3ra-1093/18 — Obligarea prezentării informației

Dosar nr. 3ra-1093/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. Valentin Lastavețchi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Ana Panov, Virgiliu Buhnaci, Marina Anton)

Î N C H E I E R E

22 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul: Tatiana Vieru

Judecătorii: Maria Ghervas

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de notarul public Lilia

Burac împotriva Ministerului Justiției cu privire la obligarea prezentării informației,

împotriva deciziei din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a

respins apelul declarat de Ministerul Justiției și s-a menținut hotărârea din 21 iunie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 30 martie 2017, notarul public Lilia Burac a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la obligarea prezentării informației.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 6 februarie 2017, în temeiul Legii privind

accesul la informație, a depus la Ministerul Justiției cerere prin care a solicitat copiile

tuturor deciziilor, ordinelor și dispozițiilor referitor la aprobarea componenței inițiale

a Comisiei de concurs pentru suplinirea locurilor vacante de notar, conform rezultatelor

concursului public ce au fost publicate pe pagina web a Ministerului Justiției la data de

4 octombrie 2016; deciziile de modificare a componenței comisiei și actele care au stat

la baza modificărilor în componența comisiei.

Ministerul Justiției nu a acordat răspunsul în termenul prevăzut de lege.

Însă, prin răspunsul nr. 04/2118 din 6 martie 2017 a Ministerului Justiției,

recepționat la 14 martie 2017, i s-a expediat ordinul nr. 1048 din 16 noiembrie 2016

prin care a fost formată Comisia de concurs pentru suplinirea locurilor vacante de notar.

A indicat că, în răspuns și în anexele la răspuns nu se conțin informațiile solicitate

și acestea nu au fost prezentate până în prezent.

La 21 iunie 2017, Lilia Burac, reprezentată de avocatul Victor Burac a depus

cerere de concretizare a acțiunii în care a indicat că, în cadrul ședinței din 19 iunie

2016, reprezentantul Ministerului Justiției a prezentat informațiile solicitate în cererea

de chemare în judecată, astfel acțiunea înaintată fiind satisfăcută.

Solicită notarul public Lilia Burac prin cererea de concretizare a pretențiilor,

admiterea acțiunii, obligarea Ministerului Justiției de a prezenta ordinul nr. 1048 din

16 noiembrie 2016; hotărârea nr. 2 și procesul-verbal din 3 octombrie 2016 al ședinței

1

Comisiei de selectare prin concurs a membrilor Colegiului disciplinar al notarilor și

Comisiei de concurs pentru suplinirea locurilor vacante de notar cu indicarea în

dispozitivul hotărârii că hotărârea nu se pune în executare.

Prin hotărârea din 21 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea

a fost admisă integral, s-a obligat Ministerul Justiției de a prezenta notarului public

Lilia Burac copii certificate, în modul prevăzut de lege, a hotărârii nr. 2 a Comisiei de

selectare prin concurs public a membrilor Colegiului disciplinar al notarilor și

comisiilor de concurs pentru suplinirea locurilor vacante de notar privind aprobarea

rezultatelor concursului public pentru selectarea membrilor Comisiei pentru suplinirea

locurilor vacante de notar din 3 octombrie 2016 și ordinul Ministerului Justiției nr.

1048 din 16 noiembrie 2016 cu privire la formarea Comisiei de concurs pentru

suplinirea locurilor vacante de notar; s-a luat act de prezentarea de către reprezentantul

Ministerului Justiției, în ședința de judecată din 21 iunie 2017, a copiilor certificate, în

modul prevăzut de lege, a hotărârii nr. 2 a Comisiei de selectare prin concurs public a

membrilor Colegiului disciplinar al notarilor și comisiilor de concurs pentru suplinirea

locurilor vacante de notar privind aprobarea rezultatelor concursului public pentru

selectarea membrilor Comisiei pentru suplinirea locurilor vacante de notar din 3

octombrie 2016 și ordinului Ministerului Justiției nr. 1048 din 16 noiembrie 2016 cu

privire la formarea Comisiei de concurs pentru suplinirea locurilor vacante de notar; s-

a dispus neexecutarea prezentei hotărâri.

Prin decizia din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Ministerul Justiției și s-a menținut hotărârea din 21 iunie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 11 iunie 2018, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei din 22

februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea cererii de recurs a invocat prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) lit.

c) și alin. (4) din Codul de procedură civilă.

A indicat că, nu au existat două ordine distincte care ar fi desemnat membri diferiți

ai Comisiei de concurs, deoarece a fost emis doar ordinul 1048 din 16 noiembrie 2016.

Relevă că, în cadrul ședinței instanței de fond, reprezentantul Ministerului Justiției

a prezentat toate actele solicitate de reclamant care constituie obiectul litigiului, iar

circumstanțele ce justifică pretențiile înaintate au decăzut.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 11 iulie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei copia

cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Însă, intimata notarul public Lilia Burac nu a depus referință prin care să-și expună

opinia asupra motivelor invocate în recursul declarat de Ministerul Justiției.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de

Ministerul Justiției, în raport cu materialele cauzei civile, consideră că acesta este

inadmisibil din următoarele considerente.

2

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Din actele cauzei se constată că, decizia din 22 februarie 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 19 aprilie 2018

(f.d.102). Însă, la materialele cauzei lipsesc careva date privind recepționarea acesteia.

Cererea de recurs a fost depusă la data de 11 iunie 2018 (f.d.104).

Astfel, recursul declarat de Ministerul Justiției, este în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate de Ministerul Justiției în

cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII

Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în

fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

3

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la instanța

de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,

modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut

cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor

ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991,

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul

Justiției, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Ministerul Justiției, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul: Tatiana Vieru

Judecătorii: Maria Ghervas

Nicolae Craiu

4