2rac-317/18 — încasarea sumei

Dosarul nr. 2rac-317/18

Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central (jud: S. Slobodzean)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Simciuc, I. Țurcan, I. Cotruță)

ÎNCHEIERE

22 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Agentul

de Asigurare „Sebcos Grup” Societatea cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă

Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acțiuni împotriva Agentului

de Asigurare „Sebcos Grup” Societatea cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea

datoriei,

împotriva deciziei din 28 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Întreprinderea Mixtă Compania de Asigurări „Grawe Carat

Asigurări” Societate pe Acțiuni, a fost casată hotărârea din 02 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Strășeni, sediul Central și a fost emisă o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La data de 05 august 2016 reclamanta ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Agentului de Asigurare „Sebcos Grup” SRL cu

privire la încasarea datoriei în mărime de 21967 de lei 50 bani și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 21 ianuarie 2013 a încheiat

cu Agentul de Asigurare „Sebcos Grup” SRL contractul de mandat nr. 01-A/13, prin care

l-a împuternicit pe acesta să încheie în numele său contracte de asigurare.

A specificat că, conform contractului menționat, Agentul de Asigurare „Sebcos

Grup” SRL a intermediat contractele de asigurare Casco cu achitarea primei de asigurare

în rate la următoarele autovehicule: nr. AC 130159 autovehiculul „BMW 730D”, n/î

xxxxx, nr. AC 130160 autovehicul „Volswagen Passat”, n/î xxxxx și nr. AC 130161

autovehicul „BMW X5”, n/î xxxxx.

A susținut că, în corespundere cu datele de evidență contabilă pentru contractele

menționate s-a creat o datorie în sumă totală de 21967 de lei 50 bani, cu titlu de prime de

1

asigurare pentru rata 3-4 (contract Casco nr. AC 130159 – 10104 de lei, contract Casco

nr. AC 130160 – 3038 de lei și contract Casco nr. AC 130161 – 8825 de lei 50 bani).

A invocat că, prin scrisorile nr. 335/16, 336/16, 337/16 din 27 iunie 2016, s-a

adresat contractanților acestor contracte intermediate pentru a fi comunicat faptul dacă au

fost achitate tranșele 3 și 4 ale primelor de asigurare. Ulterior, fiind contactați telefonic,

contractanții au declarat că au achitat aceste prime de asigurare către Agentul de Asigurare

„Sebcos Grup” SRL.

A notat că, prin pretenția nr. 64 DJ din 01 februarie 2016, a solicitat Agentului de

Asigurare „Sebcos Grup” SRL transferarea/achitarea datoriei acumulate, însă prin

răspunsul nr. 1, recepționat la data de 26 februarie 2016, ultimul a refuzat achitarea primele

de asigurare, solicitând expedierea extraselor din contul contractelor din speță și actul de

verificare a decontărilor reciproce între ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA și Agentul de

Asigurare „Sebcos Grup” SRL.

A subliniat că, prin scrisoarea nr. 180/DJ din 30 martie 2016, a solicitat repetat

achitarea primelor de asigurare netransferate și a expediat actul de verificare a decontărilor

reciproce. La data de 26 aprilie 2016 a recepționat scrisoarea Agentului de Asigurare

„Sebcos Grup” SRL nr. 3 din 21 aprilie 2016, prin care și-a exprimat refuzul de a achita

primele de asigurare.

A indicat că, prin scrisoarea nr. 767 din 16 mai 2016 a expediat în adresa Agentului

de Asigurare „Sebcos Grup” SRL extrasele din conturile contractelor de asigurare

Autocasco nr. AC 130159, nr. AC 130160 și nr. AC 130161, precum și informația

intermediarul despre faptul că asiguratorul își rezervă dreptul de a depune în instanța de

judecată cerere de chemare în judecată pentru încasarea forțată a datoriei, însă nu a primi

un răspuns la cele indicate.

A relatat că, prevederile pct. 32 din contractul de mandat nr. 01-A/13, prevede că

în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligațiilor de către una din

părțile contractante, partea culpabilă este obligată să repare daunele celeilalte părți.

A solicitat încasarea de la Agentul de Asigurare „Sebcos Grup” SRL în beneficiul

său a datoriei în mărime de 21967 de lei 50 bani și a cheltuielilor de judecată sub forma

taxei de stat în cuantum de 659 de lei 02 bani.

