3ra-904/16 — obligarea excluderii sumei din ordinul de încasarea

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-904/16

Judecător: N. Arabadji

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: I. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

22 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Galina Stratulat, Ion Druță

examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 21,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Melnic Aurelia

împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 21 cu

privire la obligarea excluderii sumei din ordinul de încasare a numerarului și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Întreprinderea Municipală de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 21 și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 23 noiembrie 2015,

c o n s t a t ă :

La 09 octombrie 2013, Melnic Aurelia a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ

nr. 21 (ÎMGFL nr. 21) cu privire la obligarea excluderii sumei din ordinul de

încasare a numerarului și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 27 aprilie 2007, prin

hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, a fost admisă parțial acțiunea

înaintată de către ÎMGFL nr. 21 și a fost încasată de la ea în beneficiul ÎMGFL

nr. 21 datoria pentru energia termică în sumă de 3 138,87 lei pentru perioada de

pînă la 01 decembrie 2006, iar în rest acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu

omiterea termenului de prescripție.

Menționează că, ÎMGFL nr. 21 a solicitat încasarea de la ea a datoriei

pentru energia termică în sumă de 8 334,09 lei.

Susține că, la 25 februarie 2013 Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău a

examinat cererea pîrîtei cu privire la eliberarea ordonanței judecătorești de

încasare a datoriei în sumă de 5 095,22 lei și în aceeași zi, a fost emisă

ordonanța judecătorească, prin care s-a dispus încasarea de la ea în beneficiul

ÎMGFL nr. 21 a datoriei pentru energia termică fumizată în sumă de 5 095,22 lei

și a taxei de stat în sumă de 135 lei.

Afirmă că, la 12 iunie 2013, nefiind de acord cu ordonanța judecătorească

menționată, ea a înaintat obiecții, iar prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 17 iunie 2013 a fost admisă cererea sa cu privire la anularea

ordonanței judecătorești din 25 februarie 2013.

Relevă că, la 23 august 2013, ea a înregistrat cererea prealabilă privind

excluderea sumei din facturile de plată a energiei termice, care a fost prescrisă

de către instanța de judecată prin hotărîrea din 27 aprilie 2007, însă la 18

septembrie 2013, pîrîta a respins cererea prealabilă.

Consideră că, răspunsul nr. 283 din 18 septembrie 2013 este neîntemeiat și

nefondat, deoarece datoria care nu a fost încasată prin hotărîrea judecătorească

din 27 aprilie 2007, nu mai poate fi inclusă în ordinele de încasare a numerarului

înaintate spre plată lunar pentru energia termică consumată.

Menționează că, ÎMGFL nr. 21 a informat-o că legea nu exclude că

persoana obligată poate executa benevol obligația și după expirarea prescripției

extinctive, însă această motivație nu are suport juridic, deoarece ea nu este

persoana obligată și nu are de gînd să achite suma, care nu a fost încasată prin

hotărîrea judecătorească enunțată.

Solicită, obligarea pîrîtei de a exclude suma de 5 195,22 lei din facturile de

plată a energiei termice și încasarea de la pîrîtă a sumei de 500 lei, cu titlu de

prejudiciu moral.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 23 noiembrie 2015,

acțiunea a fost admisă parțial. A fost exclusă din ordinul de încasare a

numerarului pentru luna aprilie 2015 suma de 5 195,22 lei, cu titlu de datori. S-a

încasat de la ÎMGFL nr. 21 în beneficiul Aureliei Melnic cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 250 lei. În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. A

fost încasat de la ÎMGFL nr. 21 în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 100

lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2016, s-a respins apelul

declarat de ÎMGFL nr. 21 și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 23 noiembrie 2015.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 22 aprilie 2016, în termenul

prevăzut de lege, ÎMGFL nr. 21 a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei

instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri

prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, reiterînd argumentele invocate pe parcursul

examinării cauzei de către instanțele inferioare, a indicat că atît decizia instanței

de apel cît și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale și neîntemeiate.

La 20 iunie 2016, Melnic Aurelia a prezentat referință pe marginea

recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia.

Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că

recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎMGFL nr. 21 nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or

recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor

judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanțele inferioare, respectiv nu constituie temei de casare

a actelor judecătorești recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct

starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Întreprinderea Municipală de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 21 ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului

Locativ nr. 21 se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță