2ra-1187/18 — incasarea datoriei, dobinzii de intirziere si a cheltuielilor de judecata

2ra-1187/18 — incasarea datoriei, dobinzii de intirziere si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 2ra-1187/18

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (S. Ghercavii)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (A. Albu, A. Toderaș, E. Bejenaru)

D E C I Z I E

25 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Nina Vascan

examinând recursul declarat de către Tatiana Fîrfa-Zekovic, reprezentată de

avocatul Ivan Turceac,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Fîrfa-

Zekovic împotriva lui Bogdan Plăcintă cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de

întîrziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 05 decembrie 2017 a Curții de Apel Bălți, prin care

s-a admis apelul declarat de Bogdan Plăcintă, reprezentat de avocatul Tatiana Guțu

și s-a respins cererea de apel depusă de Tatiana Fîrfa-Zekovic și s-a casat parțial

hotărârea din 12 aprilie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, în partea încasării,

din contul lui Bogdan Plăcintă în beneficiul Tatianei Fîrfa-Zekovic, a sumei de

24 000 euro, cu titlu de datorie, a sumei de 8 186,64 euro, cu titlu de dobândă de

întîrziere și a sumei de 3 000 lei, cu titlu de taxă de stat și în această parte, s-a

pronunțat o hotărâre nouă, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată

depusă de Tatiana Fîrfa-Zekovic împotriva lui Bogdan Plăcintă cu privire la

încasarea sumei de 24 000 euro, cu titlu de datorie, a sumei de 8 186,64 euro, cu titlu

de dobândă de întîrziere și a sumei de 3 000 lei, cu titlu de taxă de stat, în rest s-a

menținut hotărârea din 12 aprilie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central și

împotriva încheierii din 27 iunie 2017 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a admis

cererea lui Bogdan Plăcintă, cu privire la scutirea parțială de la plata taxei de stat

pentru cererea de apel,

c o n s t a t ă:

La 16 septembrie 2015, Tatiana Fîrfa-Zekovic a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Bogdan Plăcintă cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de

întîrziere și a cheltuielilor de judecată.

1

În motivarea acțiunii, reclamanta, Tatiana Fîrfa-Zekovic a indicat că, fiind în

relații de căsătorie cu Bogdan Plăcintă, la data de 12 noiembrie 2012, a împrumutat,

împreună cu pârâtul Bogdan Plăcintă, suma de 34 000 euro, cu o dobîndă de 3%

lunar. Ulterior, pârâtul Bogdan Plăcintă, la data de 12 noiembrie 2012, a eliberat o

recipisă, prin care s-a obligat să restituie suma de 17 000 euro, ce constituie 1/2 cotă

parte din împrumutul comun.

Reclamanta, Tatiana Fîrfa-Zekovic mai indicat că, la data de 19 iunie 2013,

pârâtul Bogdan Plăcintă, a împrumutat de la ea, suma de 24 000 euro, obligându-se

să restituie suma, într-o perioadă scurtă de timp, maxim 30 de zile.

Reclamanta a menționat că, deoarece în recipisele eliberate de pârât, nu a fost

consemnată data rambursării, la data de 23 iulie 2015, Tatiana Fîrfa-Zekovic a

expediat în adresa pîrîtului Bogdan Plăcintă, o somație, prin care a solicitat

rambursarea datoriei în mărime de 17 000 euro și a sumei de 24 000 euro, într-un

termen rezonabil de 30 zile, dar nu mai tîrziu de data 23 august 2015, însă pârâtul

nu a restituit sumele împrumutate.

Reclamanta, Tatiana Fîrfa-Zekovic a invocat că, deoarece în litigiul dedus

judecății nu sunt prezente acte juridice la care participă consumatorul, urmează a fi

aplicată o dobândă de 9%, peste rata dobânzii prevăzută la art.585 Cod civil. Astfel,

pentru suma împrumutată de 17 000 euro, dobânda de întîrziere pentru perioada

13 iunie 2013 – 16 august 2015, constituie suma de 6 008,45 euro, iar pentru suma

de 24 000 euro, dobânda de întîrziere pentru perioada 19 iulie 2013– 16 august 2015,

constituie suma de 8 186,64 euro.

În drept, reclamanta, Tatiana Fîrfa-Zekovic și-a întemeiat pretențiile în baza

art. 514, 602, 619, 867, 871, 872, 869 Codul civil.

Prin urmare, reclamanta, Tatiana Fîrfa-Zekovic a solicitat încasarea din contul

lui Bogdan Plăcintă, în beneficiul ei, a sumei de 17 000 euro, cu titlu de datorie, a

sumei de 6 008,45 euro, cu titlu de dobândă de întîrziere, pentru perioada 13 iunie

2013 -15 septembrie 2015, a sumei de 24 000 euro, cu titlu de datorie , a sumei de

8 186,64 euro, cu titlu de dobândă de întîrziere pentru perioada 19 iulie 2013–

15 septembrie 2015 și a tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 12 aprilie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, s-a admis

parțial, cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Fîrfa-Zekovic împotriva

lui Bogdan Plăcintă cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întîrziere și a

cheltuielilor de judecată, s-a încasat din contul lui Plăcintă Bogdan în beneficiul

Tatianei Fîrfa-Zekovic, suma de 24 000 euro, cu titlu de datorie, suma de 8 186,64

euro, cu titlu de dobânda de întîrziere, 3 000 lei, cu titlu de taxă de stat, achitată la

depunerea acțiunii și s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana

Fîrfa-Zekovic împotriva lui Bogdan Plăcintă cu privire la încasarea datoriei, a

dobânzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată, în partea încasării sumei de

17 000 euro, cu titlu de datorie și a sumei 6 008 euro, cu titlu de dobândă de

întîrziere.

Iar, prin decizia din 05 decembrie 2017 a Curții de Apel Bălți, s-a admis apelul

declarat de Bogdan Plăcintă, reprezentat de avocatul Tatiana Guțu, s-a casat parțial

hotărârea din 12 aprilie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, în partea încasării

din contul lui Plăcintă Bogdan în beneficiul Tatianei Fîrfa-Zekovic, a sumei de

24 000 euro, cu titlu de datorie, a sumei de 8 186,64 euro, cu titlu de dobânda de

2

întîrziere și a sumei de 3 000 lei, cu titlu de taxă de stat, achitată la depunerea acțiunii

și în această parte, s-a pronunțat o hotărâre nouă, prin care s-a respins cererea de

chemare în judecată depusă de Tatiana Fîrfa-Zekovic împotriva lui Bogdan Plăcintă

cu privire la încasarea sumei de 24 000 euro, cu titlu de datorie, a sumei de 8 186,64

euro, cu titlu de dobândă de întîrziere și a sumei de 3 000 lei, cu titlu de taxă de stat,

în rest, s-a menținut hotărârea din 12 aprilie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central

și s-a respins cererea de apel depusă de Tatiana Fîrfa-Zekovic.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni, de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din data de

05 decembrie 2017 a Curții de Apel Bălți, a fost expediată, de către instanța de apel,

participanților la proces, la data de 25 ianuarie 2018, prin scrisoarea de expediere nr.

1901 (f.d.36 vol. II), și a fost recepționată de recurenta, Tatiana Fîrfa-Zekovic, la

data de 01 februarie 2018, conform trimiterii poștale DS3118109185AR (f.d.40 vol.

II) și de către avocatul Ivan Turceac, la data de 30 ianuarie 2018, conform trimiterii

poștale DS3118109262AR (f.d.39 vol. II).

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că, recursul a fost declarat

de către Tatiana Fîrfa-Zekovic, reprezentată de avocatul Ivan Turceac, la data de

30 martie 2018, cu respectarea termenului prevăzut la art. 434 alin. (1) Cod de

procedură civilă.

