3ra-1065/18 — recunoasterea dreptului incalcat, eliberarea informatiei solicitate, incasarea prejudiciului

3ra-1065/18 — recunoasterea dreptului incalcat, eliberarea informatiei solicitate, incasarea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-1065/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani - (judecător Guzun Corneliu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău - (judecători Angela Bostan, Anatol Pahopol, Veronica Negru)

Î N C H E I E R E

15 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecător Nina Vascan

Judecători Victor Burduh

Luiza Gafton

examinând admisibilitatea recursului declarat Tatiana Alaiba,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Alaiba împotriva

Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 46 cu privire la recunoașterea dreptului

încălcat, obligarea eliberării informației și repararea prejudiciului,

împotriva deciziei din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care au fost

respinse apelurile declarate de Tatiana Alaiba și Cooperativa de Construcție a Locuințelor

nr. 46, menținută hotărârea din 21 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rășcani,

c o n s t a t ă:

La 10 martie 2017, Tatiana Alaiba a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 46 cu privire la recunoașterea dreptului

încălcat, obligarea eliberării informației și repararea prejudiciului (f.d. 3-4).

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, s-a adresat de nenumărate ori către

Președintele CCL nr. 46, Natalia Spinei, cu diferite cereri prin care a solicitat să-i fie

furnizată informația referitor la datoriile formate conform ordinelor de încasare a

numerarului pe apartamentul xxxxxxxxx.

A menționat că nu a primit niciun răspuns la cererile sale, ulterior constatând că se

datora aceasta refuzului Președintelui CCL nr. 46, Natalia Spinei să recepționeze

corespondența de la poșta locală, iar la cea recepționată refuzând să elibereze răspuns.

La 06 ianuarie 2017, prin intermediul Serviciului poștal, reclamanta s-a adresat cu

cerere prealabilă Președintelui CCL nr. 46, prin care a solicitat să furnizeze următoarea

1

informație: cum și în ce perioadă s-a acumulat, conform ordinului de încasare a contului

personal 134067412, pentru xxxxxxxx, datoria de 1075,00 lei pentru deservirea blocului,

22,40 lei pentru transportarea deșeurilor, 578,03 lei pentru apă potabilă, 50,00 lei pentru

reparații curente, conform ordinului de încasare a contului personal 133596368 pe xxxxxxx,

datoria de 2505,00 lei pentru deservirea blocului, 90,88 lei pentru apă potabilă și ordinului

de încasare a contului personal nr. 134067418 pe xxxxxxx a datoriei la apă potabilă în sumă

de 651,99 lei.

La fel, a solicitat să i se elibereze descifrările de la ÎM „Infocom” privitor la datoriile

de apă potabilă, a apartamentelor sus-menționate începând cu data acumulării lor, inclusiv

dacă între CCL nr. 46 și proprietara (chiriașa) xxxxxxx există contracte încheiate privind

acordarea serviciilor de deservire a blocului, reparația capitală, deservirea utilajelor, după

caz să ajusteze relațiile la condiția Legii nr. 105 din 13 martie 2013 privind protecția

consumatorului, Legii privatizării fondului de locuințe nr. 1324 din 10 martie 1993, conform

căruia proprietarii de locuințe privatizate participă la cheltuielile comune de întreținere a

locurilor de uz comun, a terenurilor de pe lângă imobil, la reparația curentă și capitală a

imobilului, a sistemelor inginerești interioare.

Reclamanta a solicitat constatarea faptului vătămării dreptului reclamantei Tatiana

Alaiba de a solicita și de ai fi eliberată informația de la gestionarul CCL nr. 46, în persoana

președintelui Natalia Spunei, cu privire la datoriile acumulate la xxxxxxx; obligarea CCL

nr. 46, în persoana președintelui Natalia Spunei să elibereze reclamantei informația

solicitată, conform cererii prealabile din 06 ianuarie 2017, încasarea de la CCL nr. 46 în

beneficiul reclamantei a despăgubirilor, prejudiciului moral în sumă de 10000,00 lei pentru

neexaminarea în termen legal a cererii prealabile și refuzul de a da răspuns la cererea

prealabilă.

Prin hotărârea din 21 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a admis

parțial cererea depusă de Tatiana Alaiba împotriva CCL nr. 46 cu privire la recunoașterea

încălcării dreptului, obligarea la eliberarea informației și repararea prejudiciului moral. S-a

constatat vătămat dreptul reclamantei Tatiana Alaiba, de a i se elibera informația solicitată

de la gestionarul CCL nr. 46 a informației asupra datoriilor acumulate pe xxxxxx de către

CCL nr. 46, în persoana președintelui Natalia Spunei. S-a obligat CCL nr. 46, în persoana

președintelui Natalia Spunei să elibereze Tatianei Alaiba informația solicitată conform

cererii prealabile din 06 ianuarie 2017, recepționate de către CCL nr. 46 la 04 februarie

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 24 iulie 2017, Tatiana Alaiba a

depus cerere de apel împotriva hotărârii din 21 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond în partea

2

respingerii cerințelor privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 10000,00 lei, cu

modificarea hotărârii și admiterea integrală a acestor cerințe (f.d. 105-106, 111-112).

La 14 august 2017, cerere de apel împotriva hotărârii din 21 iulie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani a depus și Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 46, prin

care a solicitat casarea hotărârii în partea admiterii acțiunii și emiterea unei decizii prin care

să fie respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Alaiba ca neîntemeiată

(f.d. 107-110).

Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău, prin decizia

din 24 aprilie 2018, a respins cererile de apel depuse de Tatiana Alaiba și Cooperativa de

Construcție a Locuințelor nr. 46, a menținut hotărârea din 21 iulie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani (f.d. 132-140).

Instanța de apel a concluzionat că, prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia de a

admite pretenția Tatianei Alaiba în partea constatării ca fiind vătămat dreptul acesteia la

furnizarea informației solicitate prin cererea din 06 ianuarie 2017 de la gestionarul CCL nr.

46, în condițiile în care actele cauzei cert denotă faptul că, Tatiana Alaiba sau avocatul

acesteia, Marin Popa nu au primit răspuns la cererea din 06 ianuarie 2017 până la depunerea

acțiunii în instanța de judecată.

De către Colegiu au fost respinse ca neîntemeiate alegațiile reprezentantului CCL nr.

46, precum că cooperativa nu este furnizor de informație oficială și respectiv nu culege,

selectează, posedă, păstrează, dispune de informații oficiale, or, aceasta urmează să îi fie

furnizate CCL nr. 46 de către ÎM „Infocom”, care pune la dispoziția acesteia, în condițiile

legii, informația oficială solicitată, după caz.

În acest sens, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a statuat că informația

solicitată de Tatiana Alaiba, în baza cererii din 06 ianuarie 2017, este o informație oficială,

or, conform prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea privind accesul la informație nr. 982-XIV

din 11 mai 2000, informații oficiale sunt considerate toate informațiile aflate în posesia și

la dispoziția furnizorilor de informații, care au fost elaborate, selectate, prelucrate,

sistematizate și sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziția lor în

condițiile legii de către alți subiecți de drept.

Totodată, instanța de apel a statuat că instanța de fond corect a respins cerința de

încasare a prejudiciului moral pentru nefurnizarea informației solicitate în termen, având în

vedere că obligarea CCL nr. 46 de a furniza informația solicitată deja constituie în sine o

satisfacție echitabilă.

La 19 iunie 2018, Tatiana Alaiba a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, prin care și-a exprimat dezacordul cu soluția instanței în ceia ce privește respingerea

cerințelor privind încasarea prejudiciului moral.

3

La 22 iunie 2018, avocatul Marin Popa, din numele și interesele Tatianei Alaiba a

declarat recurs împotriva hotărârii din 21 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

și deciziei din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii instanței de fond și deciziei instanței de apel în partea

respingerii pretențiilor privind încasarea prejudiciului moral, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana

Alaiba (f.d. 147-148).

În susținerea recursului declarat, reprezentantul recurentului a indicat că nu este de

acord cu soluțiile instanțelor ierarhic inferioare, considerând că nu au fost elucidate pe

deplin circumstanțele cauzei, conluzionând contrar curcumstanțelor cauzei de a respinge

cererea în partea ce ține de încasarea prejudiciului moral.

Reprezentantul recurentei a considerat eronate concluziile instanței de apel, precum

că reclamanta nu a prezentat probe ce ar confirma existența și întinderea pagubei morale.

Or, la depunerea cererii de chemare în judecată, Tatiana Alaiba a prezentat înscrisuri care

demonstrează cu certitudine că pârâtul refuză sa elibereze informația solicitată. Iar

reclamanta aflându-se o perioadă destul de îndelungată în stare de incertitudine a suportat

crize de nervi și stresuri la vârsta ce o are.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii. În cazul neprezentării referinței în

termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 09 iulie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului copia cererii de

recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de

la data primirii copiei respective (f.d. 151).

