2ra-178/17 — încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

prima instanță: D. Stănilă dosarul nr. 2ra-178/17

instanța de apel: A. Gheorghieș, A. Albu, A. Toderaș

Î N C H E I E R E

01 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Fîrfa-

Zekovic Tatiana, reprezentată de avocatul Turceac Ivan,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Placinta Eduard

împotriva Tatianei Fîrfa-Zekovic cu privire la încasarea datoriei și la cererea

reconvențională a Tatianei Fîrfa-Zekovic împotriva lui Placinta Eduard cu privire la

declararea nulității recipisei,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 23 august 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Fîrfa-Zekovic Tatiana, reprezentată de avocatul

Turceac Ivan și menținute încheierile și hotărârea Judecătoriei Bălți din

18 decembrie 2015, prin care acțiunea inițială a fost admisă parțial, iar cererea

reconvențională a fost scoasă de pe rol,

c o n s t a t ă:

La 13 martie 2014, Placinta Eduard a depus cererea de chemare în judecată

împotriva Tatianei Fîrfa-Zekovic și Fîrfa Ana cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 04 februarie 2012 a

încheiat cu pârâta Fîrfa-Zekovic Tatiana contract de împrumut, potrivit căruia a

transmis către pârâta suma de 16 000 euro pe o perioadă de până la 04 aprilie 2012.

Menționează că conform pct. 1 și pct. 2 a contractului, pârâta și-a asumat

obligația de a restitui împrumutul la expirarea termenului, însă, în termenul stabilit

aceasta nu și-a executat obligațiile.

Susține că la 17 iunie 2012, Fîrfa-Zekovic Tatiana abuzând de relațiile de

rudenie și de încrederea reclamantului, a mai împrumutat de la el o sumă de 15 000

euro, întocmind în acest sens o recipisă în prezența martorilor.

În acest context, relevă că pârâta s-a obligat să-i restituie împrumutul până la

15 iulie 2012, iar adresările reclamantului către pârâtă cu privire la restituirea banilor

în mod extrajudiciar nu s-au soldat cu succes.

Afirmă că în vederea recuperării sumei împrumutate, pârâta a asigurat

reclamantul că îi va transmite în proprietate automobilul de model „BMW 745i”, cu

număr de înmatriculare BL DR 395, ce se afla în proprietatea acesteia, însă ulterior la

data de 23 octombrie 2012, pârâta a înstrăinat automobilul menționat mamei sale

Fîrfa Ana.

Remarcă că în vederea asigurării recuperării sumei scadente a fost încheiat un

contract de comodat cu Fîrfa Ana în calitate de comodant și Placinta Bogdan în

calitate de comodatar, conform căruia Fîrfa Ana a transmis cu titlu gratuit în folosința

lui Placinta Bogdan automobilul de model „BMW 745i” cu număr de înmatriculare

BL DR 395 pe un termen de trei ani, care ulterior a fost ridicat din posesia lui

Placinta Bogdan de către comodant fără nici o explicație, astfel fiind încălcate

clauzele contractului vizat.

Își întemeiază pretențiile în baza prevederilor art. 512 alin. (1), art. 867 alin.

(1), art. 871 alin. (1) Cod civil.

Solicită încasarea de la Fîrfa-Zekovic Tatiana în beneficiul său a sumei

împrumutului în mărime de 35 000 euro și a cheltuielilor de judecată.

La 24 noiembrie 2014, Fîrfa-Zekovic Tatiana a depus acțiunea reconvențională

împotriva lui Placinta Eduard cu privire la declararea nulității recipisei.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că nu a împrumutat suma de

15 000 euro de la pârât și oarecare recipisă în acest sens nu a semnat.

În acest context susține că recipisa prezentată de pârâtul Placinta Eduard nu a

fost semnată de dânsa personal și nu a dat consimțământul la semnarea acesteia, iar

suma de 15 000 euro nu a împrumutat-o și careva sume bănești nu a primit.