Prin cererea de recurs, recurenta, Tatiana Fîrfa-Zekovic a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei din 05 decembrie 2017 a Curții de Apel Bălți și a

încheierii din 27 iunie 2017 a Curții de Apel Bălți cu trimiterea cauzei la rejudecare,

în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs, recurenta, Tatiana Fîrfa-Zekovic a indicat că,

instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicată o lege care

nu trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

Astfel, recurenta a menționat că, instanța de fond, a respins pretenția

reclamantei Tatiana Fîrfa-Zekovic, cu privire la încasarea sumei de 17 000 euro, iar

în consolidarea soluției a invocat că, reclamanta nu a prezentat probe pertinente în

susținerea poziției sale, precum că, ar fi restituit integral datoria comună, în sumă de

34 000 euro. Per a contrario, recurenta a indicat că, întru rambursarea datoriei în

sumă de 34 000 euro, mama reclamantei, Ana Fîrfa a înstrăinat xxxx, care-i aparținea

acesteia, cu drept de proprietate privată.

La fel, recurenta, Tatiana Fîrfa-Zekovic, cu referire la respingerea pretenției

privind încasarea datoriei în sumă de 24 000 euro, a indicat că, instanța de apel a

aplicat eronat prevederile art. 19 și 20 alin(l) Codul familiei și 371, 372 alin(l) Cod

civil, deși urmau a fi aplicate prevederile art. 867 Cod civil. Mai mult, recipisa de

acordare a împrumutului, în mărime de 24 000 euro, pînă în prezent nu a fost

contestată și produce efecte juridice.

Recurenta, a invocat că, suma împrumutată lui Plăcinta Bogdan, în mărime de

24 000 euro, îi aparține doar ei. Astfel, la data de 04 februarie 2012, Tatiana Fîrfa-

Zekovic a împrumutat de la Eduard Plăcinta suma de 16 000 euro, fapt confirmat

prin contractul de împrumut nr.1794. Ulterior, prin hotărârea din 18 decembrie 2015

a Judecătoriei Bălți, rămasă irevocabilă, prin încheierea din 01 februarie 2017 a

3

Curții Supreme de Justiție, datoria în mărime de 16 000 euro, a fost încasată doar

din contul Tatianei Fîrfa-Zekovic și nu a fost aplicat regimul datoriei comune a

soților, pentru împrumutul contractat de Tatiana Fîrfa-Zekovic de la Eduard

Plăcinta.

Totodată, recurenta a indicat că, încheierea din 27 iunie 2017 a Curții de Apel

Bălți este neîntemeiată, or, instanța de apel, soluționând cererea depusă de către

Bogdan Plăcinta, reprezentat de avocatul Guțu Tatiana, privind scutirea de la plata

taxei de stat, a dispus, fără temei, scutirea parțială a acestuia de la plata taxei de stat,

pentru cererea de apel, în cuantum de 10 000 lei.

Recurenta, Tatiana Fîrfa-Zekovic a indicat că, la data de 08 iunie 2017, instanța

de apel, a soluționat chestiunea primirii cererii de apel, depusă de către Fîrfa-Zecovic

Tatiana dar, a omis să soluționeze primirea cererii de apel depusă de Bogdan

Plăcintă, astfel, prelungind neîntemeiat termenul de depunere a apelului, fapt ce

afectează grav principiul egalității părților în proces.

Recurenta a menționat că, apelantul Bogdan Plăcintă a solicitat scutirea de la

plata taxei de stat din motiv că, situația materială a apelantului este precară,

prezentând în acest sens, un certificat, precum că, Bogdan Plăcintă a fost angajat pe

o perioadă de probă de trei luni, în funcția de ajutor al juristului, din 12 mai 2017,

iar salariul mediu al acestuia constituind 8 000 ruble.

Recurenta, Tatiana Fîrfa-Zekovic a invocat că, instanța de apel, urma să nu

admită această probă, deoarece certificatul prezentat instanței de apel este eliberat

de o companie străină și într-o limbă străină, care nu a fost tradus și legalizat în

modul stabilit de lege.

La 18 mai 2018, în adresa intimatului, Bogdan Plăcintă, a fost expediată copia

recursului declarat de Tatiana Fîrfa-Zekovic, reprezentată de avocatul Ivan Turceac,

cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, iar la data de 13 iunie 2018,

intimatul, Bogdan Plăcintă a depus referință la recursul declarat de Tatiana Fîrfa-

Zekovic, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată, a cererii de recurs depuse

de Tatiana Fîrfa-Zekovic.

Prin încheierea din 18 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat

de Tatiana Fîrfa-Zekovic, reprezentată de avocatul Ivan Turceac împotriva deciziei

din 05 decembrie 2017 a Curții de Apel Bălți și a încheierii din 27 iunie 2017 a Curții

de Apel Bălți, a fost considerat admisibil.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de Tatiana Fîrfa-Zekovic, reprezentată de avocatul Ivan Turceac,

se casează decizia din 05 decembrie 2017 a Curții de Apel Bălți, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Fîrfa-Zekovic împotriva lui

Bogdan Plăcintă cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întîrziere și a

cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la Curtea de Apel

Bălți, în alt complet de judecată, și se menține încheierea din 27 iunie 2017 a Curții

de Apel Bălți, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana

Fîrfa-Zekovic împotriva lui Bogdan Plăcintă cu privire la încasarea datoriei, a

dobânzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată, din următoarele motivele.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

4

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Iar, art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, prevede că, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate

cu recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată, dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din materialele cauzei, Colegiul constată că, reclamanta Tatiana Fîrfa-Zekovic

a solicitat încasarea datoriei în sumă de 17 000 euro și 24 000 euro, în baza

recipiselor întocmite de Bogdan Plăcintă la 12 noiembrie 2012 și 19 iunie 2013,

respectiv.

În motivarea acțiunii reclamanta, Tatiana Fîrfa-Zekovic a indicat că, pârâtul

Bogdan Plăcintă, a eliberat o recipisă la 12 noiembrie 2012, prin care se obligă să

restituie suma de 17 000 euro (f.d.15 vol. II), iar, la data de 19 iunie 2013, pârâtul

Bogdan Plăcintă, a împrumutat de la Tatiana Fîrfa-Zekovic, suma de 24 000 euro,

obligându-se să restituie suma, într-o perioadă scurtă de timp, maxim treizeci de zile

(f.d.16 vol. II).

La 16 septembrie 2015, Tatiana Fîrfa-Zekovic a depus cerere de chemare în

judecată împotriva împotriva lui Bogdan Plăcintă cu privire la încasarea datoriei, a

dobânzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 12 aprilie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, s-a admis

parțial, cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Fîrfa-Zekovic împotriva

lui Bogdan Plăcintă cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întîrziere și a

cheltuielilor de judecată, s-a încasat din contul lui Plăcintă Bogdan în beneficiul

Tatianei Fîrfa-Zekovic, suma de 24 000 euro, cu titlu de datorie, suma de 8 186,64

euro, cu titlu de dobânda de întîrziere, 3 000 lei, cu titlu de taxă de stat achitată la

depunerea acțiunii și s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana

Fîrfa-Zekovic împotriva lui Bogdan Plăcintă cu privire la încasarea datoriei, a

dobânzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată, în partea încasării sumei de

17 000 euro, cu titlu de datorie și a sumei de 6 008 euro, cu titlu de dobândă de

întîrziere.

Iar, prin decizia din 05 decembrie 2017 a Curții de Apel Bălți, s-a admis apelul

declarat de Bogdan Plăcintă, reprezentat de avocatul Tatiana Guțu, s-a casat parțial

hotărârea din 12 aprilie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, în partea încasării

din contul lui Plăcintă Bogdan în beneficiul Tatianei Fîrfa-Zekovic, a sumei de

24 000 euro, cu titlu de datorie, a sumei de 8 186,64 euro, cu titlu de dobânda de

întîrziere și a sumei de 3 000 lei, cu titlu de taxă de stat, achitată la depunerea acțiunii

și în această parte, s-a pronunțat o hotărâre nouă, prin care s-a respins cererea de

chemare în judecată depusă de Tatiana Fîrfa-Zekovic împotriva lui Bogdan Plăcintă

cu privire la încasarea sumei de 24 000 euro, cu titlu de datorie, a sumei de 8 186,64

euro, cu titlu de dobândă de întîrziere și a sumei de 3 000 lei, cu titlu de taxă de stat,

5

în rest, s-a menținut hotărârea din 12 aprilie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central

și s-a respins cererea de apel depusă de Tatiana Fîrfa-Zekovic.

Conform art. 512 alin. (1) Cod civil, în virtutea raportului obligațional,

creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar

debitorul este ținut să o execute.

Art. 513 alin. (1) Cod civil, prevede că, debitorul și creditorul trebuie să se

comporte cu bună-credință și diligență la momentul nașterii, pe durata existenței, la

momentul executării și stingerii obligației.

Conform art. 514 Cod civil, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict)

și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Iar, conform art. 867 Cod civil, prin contractul de împrumut o parte

(împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părți (împrumutatul) bani

sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeași sumă sau

bunuri de același gen, calitate și cantitate la expirarea termenului pentru care i-au

fost date.

Instanța de recurs reține că, părțile contractului de împrumut sunt

împrumutătorul și împrumutatul. Deoarece contractul este translativ de proprietate,

împrumutătorul trebuie să aibă capacitatea, respectiv, să îndeplinească condițiile

cerute de lege pentru actele de dispoziție și să fie proprietarul bunului care formează

obiectul contractului, iar, împrumutatul trebuie să aibă capacitatea și să

îndeplinească condițiile cerute de lege pentru acte de dispoziție. Obiectul

contractului îl constituie banii sau alte bunuri fungibile.

Instanța de recurs indică că, conform recipisei din 12 noiembrie 2012, eliberată

de Bogdan Plăcintă, acesta a indicat că a împrumutat, împreună cu Tatiana Fîrfa-

Zekovic, suma de 34 000 euro, iar Bogdan Plăcintă se obligă să restituie suma de

17 000 euro, ce constituie 1/2 cotă parte din împrumut.

Colegiul relevă că, instanțele ierahic inferioare nu au stabilit subiecții raportului

juridic de împrumut, apărut în temeiul recipisei din 12 noiembrie 2012, eliberată de

Bogdan Plăcintă, deși stabilirea subiecților raportului juridic litigios este un element

esențial în soluționarea litigiului dedus judecății.

Mai mult, Colegiul indică că, instanța de apel a constatat că, nu există legătură

de cauzalitate dintre recipisa din 30 octombrie 2012, prin care Bogdan Plăcintă a

luat cu împrumut de la Svetlana Ojindovschi, suma de 427 000 lei și recipisa din

data de 12 noiembrie 2012, deoarece în recipisa din 12 noiembrie 2012, nu se

menționează despre datoria față de Svetlana Ojindovschi. Însă, instanța de apel a

omis să verifice legătura de cauzalitate, dintre recipisa din 30 octombrie 2012 și

recipisa din 12 noiembrie 2012, prin audierea Svetlanei Ojindovschi, întru stabilirea

momentelor importante pentru soluționarea justă a cauzei.

La fel, Colegiul reține că, instanța de apel în consolidarea soluției adoptate, a

reținut că, la momentul întocmirii recipisei, Tatiana Fîrfa-Zekovic și Bogdan

Plăcintă se aflau în relații de căsătorie, mai mult de un an, perioadă, în care reieșind

din probele administrate, aceștia au împrumutat mai multe sume de bani, împreună

sau personal, dintre care o parte au fost returnate, din ce motiv, instanța de apel a

constatat că suma de 24 000 euro, este proprietate comună în devălmășie.

Colegiul conchide că, instanța de apel prematur, a concluzionat că, Tatiana

Fîrfa-Zekovic nu a prezentat careva probe, care ar confirma că, suma de 24 000 euro,

6

era proprietatea personală a sa, dobândită până la căsătorie sau în timpul căsătoriei,

în baza unui contract de donație, prin moștenire sau în alt mod cu titlu gratuit.

La fel, Colegiul relevă că, instanța de apel a omis să verifice și legătura de

cauzalitate dintre recipisa din 13 iunie 2013, eliberată de Valentina Plăcintă, din care

rezultă că aceasta a primit de la Tatiana Fîrfa-Zekovic, în contul stingerilor datoriilor

față de Plăcintă Eduard, suma de 80 000 lei și recipisa întocmită de Bogdan Plăcintă

la 19 iunie 2013, prin audierea Valentinei Plăcintă și a lui Bogdan Plăcintă, întru

stabilirea momentelor importante pentru soluționarea justă a cauzei.

