3ra-568/18 — accesul la informatie

3ra-568/18 — accesul la informatie (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra-568/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediu Centru)

Judecător: Victor Sandu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M.Guzun, L.Pruteanu, Iu.Cotruță

Î N C H E I E R E

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

Având în componență sa:

Președintele completului,

Judecător: Svetlana Filincova

Judecători: Nicolae Craiu și Dumitru Visternicean

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției prin

intermediul reprezentantului, Sorin Olaru,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată

depusă de către Notarul public Lilia Burac împotriva Ministerului Justiției

privind accesul la informație,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2017,

c o n s t a t ă :

La 22 februarie 2017, reclamanta Notarul public Lilia Burac a depus o

cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției privind accesul la

informație.

Pe parcursul examinării cauzei, la 12 mai 2017, Notarul public Lilia Burac

a depus o cerere de concretizare a cererii de chemare în judecată inițială, în

motivarea cărora a invocat că, activând în calitate de notar public, la 28

decembrie 2016 a înaintat Ministerului Justiției o cerere de participare la

concursul pentru schimbarea teritoriului de activitate a notarului, iar prin

hotărârea nr. 4 a Comisiei de licențiere a activității notariale din 29 decembrie

2016, a fost admisă la concursul pentru schimbul teritoriului de activitate.

Dat fiind faptul că concursul urma să aibă loc la 03 ianuarie 2017, iar

potrivit pct.27 din Regulamentul privind condițiile de organizare a concursului

pentru schimbarea teritoriului de activitate a notarului, aprobat prin ordinul MJ

nr.1120 din 07 decembrie 2016, hotărârea cu privire la rezultatele concursului

se publică în termen de 1 zi de la emitere, însă până la finele zilei de 04 ianuarie

2017, pe pagina web a pârâtului nu a fost publicată nici o informație privind

rezultatele concursului, la aceiași dată – 04 ianuarie 2017, reclamanta s-a

adresat cu o cerere scrisă către pârât, solicitînd copiile deciziilor și procesului –

1

verbal al ședinței comisiei de concurs din 03 ianuarie 2017, referitor la

concursul pentru schimbul teritoriului de activitate, inclusiv punctajul atribuit

notarilor admiși la concurs, însă până în prezent nu a primit nici un răspuns.

Din considerentul că, după cum invocă reclamanta, ațiunile pârâtului sunt

o încălcare a art. 34 din Constituția RM și art. 10 CEDO, care garantează

dreptul la informație, Notarul public Lilia Burac a depus prezenta cerere de

chemare în judecată, obiectul acțiunii constituiind repararea dreptului la accesul

la informație prin obligarea autorității publice de a prezenta informația

solicitată.

Solicită reclamanta Notarul public Lilia Burac, inclusiv prin cerere de

concretizare a acțiunii din 12 mai 2017:

- obligarea Ministerului Justiției de a-i prezenta: copiile certificate ale

anexei ordinului MJ a RM nr. 642 din 16 iunie 2016, ordinului MJ a RM

nr. 643 din 06 iunie 2016, ordinului MJ a RM nr. 1180 din 19 decembrie

2016, cît și a avizelor consultative ale Comisiei de licențiere a activității

notariale, care au stat la baza emiterii ordinelor sus-menționate cît și a

ordinilor MJ a RM nr. 1226 din 30 decembrie 2016 și nr. 1227 din 30

decembrie 2016 și care confirmă consultarea prealabilă a Comisiei sus-

indicate, inclusiv, dar fără a se limita la avizele consultative nr. 2 din 26

mai 2016 și nr. 3 din 23 noiembrie 2016;

