3ra-378/17 — obligarea emiterii actului administrativ

Judecătoria Buiucani Dosarul nr.3ra-378/17

Mun. Chișinău

Judecător: V.Ciprian

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M. Ciugureanu, G. Dașchevici, I. Cotruță

ÎNCHEIERE

29 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Valentina Clevadî

Judecători Galina Stratulat, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Burac Lilia, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Burac Lilia împotriva Ministerului Justiției privind obligarea emiterii actului

administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2016,

constată:

La 14.09.2015, notarul public Burac Lilia a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției privind obligarea emiterii actului

administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat faptul că la 13.07.2015 a depus

prin cancelaria Ministerului Justiției un demers prin care a solicitat emiterea

ordinului privind schimbarea teritoriului de activitate, motivând prin faptul că a

obținut licența nr.174 la 28.11.2001, iar la momentul primirii licenței Legea cu

privire la notariat nu prevedea indicarea teritoriului de activitate, nici accederea în

profesie prin concurs în funcție de teritoriul de activitate solicitat, astfel a primit

licență fără indicarea teritoriului de activitate, iar din luna mai 2002 este notar în

raionul Cimișlia, or. Cimișlia și în afară de activitatea de notar activează în prezent

în calitate de membru al colegiului disciplinar pe lângă Ministerul Justiției.

Concretizează reclamanta că după începerea activității, fiind căsătorită, a

născut doi copii și domiciliază în prezent în mun. Chișinău, este nevoită să se

deplaseze zilnic tur-retur Chișinău-Cimișlia, fapt ce implică cheltuieli și o supune

unor riscuri legate de trafic. Este mamă a trei copii, dintre care doi sunt minori, ceea

ce duce la diminuarea posibilităților de a le oferi atenția necesară.

Notează reclamanta, că pe parcursul anilor 2012-2014 de către pârât au fost

emise trei ordine de schimbare a teritoriului de activitate, din Călărași, Leova și

Soroca, respectiv, în mun. Chișinău, doar în baza cererilor depuse de solicitanți, fără

organizarea vreunui concurs, conform art.14 a Legii cu privire la notariat.

Cu toate acestea, reclamanta nu a primit un răspuns din partea pârâtului.

1

Consideră, că respingerea cererii sale ar constitui o evidentă discriminare în

raport cu persoanele vizate în ordinele sus-citate, ceea ce contravine Constituției

RM și Convenției cu privire la protecția drepturilor omului și libertăților

fundamentale, iar refuzul de a emite actul administrativ solicitat este neîntemeiat și

contravine legislației, deoarece obligarea reclamantului să susțină concursul pentru

schimbarea teritoriului de activitate, constituie o discriminare pe acest criteriu, or,

admițând că reclamantul nu ar fi solicitat schimbarea teritoriului de activitate,

competența profesională a acestuia și dreptul de desfășurare a activității notariale nu

ar fi supusă vreunui control. Totodată, în cazul solicitării schimbării teritoriului de

activitate competența profesională a reclamantului și dreptul de desfășurare a

activității notariale este pusă sub întrebare și astfel supusă unui control, fiind neclar

de ce licența sa nu poate fi considerată valabilă pentru a activa în mun. Chișinău,

fiind obligată să promoveze repetat, de rând cu persoanele care pentru prima dată

acced în profesie, același concurs.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 29.04.2016, acțiunea

înaintată de Burac Lilia, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 12.05.2016 avocatul Burac Victor în interesele Liliei Burac a declarat apel

prin care a solicitat casarea hotărârii contestate cu emiterea unei noi hotărâri prin

care cererea de chemare în judecată înaintată de Burac Lilia să fie admisă integral.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2016, s-a respins

apelul declarat de avocatul Burac Victor în interesele Liliei Burac și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 29.04.2016.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele

dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată,

instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare obiectivă și justă

probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material

și procedural și în consecință a adoptat o hotărîre legală și întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, Burac Lilia a declarat recurs,

prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel din 16

noiembrie 2016 și a hotărârii primei instanțe din 29 aprilie 2015, cu emiterea unei

noi hotărâri prin care acțiunea înaintată să fie admisă integral.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 16

noiembrie 2016 a fost recepționată de către recurentă la 13.12.2016. Astfel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

2

Supreme de Justiție, prin prisma art. 425 CPC, consideră recursul depus la data de

14.02.2017 în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse

în cererea de apel și anume, neaplicarea normelor de drept material și procedural

pertinente cauzei.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au

apreciat înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care

este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum

formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

3

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în

recursul declarat de către Burac Lilia asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Burac Lilia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

dispune:

Recursul declarat de către Burac Lilia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Valentina Clevadî

Judecători Galina Stratulat

Iuliana Oprea

4