Astfel, consideră că recipisa eliberată la data de 17 iunie 2012 în sumă de

15 000 euro urmează a fi declarată nulă.

Își întemeiază acțiunea reconvențională în baza dispozițiilor art. 195, art. 199,

art. 206, art. 207, art. 211, art. 213, art. 220 Cod civil.

Solicită declararea nulității recipisei din 17 iunie 2012 și încasarea de la

Placinta Eduard în beneficiul său a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Bălți din 18 decembrie 2015, procesul pornit la

cererea de chemare în judecată înaintată de Placinta Eduard împotriva Tatianei Fîrfa-

Zekovic și Fîrfa Ana cu privire la încasarea datoriei a fost încetat în latura cerințelor

formulate împotriva Anei Fîrfa.

Prin încheierea Judecătoriei Bălți din 18 decembrie 2015, a fost scoasă de pe

rol cererea reconvențională depusă de Fîrfa-Zekovic Tatiana împotriva lui Placinta

Eduard cu privire la declararea nulității recipisei.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 18 decembrie 2015, acțiunea a fost admisă

parțial, fiind încasat de la Fîrfa-Zekovic Tatiana în beneficiul lui Placinta Eduard

datoria în suma de 23 500 euro sau echivalentul în moneda națională la momentul

executării hotărârii și taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 14 988,30 lei.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 23 august 2016, a fost respins apelul

declarat de către Fîrfa-Zekovic Tatiana, reprezentată de avocatul Turceac Ivan și

menținute încheierile și hotărârea Judecătoriei Bălți din 18 decembrie 2015.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat prevederile art. 24 alin. (1)

Cod familiei, art. 513, art. 572, art. 602 alin. (2), art. 867 alin. (1), art. 871 alin. (1)

Cod civil, care reglementează aspecte ce țin de urmărirea bunurilor soțului, condițiile

generale de executare a obligațiilor, răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor,

contractul de împrumut, restituirea împrumutului, care indică că împrumutatul trebuie

să restituie împrumutul în termenul și în modul stabilit în contract.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de

apel a reținut temeinicia concluziei primei instanțe de admitere parțială a acțiunii

inițiale înaintată de Placinta Eduard și încasarea de la Fîrfa-Zekovic Tatiana a datoriei

în sumă de 23 500 euro.

Totodată, cu referire la prevederile art. 267 lit. g) CPC, instanța de apel a

reținut și corectitudinea soluției primei instanțe cu privire la scoaterea de pe rol a

cererii reconvențională și de a înceta procesul înaintat împotriva Anei Fîrfa în temeiul

art. 265 lit. f) CPC.

La 18 noiembrie 2016, Fîrfa-Zekovic Tatiana, reprezentată de avocatul Turceac

Ivan a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu

trimiterea pricinii spre rejudecare în prima instanță în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel

considerând-o neîntemeiată și pasibilă de casare, fiind emisă cu aplicarea eronată a

normelor de drept material și procedural.

Susține că instanțele au dat o apreciere arbitrară probelor existente la

materialele dosarului, iar erorile comise de către instanțele inferioare au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale.

Invocă că instanța a soluționat cauza în lipsa apărătorului, cu toate că, la

materialele cauzei au fost prezentate dovezi incontestabile în privința imposibilității

prezentării avocatului Turceac Ivan, din motivul internării acestuia în spital pentru

efectuarea unei intervenții chirurgicale, despre care fapt prima instanță a fost

informată prin cererea expediată în adresa instanței.

Remarcă, în acest sens, că instanța urma să asigure părților posibilitatea de a-și

susține și argumenta cererea, de a invoca și acumula probe, or contradictorialitatea

oferă posibilități optime pentru aflarea adevărului și reprezintă în același timp o

garanție a realizării dreptului la apărare și a egalității părților în fața instanței de

judecată.

Afirmă că decizia instanței de apel contravine prevederilor legale privitor la

motivarea hotărârilor, ce constituie o încălcare a art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

La data de 30 ianuarie 2017, Placinta Eduard, reprezentat de avocatul

Guțu Tatiana a depus referință asupra recursului declarat de Fîrfa-Zekovic Tatiana,

prin care a invocat caracterul neîntemeiat al recursului, solicitând respingerea

acestuia și menținerea în vigoare a deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz, se constată că copia deciziei instanței de apel din 23 august 2016, a fost

expediată în adresa reprezentantului recurentei la data de 15 septembrie 2016, fapt ce

se confirmă prin scrisoare de însoțire nr. 18084 (f. d. 243, vol. I) și recepționată de

acesta la 20 septembrie 2016, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexată la

materialele cauzei (f. d. 245, vol. I).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 18 noiembrie 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către Fîrfa-Zekovic Tatiana, reprezentată de avocatul Turceac Ivan este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Fîrfa-Zekovic Tatiana,

reprezentată de avocatul Turceac Ivan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar

indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

În asemenea împrejurări, nu au relevanță criticele formulate în recurs precum

că instanța a soluționat cauza în lipsa apărătorului cu toate că la materialele cauzei au

fost prezentate dovezi incontestabile în privința imposibilității prezentării avocatului

pe motiv că a fost internat în spital pentru efectuarea unei intervenții chirurgicală,

despre care fapt prima instanță a fost informată prin cererea expediată în adresa

instanței, or din Trimitere-extras din 26 octombrie 2015, anexat ca motiv de

imposibilitate a prezentării avocatului în ședințele de judecată, nu este clar ce fel de

regim de tratament (ambalator sau staționar) i-a fost ales lui Turceac Ivan și nu se

indică perioada aflării acestuia la tratament, iar ca urmare Trimitere-extras anexat nu

confirmă imposibilitatea prezentării apărătorului în instanța de judecată (f. d. 162-

162-verso, vol. I).

În această ordine de idei sunt lipsite de sens și afirmațiile recurentei precum că

imposibilitatea prezentării apărătorului în instanța de judecată, inclusiv în ședința din

18 decembrie 2015, a fost determinată de motive întemeiate, deoarece , conținutul

certificatului medical prezentat de către Turceac Ivan în confirmarea faptului

internării sale la spital pentru efectuarea intervenitului în perioada 04 noiembrie

2015-09 noiembrie 2015, nu denotă internarea în staționar a acestuia, fapt ce făcea

imposibilă prezentarea acestuia în instanța de judecată.

Totodată, se reține și faptul că recurenta Fîrfa-Zekovic Tatiana și

reprezentantul acesteia avocatul Turceac Ivan fiind citați legal despre desfășurarea

ședințelor din 07 decembrie 2015, 15 decembrie 2015, 18 decembrie 2015, fapt ce se

confirmă prin contra semnătură aplicată în recipisa (f. d. 136, vol. I), nu au informat

despre motivul imposibilității prezenței sale în instanța de judecată, iar invocările

recurentei cu privire la anunțarea instanței despre imposibilitatea prezentării și

solicitările de amânare a ședinței nu au găsit confirmare prin materialele dosarului.

Cu atât mai mult, în susținerea opiniei enunțate se invocă și jurisprudența

Curții Europene pentru Drepturile Omului, care în hotărârea din 6 februarie 2007 pe

cazul Avramenco versus Moldova nr. 29808/02 a statuat că reclamantul se trata

ambulatoriu, putea să se prezinte în ședința de judecată și nu a prezentat celei de-a

doua instanță un motiv întemeiat al lipsei sale.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către Fîrfa-Zekovic Tatiana, reprezentată de avocatul Turceac

Ivan asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Fîrfa-Zekovic Tatiana, reprezentată de avocatul Turceac Ivan ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Fîrfa-Zekovic Tatiana, reprezentată de avocatul

Turceac Ivan se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva