3ra-894/18 — contestarea actului administrativ

3ra-894/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra-894/18

prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (I. Gorlenco)

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (G. Vavrin, T. Berdilă, I. Dănăilă)

ÎNCHEIERE

11 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Fridjioi

Corneliu reprezentat de avocatul Ioniță Diana, împotriva deciziei din 30 ianuarie

2018 a Curții de Apel Cahul,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Fridjioi Corneliu împotriva Serviciului Vamal cu privire la anularea ordinului de

eliberare din funcție, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru

lipsa forțată de la serviciu, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de

judecată,

c o n s t a t ă:

La 03 martie 2017, Fridjioi Corneliu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Vamal cu privire la anularea ordinului de eliberare din

funcție, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru lipsa forțată de

la serviciu, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a menționat că, prin ordinul nr.747-p din 16

mai 2011 a fost angajat în cadrul Serviciului Vamal al Republicii Moldova în

funcția de inspector al postului vamal „Giurgiulești-Galați”.

La 11 iunie 2014, prin ordinul nr. 869-p a fost permutat cu serviciul în funcția

de inspector al postului vamal Cahul - Oancea (auto).

La 12 noiembrie 2014, prin ordinul nr. 1493 p/o, a fost numit prin transfer în

funcția de inspector superior al postului vamal Cahul-Oancea (auto) Biroul Vamal

Cahul, iar prin ordinul nr. 1384-p din 19 decembrie 2016, a fost transferat în

funcție de inspector superior Post Vamal Giurgiulești 1 (PVFI rutier).

A indicat că, la data de 14 februarie 2017, i-a fost adus la cunoștință ordinul

nr. 104-p din 31 ianuarie 2017, emis de directorul adjunct al Serviciului Vamal

Grigore Ionițov, prin care s-a ordonat aplicarea în privința sa a sancțiunii

disciplinare - eliberarea din serviciu în organul vamal.

În ordinul dat a fost menționat faptul că, la data de 18.01.2017 directorul

adjunct al Serviciului Vamal a aprobat încheierea Comisiei disciplinare a

Serviciului Vamal Cahul privind rezultatele anchetei de serviciu efectuate în baza

1

ordinului Biroului Vamal Cahul (actual Biroul Vamal Sud) nr. 1140 din

19.12.2016).

Investigația de serviciu a fost inițiată ca urmare a autosesizării șefului

Biroului Vamal Cahul Veaceslav Goian, la demersul Direcției servicii operative nr.

28/12-19292 din 15.12.2016, prin care s-a solicitat aprecierea valorii în vamă a

poziției tarifare și a cuantumului drepturilor de import a mărfurilor ridicate de către

echipele mobile, precum și procesul - verbal cu privire la efectuarea controlului

vamal 141 din 12.12.2016.

Astfel, potrivit investigațiilor a fost stabilit că la data de 12 decembrie 2016,

prin postul Vamal Cahul pe pista „intrare”, în Republica Moldova, în intervalul de

timp 11:33-11:51, a traversat autoturismul de model „XXXXXcu numărul de

înmatriculareXXXXX, condus de cetățeanul Arabadji Oleg, care se deplasa din

Turcia către Republica Moldova.

În continuare a relatat că, potrivit informațiilor din SI „Frontiera” perfectarea

și verificarea autoturismului vizat a fost efectuată de către inspectorul vamal

Fridjioi Corneliu, care a fost responsabil de asigurarea legalității trecerii pe sensul

de „intrare” în Republica Moldova, fiindu-i repartizat acest sector potrivit

Registrului de primire-predare tură și graficului de serviciu pentru luna decembrie

2016, aprobat de către Directorul general al Serviciului Vamal.

Tot în ordinul dat a fost indicat și faptul că, de către SEM Sud, în rezultatul

controlului vamal efectuat, au fost depistate mărfuri în cantități diferite, la 43

poziții de denumiri, potrivit descrierilor efectuate în anexa nr. 1 la procesul-verbal

nr. 141 din 12 decembrie 2016, iar conform raportului de evaluare reprezentat de

SVVVCM, valoarea în vamă a mărfurilor reținute a fost estimată la suma de 21

749,89 lei.

În opinia reclamantului, ordinul nr. 104-p din 31 ianuarie 2017 emis de către

directorul adjunct al Serviciului Vamal Grigore Ionițov, este neîntemeiat și

contravine procedurii stabilite de legislație.

În acest sens, a explicat că, la data de 12 decembrie 2016 se afla în exercitarea

funcției la Postul Vamal Cahul, pe sensul de intrare în Republicii Moldova și

aproximativ la ora 11:30 a fost prezentat la control automobilul de model XXXXX

cu numărul de înmatriculareXXXXX, care venea din Turcia, la volanul căruia se

afla Arabadji Oleg.

A specificat că, în unitatea de transport se aflau cinci pasageri și la fiecare a

repartizat câte o declarație DV-6 pentru a declara bunurile ce le dețin.

Ulterior, a verificat declarațiile vamale concomitent cu controlul fizic a

unității de transport și a bagajelor neînsoțite.

După efectuarea controlului a întocmit chitanțierul PV 14-1842578 prin care

au fost calculate și încasate drepturile de import în mărime de 1007 lei, fiind

menționate produse pentru spălat în cantitate de 70 kg, dintre care 50 kg detergenți

și 20 kg produse pentru igienă (șampon, pastă de dinți, geluri ș.a.), iar alte mărfuri

ce depășesc limita neimpozabilă stabilită de legislație nu au fost depistate.

Astfel, reclamantul a declarat că, nu a comis o careva abatere pentru care

urma să fie atras la răspundere disciplinară, nefiind la curent ce s-a întâmplat cu

unitatea de transport și cum a fost posibilă atragerea acestor persoane la răspundere

în situația în care dețineau bunuri în limita admisibilă, iar pentru bunurile aflate în

surplus au fost efectuate plățile de import.

2

La fel, a indicat că un alt temei de nulitate a ordinului de concediere este și

faptul că la momentul emiterii ordinului de concediere, dânsul se afla în concediul

medical și anume, de la 08 ianuarie 2017 până la 14 februarie 2017, ceia ce

contravine prevederilor art. 86 alin. (2) Codul muncii.

De asemenea, a invocat că ordinul de concediere a fost emis cu încălcarea art.

210 Codul muncii, deoarece lipsește mențiunea privind organul în care sancțiunea

disciplinară poate fi contestată, normă care este imperativă și care duce la nulitatea

acestuia dacă legea nu prevede altfel.

Suplimentar a mai menționat că, concedierea sa a fost întemeiată numai în

baza Legii serviciului în organele vamale nr. 1150-XVI din 20.07.2000, deși art. 8

alin. (7) din legea enunțată, expres prevede că relațiile de muncă în organele

vamale sunt reglementate de legislația muncii și de prezenta lege.

În continuare, cu referire la prevederile art. 86 alin.(1) și art. 87 alin. (1) din

Codul muncii, reclamantul a precizat că concedierea sa a avut loc în lipsa acordului

organului sindical, fiindu-i totodată format un disconfort psihologic total, prin

crearea imaginei negative în fața colegilor de serviciu și a societății în general și

lipsa încrederii în viitor, cu atât mai mult că la acel moment, era internat în spital

cu copilul minor.

A solicitat reclamantul, anularea ordinului directorului adjunct al Serviciului

Vamal Grigore Ionițov, din 31 ianuarie 2017 cu nr.104-p, prin care s-a ordonat

aplicarea în privința lui Fridjioi Corneliu sancțiunea disciplinară - eliberarea din

serviciul în organul vamal; restabilirea în câmpul muncii; încasarea salariului

pentru perioada absenței forțate de la muncă; repararea prejudiciului moral cauzat

în mărime de 20 000 de lei, precum și încasarea cheltuielilor de judecată suportate

în prezentul proces.

Prin hotărârea din 30 octombrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Central

cererea de chemare în judecată depusă de Fridjioi Corneliu a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

Prin decizia din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel Cahul, a fost respins apelul

declarat de Fridjioi Corneliu reprezentat de avocatul Grecu Ion și a fost menținută

hotărârea din 30 octombrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Central.

Prima instanță și instanța de apel și-au întemeiat soluțiile adoptate pe

dispozițiile art. 1 alin. (2), art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ,

art. 26 lit. g), art. 46 lit. a), art. 15 alin. (1) lit. a), d), h), i) din Legea serviciului în

organele vamale nr. 1150-XVI din 20.07.2000, precum și art. 86 alin. (1) lit. g) și

art. 87 alin. (1) și (4) din Codul muncii.

În consolidarea soluțiilor, instanțele de judecată au reținut că, în acțiunile lui

Fridjioi Corneliu, angajatorul corect a stabilit încălcarea gravă a disciplinei de serviciu,

iar ordinul contestat a fost emis cu respectarea prevederilor legale și, temeiuri de

anulare a acestuia nu s-au constatat.