- obligarea Ministerului Justiției de a-i prezenta informația scrisă asupra:

motivelor și argumentelor în susținerea expunerii la concursul pentru

schimbarea teritoriului de activitate a 11 (inițial), 23 (modificat) și

respectiv 31 (actualizat) de locuri, din totalul de 56 locuri declarate

vacante, în particular majorării acestui număr de la 11 (inițial) la 31

(actualizat); criteriilor, după care au fost selectate cele 11 (inițial), 23

(modificat) și respectiv 31 (actualizat) locuri, din totalul de 56 locuri

declarate vacante, pentru a fi expuse la concursul pentru schimbarea

teritoriului de activitate; motivelor și argumentelor pentru care la

concursul pentru schimbarea teritoriului de activitate nu au fost expuse

toate cele 56 de locuri vacante, inclusiv 9 locuri declarate vacante pentru

mun. Chișinău; motivelor și argumentelor pentru care la concursul pentru

suplinirea locurilor vacante de notar (la care participă notarii stagiari) au

fost expuse toate 56 locuri vacante de notar (inclusiv 9 locuri vacante pe

mun. Chișinău), iar la concursul pentru schimbarea teritoriului de

activitate – doar 31 locuri vacante de notar (excluzând toate cele 9 locuri

vacante pentru mun. Chișinău); motivelor și argumentelor în susținerea

excluderii pentru notarii licențiați, care au fost admiși la concursul pentru

schimbarea teritoriului de activitate, a posibilității de a candida, în primul

rând, înainte de notarii-stagiari, la locurile declarate vacante pentru mun.

Chișinău și menținerea acestei posibilități doar notarilor stagiari (f.d.f.d.4-

7,60,72).

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 06 iunie 2017,

cererea de chemare în judecată înaintată de Notarul public Lilia Burac a fost

admisă integral, fiind constatată încălcarea de către Ministerul Justiției a

2

dreptului de liber acces la informația prin nefurnizarea informației solicitate de

către Notarul public Lilia Burac prin cererea din 04 ianuarie 2017. S-a obligat

Ministerul Justiției de a-i prezenta Notarului public Lilia Burac: copiile

certificate ale anexei ordinului MJ a RM nr. 642 din 16 iunie 2016, ordinului

MJ a RM nr. 643 din 06 iunie 2016, ordinului MJ a RM nr. 1180 din 19

decembrie 2016, cît și a avizelor consultative ale Comisiei de licențiere a

activității notariale, care au stat la baza emiterii ordinelor sus-menționate cît și a

ordinilor MJ a RM nr. 1226 din 30 decembrie 2016 și nr. 1227 din 30

decembrie 2016 și care confirmă consultarea prealabilă a Comisiei sus-indicate,

inclusiv, dar fără a se limita la avizele consultative nr. 2 din 26 mai 2016 și nr. 3

din 23 noiembrie 2016. S-a obligat Ministerul Justiției de a-i prezenta Notarului

public Lilia Burac informația scrisă asupra: motivelor și argumentelor în

susținerea expunerii la concursul pentru schimbarea teritoriului de activitate a

11 (inițial), 23 (modificat) și respectiv 31 (actualizat) de locuri, din totalul de 56

locuri declarate vacante, în particular majorării acestui număr de la 11 (inițial) la

31 (actualizat); criteriilor, după care au fost selectate cele 11 (inițial), 23

(modificat) și respectiv 31 (actualizat) locuri, din totalul de 56 locuri declarate

vacante, pentru a fi expuse la concursul pentru schimbarea teritoriului de

activitate; motivelor și argumentelor pentru care la concursul pentru schimbarea

teritoriului de activitate nu au fost expuse toate cele 56 de locuri vacante,

inclusiv 9 locuri declarate vacante pentru mun. Chișinău; motivelor și

argumentelor pentru care la concursul pentru suplinirea locurilor vacante de

notar (la care participă notarii stagiari) au fost expuse toate 56 locuri vacante de

notar (inclusiv 9 locuri vacante pe mun. Chișinău), iar la concursul pentru

schimbarea teritoriului de activitate – doar 31 locuri vacante de notar

(excluzând toate cele 9 locuri vacante pentru mun. Chișinău); motivelor și

argumentelor în susținerea excluderii pentru notarii licențiați, care au fost

admiși la concursul pentru schimbarea teritoriului de activitate, a posibilității de

a candida, în primul rând, înainte de notarii-stagiari, la locurile declarate

vacante pentru mun. Chișinău și menținerea acestei posibilități doar notarilor

stagiari.

Întru susținerea poziției sale, prima instanță a concluzionat că, orice

persoană care solicită acces la informații în conformitate cu Legea privind

accesul la informație este absolvită de obligația de a-și justifica interesul pentru

informațiile solicitate, cu atât mai mult că, Ministerul Justiției, ca fiind

autoritate publică, este obligată să fie transparentă în activitatea sa și să nu

limiteze persoanele în informații ce nu sunt cu accesibilitate limitată (f.d.75-76).

La 03 iulie 2017, Ministerul Justiției a depus apel nemotivat împotriva

hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 06 iunie 2017, iar la 20

noiembrie 2017 apel motivat împotriva aceleași hotărâri, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri, prin

cererea de chemare în judecată înaintată de Notarul public Lilia Burac să fie

respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.f.d.78,92-94).

3

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2017, a fost respins

apelul declarat de către Ministerul Justiției, fiind menținută hotărârea

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 06 iunie 2017 (f.d.110).

Invocînd netemeinicia și ilegalitatea deciziei enunțate, la 15 martie 2018,

Ministerul Justiției prin intermediul reprezentantului, Sorin Olaru, a contestat-o

cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea actelor judecătorești contestate

cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunea înaintată de către Notarul

public Lilia Burac să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

În susținerea recursului s-a indicat că, la examinarea pricinii instanțele de

judecată au interpretat eronat normele de drept material, nefiind constatate și

elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

pricinii.

La fel s-a indicat că, la caz, decizia instanței de apel este ilegală și

neîntemeiată și care urmează a fi casată, pe motiv că nu a fost aplicată legea

care trebuia să fie aplicată și s-a interpretat în mod eronat legea.

În acest sens, invocă că, instanțele ierarhic inferioare nu au reținut faptul

că, Ministerul Justiției i-a furnizat intimatei – reclamante Notarul public Lilia

Burac informația cerută. Totodată, s-a indicat că, autoritatea publică nu este

obligată să ofere informația solicitată într-o anumită formulare sau text.

În rezultat, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligației

impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțînd hotărâri neîntemeiate

de admitere a acțiunii, astfel fiindu-i încălcat în mod direct dreptul la judecarea

în mod echitabil a cauzei (f.d.119-121).

La 30 martie 2018 în adresa intimatei a fost expediată copia recursului

declarat de Ministerul Justiției cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței (f.d.125).

La 17 aprilie 2018, Notarul public Lilia Burac a prezentat referință la

recursul declarat de către Ministerul Justiției, în care a invocat caracterul

neîntemeiat al acestuia, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil. Or,

recurentul nu a invocat careva temeiuri care să se încadreze în prevederile art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC, din care considerent consideră decizia instanței de

apel întemeiată și legală (f.d.131-132).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată a fost pronunțată la 12

decembrie 2017 (f.d.110), iar recursul a fost depus la 15 martie 2018 (f.d.119-

121), însă la dosar nu există date care ar confirma recepționarea de către

recurentul Ministerul Justiției a deciziei motivate a Curții de Apel Chișinău din

12 decembrie 2017, motiv ce impune instanța de recurs să constate prin prisma

prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, că recursul a fost declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Ministerul Justiției prin

intermediul reprezentantului, Sorin Olaru, în raport cu materialele cauzei civile,

4

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi declarat inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege

care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod

eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Iar în conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a

fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;

pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost

încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar

lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări

decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta

etapă este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul

ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma

drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în

materie civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces

echitabil, consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de

acces liber la justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta

judecatoreasca (hotărârile Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

5

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber

la justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc

scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din

CEDO (hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia

în funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2

octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea

Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției

prin intermediul reprezentantului, Sorin Olaru este declarativ și nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice

afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în

recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv,

nu constituie temei pentru declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiției prin

intermediul reprezentantului, Sorin Olaru, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Ministerul Justiției prin intermediul

reprezentantului, Sorin Olaru, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător: Svetlana Filincova

Judecători: Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

6