Prin hotărârea din 02 noiembrie 2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central,

acțiunea depusă de ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 28 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA, a fost casată hotărârea din 02 noiembrie 2017

a Judecătoriei Strășeni, sediul Central și a fost emisă o nouă hotărâre prin care a fost

admisă acțiunea depusă de ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA și a fost încasat de la Agentul

de Asigurare „Sebcos Grup” SRL în beneficiul ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA datoria

în sumă de 21967 de lei 50 bani și cheltuielile de judecată în cuantum de 1153 de lei 28

bani.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că instanța de fond eronat a

concluzionat că actul de verificare contabilă (f.d.25), nu poate fi reținut ca probă, deoarece

acesta nu întrunește condițiile de valabilitate a actului juridic, nu este semnat de către părți

și nu este aplicată ștampila întreprinderii.

Totodată, instanța de apel a menționat că în situația în care contractanții nu ar fi

achitat ratele primelor de asigurare, despre acest fapt ar fi fost notificat asigurătorul de

2

către intermediar - Agentul de Asigurare „Sebcos Grup” SRL conform pct. 21 din

contractului de mandat nr. 01-A/13 din 21 ianuarie 2013, iar la rândul său, ÎM „Grawe

Carat Asigurări” SA ar fi purces la rezilierea contractului de asigurare.

Or, la materialele pricinii, contrar prevederilor art.118 alin.(1) CPC, nu se regăsesc

careva înscrisuri ce ar confirma faptul că asigurătorul a recepționat o careva notificare de

la intermediar sau de la asigurați privind neplata ratelor primelor de asigurare pentru

contractele din litigiu, respectiv contractele de asigurare nr. AC 130159, nr. AC 130160 și

nr. AC 130161 nu au fost reziliate, iar obligațiile asigurătorului de a plăti despăgubirea de

asigurare în cazul survenirii unui eventual risc asigurat nu au încetat până la expirarea

nemijlocită a contractelor de asigurare.

De asemenea, instanța de apel a indicat că, la caz, urmează a fi reținut actul de

verificare a decontărilor din 31 decembrie 2013, potrivit căruia Agentul de Asigurare

„Sebcos Grup” SRL are o datorie față de apelant/reclamant în mărime de 21967 de lei 50

bani, or forma scrisă a acestuia a fost respectată, iar faptul că pîrîtul/intimat nu a aplicat

ștampila și semnătură nu reprezintă inexistența datoriei, or probe contrare în acest sens nu

au fost prezentate.

În consecință, instanța de apel a menționat că declarațiile prezentate în scris de

Bodiul Marius și Bodiul Vladimir, nu pot fi reținute, deoarece notarul nu certifică faptele

expuse în prezentul înscris, dar numai faptul că semnătura aparține persoanei care a

semnat.

La data de 20 iunie 2018 Agentul de Asigurare „Sebcos Grup” SRL a declarat recurs

împotriva deciziei din 28 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța

de apel.

În motivarea recursului a indicat că, deși instanțele inferioare au identificat

corect cadrul legal aplicabil speței, în mod eronat a interpretat prevederile legale și nu

s-au expus asupra tuturor motivelor invocate în susținerea poziției sale.

A menționat că, prin decizia contestă a fost încălcat dreptul părților care nu au

fost atrase în proces, or în situația încasării datoriei, contractanții contractului de

asigurare pot iniția un potențial litigiu între intermediar, adică Agentul de Asigurare

„Sebcos Grup” SRL și Bodiul Marius, Bodiul Vladimir privind încasarea datoriei ce

rezultă din contractele de asigurare.

A specificat că, citația și apelul motivat a fost recepționat după pronunțarea

deciziei instanței de apel, fapt care atestă imposibilitatea prezentării referinței la apel.

La data de 27 iulie 2018 ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA a depus referință la

cererea de recurs, prin care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 28 martie 2018,

dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul, declarat la data de 20 iunie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

3

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Agentul de Asigurare „Sebcos

Grup” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

4

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de

Agentul de Asigurare „Sebcos Grup” SRL, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul Agentului de Asigurare „Sebcos Grup” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Agentul de Asigurare „Sebcos Grup” Societatea cu

Răspundere Limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5