3ra-1152/18 — anularea actelor de inspectie

3ra-1152/18 — anularea actelor de inspectie (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.3ra-1152/2018

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (A.Brăgaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A.Bostan, A.Pahopol, V.Negru)

Î N C H E I E R E

05 septembrie 2018 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Matexcom”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Matexcom” împotriva Biroului Vamal Chișinău privind

anularea actelor de inspecție,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2018,

c o n s t a t ă :

La data de 10 august 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „Matexcom” a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chișinău privind

anularea actelor de inspecție nr.2070158553 din 04 iulie 2017 și nr.2070158299

din 03 iulie 2017.

În motivarea acțiunii a indicat că de către Biroul Vamal Chișinău, post vamal

Industrială a fost întocmit Actul de inspecție nr.2070158553 din 04 iulie 2017

potrivit căruia a fost rectificată valoarea în vamă prin aplicarea metodei de rezervă,

astfel majorînd valoarea în vamă a mărfurilor cu 259 952,72 lei și Actul de

inspecție nr.2070158299 din 03 iulie 2017 potrivit căruia a fost rectificată valoarea

în vamă prin aplicarea metodei de rezervă, astfel majorînd valoarea în vamă a

mărfurilor cu 336 391,59 lei.

Nefiind de acord cu actele menționate și acțiunile Serviciului Vamal, la data

de 13 iulie 2017 a înaintat în adresa Serviciului Vamal cerere prealabilă cu nr.16

prin care a solicitat anularea actelor în cauză. Motivele și argumentele din cererea

prealabilă au fost ignorate de către Serviciul Vamal prin răspunsul nr.28/11-9798

din 27 iulie 2017.

A menționat că la Biroul Vamal Chișinău, post vamal Industrială, au fost

depuse declarațiile vamale în detaliu 2070158299 și 2070158553 și formularul

D.V.1 în conformitate cu anexa 2, 3 al Regulamentului nr.974 din 15 august 2016.

Odată cu declararea mărfurilor importate a fost declarată și valoarea acesteia în

baza tranzacției și prețului achitat.

1

La data de 05 iulie 2017 s-a solicitat prezentarea în termen de 2 zile a oricărui

acord posibil între vînzător și cumpărător, cataloage și oferte, prețuri ale

vînzătorului, corespondența comercială, alte documente și informații care sunt în

măsură să dovedească realitatea valorii anunțate.

La 05 iulie 2017 prin scrisoarea de însoțire, Biroului Vamal Chișinău i-au fost

prezentate scrisorile furnizorilor, precum și invoice-urile și listele încărcăturii de la

NN360 (LPP, Mango, etc.) și Postskriptum GmbH (mixt). La fel s-a atras atenția

Biroului Vamal Chișinău că conform contractului din 10 ianuarie 2012, Societatea

cu Răspundere Limitată „Matexcom” cumpără de la „Rost” OOD îmbrăcăminte,

încălțăminte pentru copii, bărbați, femei din sezoanele precedente, inclusiv și cu

defecte. Biroul Vamal Chișinău nu a fost de acord cu valoarea în vamă declarată,

menționînd la data de 05 iulie 2017, în actul de inspecție nr.2070158553, indicînd

faptul că „s-a stabilit că datele din acte sunt contradictorii și există discrepanță între

prețul declarat și valoarea mărfurilor identice anterior importate” potrivit p.34 a

Regulamentului nr.974 din 15 august 2016.

Ignorînd toate probele prezentate și legislația în vigoare la 07 iulie 2017 s-a

emis Actul de inspecție nr.2070158553 din 04 iulie 2017 potrivit căruia a fost

rectificată valoarea în vamă prin aplicarea metodei de rezervă, astfel majorînd

valoarea în vamă a mărfurilor cu 259 952,72 lei și Actul de inspecție

nr.2070158299 din 03 iulie 2017 potrivit căruia a fost rectificată valoarea în vamă

prin aplicarea metodei de rezervă, astfel majorînd valoarea în vamă a mărfurilor cu

336 391,59 lei.

Consideră că prin faptul solicitării de către Biroul Vamal Chișinău a

prezentării anumitor acte, cu referire la unele declarații vamale, ultimul era obligat

să argumenteze imposibilitatea aplicării metodei nr.1. Solicitarea unor acte fără

confirmarea necesității acestora, precum și neargumentarea acțiunilor sale, poate fi

interpretată drept acțiune abuzivă față de declarant.

A menționat că prețurile de procurare a mărfii s-au convenit cu exportatorul,

fiind indicate expres în actele prezentate care au fost veridice și suficiente pentru

determinarea valorii de vamă, cu certitudine că valoarea mărfii coincidea cu

documentele însoțitoare, iar argumentul Biroului Vamal Chișinău precum că prețul

de import indicat la marfa enunțată în declarațiile vamale nu este real și efectiv,

fiind diminuat, este neîntemeiat și poartă caracter declarativ, nefiind prezentate

probe întru confirmarea faptului că există careva incorectitudini sau falsuri în

actele comerciale prezentate de către reclamant.

Consideră că acțiunile Biroului Vamal Chișinău nu au fost transparente,

precum și nu s-au confirmat temeiurile și metodele specificate la art.11-16 al Legii

cu privire la tariful vamal că nu pot fi utilizate față de Societatea cu Răspundere

Limitată „Matexcom” și valoarea mărfii în vamă s-a determinat prin metoda de

rezervă, iar ca urmare au fost majorate plățile vamale.

