzat în

mărime de 5 salarii lunare, adică a sumei de 1772,75 dolari SUA și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 27 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 12 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat

de Popescu Victoria, reprezentată prin avocatul Străisteanu Doina Ioana, a fost respins

și menținută hotărârea din 27 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au ajuns la concluzia netemeiniciei

acțiunii, constatând lipsa existenței raportului juridic de muncă între compania ÎCS

„IQ Labs-M” SRL și Popescu Victoria, ultima fiind doar testată pentru o eventuală

activitate în Compania „International Travel Network”.

Mai mult ca atât, și Inspecția Muncii, care în urma examinării petițiilor adresate

de către Popescu Victoria, a conchis asupra imposibilității constatării cărorva relații

de muncă între părți.

2

La 01 februarie 2018, Popescu Victoria, reprezentată de avocatul Străisteanu

Doina Ioana, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea

acestuia, casarea deciziei din 12 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii

din 27 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu emiterea unei hotărâri

noi de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului, Popescu Victoria a invocat ilegalitatea și netemeinicia

hotărârilor judecătorești, susținând că acestea sunt ilegal emise în raport cu

circumstanțele cauzei și probelor prezentate în cadrul examinării pricinii.

A considerat recurenta că la materialele cauzei au fost aduse suficiente probe,

care fac dovada faptului că Popescu Victoria a fost încadrată în muncă în cadrul

companiei ÎCS „IQ Labs-M” SRL, și anume copia discuțiilor de la lucru cu

supervizorul său Anastasia Curaru, copia facturii detaliate despre convorbirile

telefonice cu T. Grigoriuc, V. Ignatiuc, E. Pavel – toți angajați ai ÎCS „IQ Labs-M”

SRL, declarațiile martorului A. Curaru, afirmațiile directorului ÎCS „IQ Labs-M” SRL,

A. Harjevscki care a recunoscut că o cunoaște pe recurentă și că aceasta a lucrat la

companie.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că recurenta a făcut cunoștință cu decizia din 12

octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, la data de 30 noiembrie 2017.

Astfel, recursul declarat la data de 01 februarie 2018, este în termen.

La 23 aprilie 2018, în adresa intimaților ÎCS „IQ Labs-M” SRL și Inspecția

Municii a fost expediată copia recursului declarat de către Popescu Victoria, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Intimații nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus referințe

în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de către Popescu Victoria este inadmisibil, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă,

se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul

în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

3

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Popescu Victoria nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluția

pronunțată de către instanța de apel și instanța de fond și nu relevă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv

nu constituie temei de casare a hotărârilor recurate și urmează a fi respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Cod

de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și de drept procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu

temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii,

asupra cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul

corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

către Popescu Victoria, reprezentată de avocatul Străisteanu Doina Ioana ca

inadmisibil.

4

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440, Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Popescu Victoria, reprezentată de avocatul Doina

Ioana Străisteanu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5