Ori, instanța de recurs indică că, în cererea de recurs, recurenta, Tatiana Fîrfa-

Zekovic a invocat că, suma împrumutată lui Plăcinta Bogdan, în mărime de 24 000

euro, este un bun personal asupra căruia nu urmează a fi aplicată regimul proprietății

comune în devălmășie. Astfel, la data de 04 februarie 2012, Tatiana Fîrfa-Zekovic a

împrumutat de la Eduard Plăcinta suma de 16 000 euro, fapt confirmat prin

contractul de împrumut nr.1794. Ulterior prin hotărârea din 18 decembrie 2015 a

Judecătoriei Bălți, rămasă irevocabilă prin încheierea din 01 februarie 2017 a Curții

Supreme de Justiție, datoria în mărime de 16 000 euro, a fost încasată doar din contul

Tatianei Fîrfa-Zekovic, nefiind aplicat pentru împrumutul contractat de Tatiana

Fîrfa-Zekovic, în timpul căsătoriei, regimul datoriei comune a soților.

Prin urmare, instanța de apel a lăsat fără apreciere argumentele menționate

supra, înaintate de Tatiana Fîrfa-Zekovic și în cererea de apel (f.d.208-210 vol. I)

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (2-3) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces.

Totodată, instanța de recurs reține că, prin încheierea din 06 aprilie 2017 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central s-a respins cererea lui Bogdan Plăcintă, reprezentat

de avocatul Guțu Tatiana privind efectuarea expertizei grafoscopice (f.d.154 vol.I).

La fel, și prin încheierea din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Bălți s-a

respins cererea lui Bogdan Plăcintă, reprezentat de avocatul Guțu Tatiana privind

efectuarea expertizei grafoscopice (f.d.21-24 vol.II).

În conformitate cu art. 148 alin. (1) Cod de procedură civilă, pentru elucidarea

unor aspecte din domeniul științei, artei, tehnicii, meșteșugurilor artizanale și din

alte domenii, apărute în proces, care cer cunoștințe speciale, instanța dispune

efectuarea unei expertize, la cererea părții sau a unui alt participant la proces, iar în

cazurile prevăzute de lege, din oficiu.

Iar, în conformitate cu art. 152 alin. (2) Cod de procedură civlă, părțile și ceilalți

participanți la proces au dreptul să formuleze și să prezinte în instanță întrebări

adresate expertului, însă numai instanța stabilește definitiv întrebările asupra cărora

expertul urmează să se pronunțe. Instanța este obligată să motiveze respingerea

întrebărilor propuse expertului de către părți și de către alți participanți la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată, Colegiul

reține că, instanța de apel judecând apelul urma să soluționeze raportul juridic apărut

7

și să verifice legalitatea hotărârii primei instanțe în limitele pretențiilor invocate și

motivelor aduse de părți, în susținerea acestora.

Prin urmare, Colegiul constată că, atât prima instanță cât și instanța de apel au

respins demersul lui Bogdan Plăcintă, reprezentat de avocatul Guțu Tatiana privind

efectuarea expertizei grafoscopice a recipiselor din 30 noiembrie 2012, 12 noiembrie

2011 și 19 iunie 2013.

Astfel, Colegiul consideră că, instanțele ierarhic inferioare au încălcat

principiul contradictorialității și egalității părților în proces, încălcându-se în acest

sens dreptul la apărare.

Contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel încât, părțile și

ceilalți participanți la proces să aibă posibilitatea de a-și formula, argumenta și proba

poziția în proces, de a alege modalitățile și mijloacele susținerii ei de sinestătător și

independent de instanță, de alte organe și persoane, de a-și expune opinia asupra

oricărei probleme de fapt și de drept, care are legătură cu cauza și de a-și expune

punctul de vedere asupra inițiativelor instanțe. Egalitatea părților în drepturile

procedurale este garantată prin lege și se asigură de către instanță prin crearea

posibilităților egale, suficiente și adecvate de folosire a tuturor mijloacelor

procedurale, pentru susținerea poziției asupra circumstanțelor de fapt și de drept,

astfel încât nici una dintre părți, să nu fie defavorizată, în raport cu cealaltă.

