3ra-1103/18 — excluderea dein facturile de plata a sumei datorate

Dosarul nr. 3ra-1103/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. Iu. Potînga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci)

ÎNCHEIERE

22 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea recursului declarat de Filip Deleu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Filip Deleu

împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 20 cu

privire la excluderea din facturile de plată a sumei datorate și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 08 aprilie 2016 Filip Deleu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 20 solicitând

obligarea pârâtului de a exclude din facturile de plată suma datoriei de 19957, 83 de

lei pentru perioada 01 noiembrie 2006-01 noiembrie 2009 și încasarea prejudiciului

moral în sumă de 3000 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că prin hotărârea din 04 aprilie

2011 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău s-a încasat din contul său în beneficiul

Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 20 a datoriei în sumă

de 19957, 83 de lei. Suma datoriei a fost achitată benevol, conform bonurilor de

plată eliberate de instituția bancară. Pârâtul nu a exclus suma menționată din facturi

și în continuare o indică spre achitare.

Reclamantul a indicat că la 22 februarie 2016 a depus o cerere prealabilă în

adresa Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 20, prin care

a solicitat excluderea din facturile de plată a sumei de 19957,83 de lei. Prin

scrisoarea din 11 martie 2016 pîrîtul a refuzat în admiterea cererii prealabile.

Prin hotărârea din 20 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Filip Deleu și s-a obligat

Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 20 de a exclude din

facturile lunare de plată pentru serviciile comunale de consum a agentului termic

suma datoriei pentru perioada 01 noiembrie 2006-01 noiembrie 2009 în mărime de

19957,83 de lei pentru apartamentul nr. xxxxx; în rest, acțiunea, în partea

pretențiilor, lui Filip Deleu împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 20 privind repararea prejudiciului moral în mărime de 3000, 00

1

de lei a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul declarat

de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 20 și s-a casat

integral hotărârea din 20 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și

s-a pronunțat o hotărâre nouă prin care s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de

chemare depusă de Filip Deleu împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 20 cu privire la excluderea din facturile de plată a sumei

datorate și repararea prejudiciului moral.

Pentru a concluziona astfel, instanța de apel a reținut că informația despre

achitarea serviciilor locativ-comunale de către Filip Deleu, domiciliat pe adresa:

xxxxx, atestă că în luna martie 2013, locatarul avea datorii pentru serviciile

comunale în sumă de 87491,38 de lei și a achitat suma de 19957, 83 de lei, datoriile

finale fiind micșorate până la suma de 69776, 39 de lei. ÎM „Infocom” a exclus suma

de 19957, 83 de lei din suma datoriilor pentru serviciile comunale. Astfel, a respins

pretenția lui Filip Deleu privind obligarea Întreprinderii Municipale de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 20 de a exclude din facturile de plată pentru apartamentul nr.

xxxxx, suma de 19957, 83 de lei cu titlu de datorie pentru perioada 01 noiembrie

2006-01 noiembrie 2009. Or, această datorie a fost exclusă deja.

La fel, a concluzionat ca fiind nejustificată pretenția lui Filip Deleu privind

încasarea prejudiciului moral în sumă de 3000 de lei, or, pe parcursul judecării

cauzei nu s-a constatat și nu au fost prezentate probe care să demonstreze faptul că

ar fi suferit prejudicii de ordin moral.

La 05 iulie 2018 Filip Deleu a declarat recurs împotriva deciziei din 29 mai

2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia cu menținerea în vigoare

a hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia a fi aplicată. Instanța de apel a aplicat prevederile art.118 alin.(1) Cod de

procedură civilă, normă ce nu trebuia a fi aplicată.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 29 mai 2018, iar Filip Deleu a

declarat recurs la 05 iulie 2018, ceea ce denotă că recursul este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Filip Deleu, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

2

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Filip Deleu, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Filip Deleu.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

3

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Filip Deleu împotriva deciziei din

29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

4