A indicat că Societatea cu Răspundere Limitată „Matexcom” a introdus pe

teritoriul Republicii Moldova în regim de import marfă la prețurile stabilite în

contract, acestea, de rînd cu alte cheltuieli, prevăzute de legislație constituind

valoarea în vamă declarată, însă în urma acțiunilor organului vamal, prefectînd

actele de inspecție privind majorarea valorii în vamă, Biroul Vamal și-a motivat

acțiunile pe faptul că nu au fost respectate prevederile pct.34 din Hotărîrea

Guvernului nr.974 din 15 august 2016, însă în acest sens nu au fost prezentate

confirmări ale abaterii de la normele legale a declarantului Societatea cu

2

Răspundere Limitată „Matexcom” ceea ce indică că argumentele invocate au

caracter declarativ. Prin urmare, organul vamal antrenat la vămuirea mărfurilor

poate dispune de informații, pe care nu le are declarantul, însă acestea urmau a fi

comunicate inclusiv declarantului or, dubiile referitor la informația declarată,

precum și rezultatul acestor dubii, urmau a fi comunicate declarantului.

A indicat că agentul economic este impus de realitatea relațiilor comerciale de

a se conforma organelor vamale de a majora valoarea în vamă a mărfii și nu

îngrădește dreptul de a contesta în instanța de judecată acțiunile organului vamal.

Consideră că prin Actele de inspecție nominalizate și acțiunile întreprinse în

acest sens, au fost lezate drepturile sale inclusiv prin impuneri suplimentare

nejustificate.

Prin hotărîrea din 05 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central

s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Matexcom” împotriva Biroului Vamal Centru privind

anularea actelor de inspecție din 03 iulie 2017 și 04 iulie 2017.

Prin decizia din 03 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Matexcom” și s-a menținut

hotărîrea din 05 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „Matexcom” împotriva Biroului Vamal Centru privind anularea actelor de

inspecție din 03 iulie 2017 și 04 iulie 2017.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, cu referire la circumstanțele cauzei, a

reținut că soluția primei instanțe este justă și argumentată, bazată pe elucidarea

completă și sub toate aspctele a circumstanțelor cauzei, fiind în concordanță cu

normele de drept pertinente.

A reținut că apelantul nu a făcut dovada corectitudinii îndeplinirii prevederilor

legale la executarea procedurii de determinare a valorii în vamă. Prin urmare,

autoritatea vamală, pe parcursul etapei de verificare a corectitudinii determinării de

către declarant a valorii în vamă a mărfii și în rezultatul constatărilor privind

completarea declarației vamale cu date justificative, întemeiat a dispus întocmirea

actelor de inspecție contestate. Concluzia primei instanței este justă, avînd la bază

cumulul de dovezi administrate, cărora le-a fost dată o apreciere juridică cuvenită,

iar argumentele aduse de apelant în susținerea poziției sale, sunt declarative, fără

suport legal și probatoriu, similare celor examinate în prima instanță și asupra

cărora instanța de fond s-a expus.

La 06 iulie 2018, Societatea cu Răspundere Limitată „Matexcom” a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei din 03 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău

și a hotărîrii din 05 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central cu

emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului recurentul a indicat dezacordul său cu hotărîrile

adoptate de instanțele ierarhic inferioare și a redat circumstanțele de fapt și de

drept indicate pe parcursul examinării cauzei.

A menționat că instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat legea care trebuia să

fie aplicată și au interpretat în mod eronat legea, art.432 alin.2 lit.a), c) Cod de

procedură civilă.

A indicat că prin actele de inspecție adoptate și acțiunile întreprinse în acest

sens i-au fost lezate drepturile inclusiv prin impuneri suplimentare nejustificate. La

3

fel instanța de apel în decizie s-a bazat pe Hotărîrea Guvernului nr.600 din 14 mai

2002, care a fost abrogată la 19 noiembrie 2016 prin Hotărîrea Guvernului nr.974

din 15 august 2016.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia Curții de Apel Chișinău din 03

aprilie 2018 a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 31 mai

2018 (f.d.143, Vol.II) lipsind însă date privind recepționarea acesteia recursul

declarat la 06 iulie 2018 de Societatea cu Răspundere Limitată „Matexcom” se

consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art.439 alin.(2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Matexcom” este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

4

Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Matexcom”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, la caz încălcările

invocate de către recurent, exprimate sub forma unor enunțuri generale, fără a fi

aprofundate, nu conțin exclusiv chestiuni de drept și nu permit încadrarea lor în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel,

în mod evident lipsește o formulare suficientă și adecvată în ceea ce privește

chestiunea de drept pusă în discuție pentru a identifica esența cererii de recurs și

ilegalitatea deciziei contestate, impuse de art.437 alin.1, lit.f) Cod de procedură

civilă (a se vedea, Petrovic v.Luxembrug, 17 februarie 2011, parag.31 – 33, Sturm

v.Luxemburg, ibidem, parag.32).

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiență

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură

civilă, însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

5

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle v.Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Latourniere v.Franța, 10 decembrie 2002, parag.2; Hansen v.Norvegia, 2

octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 §

1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-

se pe dispozițiile legale specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de

succes”, ceea ce s-a constat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis,

Kukkonen vs Finlanda (nr.2), 13 ianuarie 2009, parag.24; Papaioannou vs Grecia,

2 iunie 2016, parag.45 sau Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Matexcom”.

În conformitate cu art.art.270, 433 lit.a), 440 alin.(1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Matexcom”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

6