Potrivit jurisprudenței CEDO, principiul egalității armelor semnifică tratarea

egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii, în fața unui tribunal, fără ca

una din ele să fie avantajată, în raport cu cealaltă parte din proces. Acest principiu

este unul din elementele noțiunii mai largi de proces echitabil, care impune fiecărei

părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza sa, în condiții care să

nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj, în raport cu adversarul ei (cauza

Ankerl contra Suediei, hotărârea din 18 februarie 1997; cauza Niderost -Huler

contra Suediei, hotărârea 1997-1/24 noiembrie 1997)

În contextul dat, instanța de recurs reține că, cele descrise supra, indică la o

examinare superficială a cauzei de către instanța de apel, fără a fi supusă controlului

temeinicia și corectitudinea soluției date de prima instanță, prin prisma prevederilor

legale și fără a intra în esența litigiului dedus judecății, precum și a pretențiilor

formulate de Tatiana Fîrfa-Zekovic.

Suplimentar, instanța de recurs menționează că, în sensul art. 6 alin. (1) al

Convenției, instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele

pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al

concluziilor sale, să prezinte noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse

aprecierii. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată

să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele

esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu să se rezume doar la probarea

concluziilor unei părți.

Colegiul menționează că art. 20 din Constituția Republicii Moldova prevede

că, orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor

judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și

interesele sale legitime.

Motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că, cererile lor au fost

analizate cu atenție, și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. Analiza pe

8

care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept, care i-au format

convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară, simplă, precisă,

concisă și fermă, să aibă putere de convingere. Nemotivarea hotărârii sau o motivare

necorespunzătoare atrage casarea ei.

Distinct justificărilor expuse supra, instanța de recurs învederează

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care statuează că, întinderea

motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în

instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și de

practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în

diferite state (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29;

Van den Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie 1994, paragraful 61), iar pentru a

răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că

judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate

(Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva

Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60).

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO

în repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția

unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a

fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de

asemenea o obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa,

motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO

a menționat că, este motivată în mod corespunzător o decizie care permite părților

să facă uz efectiv de dreptul lor de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlandei).

Totodată, instanța de recurs reține că prin încheierea din 27 iunie 2017 a Curții

de Apel Bălți, s-a admis cererea lui Bogdan Plăcintă, cu privire la scutirea parțială

de la plata taxei de stat, s-a scutit Bogdan Plăcintă, de la plata taxei de stat, pentru

cererea de apel, de suma de 10 000 lei, din cuantumul de 14 792,40 lei, nu s-a dat

curs cererii de apel depuse de Bogdan Plăcintă și s-a acordat acestuia termen, pînă

la ședința de judecată din 18 iulie 2017, ora 09.00, pentru lichidarea neajunsurilor,

și anume: prezentarea probei, în original, a achitării taxei de stat, în mărime de

4 792,40 lei.

Prin încheierea din 27 septembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție s-a restituit

recursul declarat de Tatiana Fîrfa-Zekovic împotriva încheierii din 27 iunie 2017 a

Curții de Apel Bălți, din motiv că, încheierea nu se supune recursului separat.

Astfel, prin cererea de recurs, depusă la 30 martie 2018, recurenta, Tatiana

Fîrfa-Zekovic a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii din 27 iunie 2017

a Curții de Apel Bălți.

Colegiul conchide că, instanța de apel corect a admis cererea lui Bogdan

Plăcintă, cu privire la scutirea parțială de la plata taxei de stat, pentru cererea de apel.

Or, în conformitate art.83 alin.(l) Codul de procedură civilă, taxa de stat

reprezintă o sumă care se percepe, în temeiul legii, de către instanța judecătorească

în beneficiul statului de la persoanele în ale căror interese se exercită actele

procedurale de judecare a pricinii civile sau cărora li se eliberează copii de pe

documente din dosar.

În conformitate art.84 Codul de procedură civilă, se impune cu taxă de stat

fiecare cerere de chemare în judecată (inițială și reconvențională), cererea

9

intervenientului principal, cererea vizînd pricinile cu procedură specială, cererea de

eliberare a ordonanței judecătorești, cererea de declarare a insolvabilității, cererea

de eliberare a titlului executoriu privind executarea hotărîrilor arbitrale, cererea de

apel, cererea de recurs, precum și cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe

actele judecătorești.