Până la examinarea cauzei, intimatul nu și-a valorificat dreptul său procedural de a

depune referință la cererea de recurs. Prin urmare, având în vedere că referința nu a fost

depusă în termenul stabilit, admisibilitatea recursului urmează a fi examinată în lipsa

referinței intimatului.

Verificând argumentele invocate de Tatiana Alaiba și reprezentantul acesteia, avocatul

Marin Popa în cererea de recurs, pe baza materialelor din dosar, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 433 lit. a1) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune

recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5).

În conformitate cu art. 429 alin. (4) și (5) Cod de procedură civilă, nu pot fi atacate cu

recurs:

4

a) deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare care nu se supun niciunei căi de atac;

b) hotărârile în privința cărora apelul a fost retras în modul prevăzut la art.374;

c) deciziile emise de instanța de apel, fără drept de recurs.

Nu pot fi atacate cu recurs hotărârile în a căror privință persoanele indicate la art.430

nu au folosit calea apelului prevăzută de lege. Persoana care nu a folosit apelul poate ataca

cu recurs decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația, în partea care se referă la

înrăutățirea situației. O hotărâre susceptibilă de apel și de recurs poate fi atacată, în cadrul

termenului de apel, direct cu recurs dacă părțile consimt expres în fața primei instanțe prin

înscris autentic sau prin declarație verbală consemnată expres în procesul-verbal. În acest

caz, recursul poate fi exercitat numai pentru încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de

drept material.

În speță, recursul este declarat împotriva deciziei din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, care poate fi atacată cu recurs și respectiv recursul declarat de Tatiana Alaiba nu

poate fi considerat inadmisibil în temeiul art. 433 lit. a1) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de

declarare prevăzut la art. 434.

În corespundere cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Potrivit scrisorii de însoțire nr. 6019 (f.d. 141), decizia din 24 aprilie 2018 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată în adresa participanților la proces la 25 mai 2018, astfel

recursul declarat la data de 19 iunie 2018 este în termen.

În conformitate cu art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-

l declare.

În speță, recursul a fost declarat de Tatiana Alaiba, care este parte la proces, astfel

temeiul stipulat de art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă nu are incidență.

Potrivit art. 433 lit. d) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

La caz, completul relevă că nici temeiul prevăzut de art. 433 lit. d) Cod de procedură

civilă nu este aplicabil.

Luând în considerare cele constatate supra, completul conchide că recursul nu poate

fi considerat inadmisibil în baza temeiurilor enumerate la art. 433 lit. a1), b), c) sau d) Cod

de procedură civilă.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului raportor cu privire la încadrarea

celor invocate în recurs în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2)-(4) Cod de procedură

civilă, completul constată existența temeiului de inadmisibilitate stipulat la art. 433 lit. a)

Cod de procedură civilă.

5

Conform art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Potrivit art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Conform art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul,

data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în

proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale

Art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă prevede că, săvârșirea altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea recursului

exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă, are un caracter

devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept material și procedural, verificânduse

legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs la această etapă este de a verifica temeiurile

recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au

fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

În speță, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează

6

în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Iar, din conținutul cererii de recurs rezultă că, în mare parte, recurentul a reluat

criticile formulate în fazele procesuale anterioare, asupra cărora instanța de apel și instanța

de fond s-au pronunțat cu suficientă putere de convingere, iar invocarea pretinselor încălcări

admise de instanțele inferioare nu sunt suficient de fundamentate și nu au vocația de a

conduce la modificarea soluției în prezenta cauză civilă.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie să

corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din CEDO, în

special cu referire la dreptul de acces liber la justiție și la dreptul subsecvent de a fi audiat

de o instanță judecătorească (hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și

Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la justiție

poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a admisibilității recursului,

or, prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei cereri introduse pe o cale de atac

extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile stabilite pentru o cale de atac ordinară.

Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și

îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art.

6 din CEDO (hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul învederează că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie

2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de

recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit

de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim,

printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se

emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul

recursului.

Din considerentele nominalizate și având în vedere faptul că instanța de apel și

instanța de fond au examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor, argumentele principale ale

recursului, care sunt similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate

minuțios la judecarea cauzei în ordinea de apel, completul ajunge în mod unanim la

concluzia de a considera recursul declarat de Tatiana Alaiba inadmisibil.

7

În conformitate cu art. 269-270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Tatiana Alaiba se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Nina Vascan

Judecători Victor Burduh

Luiza Gafton

8