Iar, în conformitate art.87 alin. (1) lit. k) Cod de procedură civilă, valoarea

acțiunii se determină din valoarea fiecărei pretenții aparte - în acțiunile care constau

din mai multe pretenții de sine stătătoare.

Art.3 alin.(l) lit. a) și j) a Legii taxei de stat, prevede că, tarifele taxei de stat se

stabilesc pentru cererile de chemare în judecată privitor la litigiile cu caracter

patrimonial, cererile de contestare a unui titlu executoriu sau a unui alt document

prin care, încasarea se produce în mod incontestabil, în mărime de 3%, din valoarea

acțiunii sau din suma încasată, dar nu mai puțin de 150 lei și nu mai mult de 25000

lei, de la persoanele fizice și nu mai puțin de 270 lei și nu mai mult de 50000 lei, de

la persoanele juridice. Tarifele taxei de stat, pentru cererile de apel împotriva

hotărîrilor instanțelor judecătorești constituie 75%, din taxa, ce urmează a fi plătită

la depunerea cererii de chemare în judecată sau altei cereri (plîngeri), iar în cazul

litigiilor cu caracter patrimonial - 75%, din taxa calculată din suma contestată.

Astfel, Colegiul constată că, instanța de apel corect a stabilit că, la depunerea

cererii de apel, Bogdan Plăcintă urma să achite taxa de stat în mărime de 14 792,40

lei, ce constituie 75% din taxa de stat, calculată din suma contestată.

În conformitate cu art.85 alin. (4) Codul de procedură civilă, în funcție de

situația materială și de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică

este scutită de către judecător (de către instanța judecătorească) de plata taxei de stat

sau de plata unei părți a ei.

Conform certificatului nr.12 din 14 iunie 2017 eliberat de SRL „AS Group”,

Bogdan Plăcintă a fost angajat la data de 12 mai 2017, la întreprinderea nominalizată

mai sus, în funcția de ajutor al juristului, pe un termen de probă, de trei luni, cu

salariul mediu lunar de 8 000 ruble, iar, conform datelor BNM, la data emiterii

încheierii recurate, 27 iunie 2017, acesta constituia 2 480 lei.

Astfel, Colegiul relevă că, luând în considerație suma taxei de stat ce urma a fi

achitată de Bogdan Plăcintă, pentru cererea de apel, raportată la salariul lunar al

acestuia, taxa de stat ce urma a fi achitată pentru cererea de apel este una

considerabilă, iar, instanța de apel, corect a ajuns la concluzia de a-1 scuti parțial pe

Bogdan Plăcintă, de la plata taxei de stat, pentru cererea de apel, și anume de suma

de 10 000 lei.

Reiterând, motivele de fapt și de drept, expuse mai sus, statuând că, instanța de

apel a soluționat eronat litigiul în cauză și a interpretat eronat prevederile legale,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție, concluzionează de a admite recursul declarat de Tatiana Fîrfa-Zekovic,

reprezentată de avocatul Ivan Turceac, se casează decizia din 05 decembrie 2017 a

Curții de Apel Bălți, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de

Tatiana Fîrfa-Zekovic împotriva lui Bogdan Plăcintă cu privire la încasarea datoriei,

a dobânzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare, la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată, și se menține

încheierea din 27 iunie 2017 a Curții de Apel Bălți, în cauza civilă, la cererea de

10

chemare în judecată depusă de Tatiana Fîrfa-Zekovic împotriva lui Bogdan Plăcintă

cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată.

La judecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

supra, creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând cauza,

să emită o hotărâre legală și întemeiată, reieșind din circumstanțele esențiale a

litigiului dedus judecății.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (2)-(3) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Tatiana Fîrfa-Zekovic, reprezentată de avocatul

Ivan Turceac.

Se casează decizia din 05 decembrie 2017 a Curții de Apel Bălți, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Fîrfa-Zekovic împotriva lui

Bogdan Plăcintă cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întîrziere și a

cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la Curtea de Apel

Bălți, în alt complet de judecată.

Se menține încheierea din 27 iunie 2017 a Curții de Apel Bălți, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Fîrfa-Zekovic împotriva lui

Bogdan Plăcintă cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întîrziere.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Nina Vascan

11