Subsecvent, prima instanță și instanța de apel au apreciat critic argumentul lui

Fridjioi Corneliu referitor la faptul că concedierea sa a fost dispusă în perioada aflării în

concediu medical, întrucât potrivit pct. 7 din ordinul nr. 104-p din 31 ianuarie 2017, a

fost înscris că acesta intră în vigoare la data semnării, iar în cazul aflării

colaboratorului în concediu (toate tipurile), la data revenirii în serviciu.

Astfel, instanțele de judecată au reținut că Fridjioi Corneliu a semnat ordinul

de concediere când a revenit la serviciu la data de 14 februarie 2017 și prin urmare,

nu se consideră concediat în perioada aflării în concediu de boală.

3

Totodată, au fost apreciate ca fiind neîntemeiate și argumentele lui Fridjioi

Corneliu precum că concedierea sa a avut loc în lipsa acordului organului sindical,

dat fiind că, potrivit procesului-verbal al ședinței Comitetului Sindical al Biroului

Vamal Cahul din data de 30.01.2017, s-a decis a lua act de interpelarea directorului

adjunct al Serviciului Vamal Cahul nr. 28/03-1058 din 23.01.2017 și a nu remite niciun

răspuns către Serviciul Vamal în termenul acordat de legislația muncii cu privire la

acordul preliminar scris referitor la eliberarea din serviciu a colaboratorului vamal

Fridjioi Corneliu, din motiv că 6 membri din 6 s-au abținut. Respectiv, în lipsa unui aviz

negativ, angajatorul a respectat procedura de consultarea prealabilă a organului sindical.

La fel, a fost apreciat ca neîntemeiat și argumentul lui Fridjioi Corneliu precum că

ordinul de concediere este nul în temeiul art. 220 Cod civil, din motiv că lipsește

mențiunea privind organul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată,

deoarece, a fost reținut că, această omisiune nu are ca efect nulitatea absolută a

ordinului, fiind indicat dreptul de contestare a actului administrativ.

La 18 mai 2018, Fridjioi Corneliu reprezentat de avocatul Ioniță Diana, a

declarat recurs împotriva deciziei din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel Cahul,

prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri în sensul

admiterii integrale a acțiunii (f.d.162-171).

În motivarea recursului au fost reiterate circumstanțele faptice ale cauzei,

fiind invocat că instanțele inferioare nu au constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei și au fost aplicate eronat

normele de drept material.

A relatat că, pe parcursul examinării cauzei au fost constatate suficiente

temeiuri de anulare a ordinului contestat, însă atât prim instanță, cât și instanța de

apel s-au limitat la examinarea formală a cauzei, preluând în soluțiile adoptate doar

argumentele Serviciului Vamal.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, acesta este inadmisibil,

din motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

4

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.

434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Prin prisma art. 434 în alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, instanța de recurs atestă că, în speță, decizia recurată datează cu 30

ianuarie 2018 (f.d.147-158), iar careva date privind recepționarea deciziei de către

recurent la materialele dosarului lipsesc. Prin urmare, cererea de recurs a fost

depusă la 18 mai 2018 (f.d.162-171), în interiorul termenului de două luni acordat

de legiuitor.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și

temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările

recurentului, propunerile respective.

Analizând cuprinsul cererii de recurs depusă de Fridjioi Corneliu reprezentat

de avocatul Ioniță Diana, completul de admisibilitate evocă faptul că argumentele

invocate în recurs, în esența lor, sunt similare alegațiilor inserate în cererea de apel

și cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate,

deoarece recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că reprezentantul recurentului nu a

5

evidențiat în cererea de recurs formulată memoriul ilegalității și netemeiniciei

deciziei recurate, limitându-se doar la reiterarea unor circumstanțe care au fost

supuse examinării în ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla

expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului

cu indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea

lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul

de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din

punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent,

recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a

dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate

instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și

indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o

motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care,

circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera

nelegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate

în cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386

alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu

se regăsesc în art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului. Ba mai

mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către instanța de

apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile

de rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat de Fridjioi Corneliu reprezentat de avocatul Ioniță Diana,

deoarece nu a fost invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării

ilegalității deciziei instanței de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al

recursului, deoarece este lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al

dezacordului reprezentantului recurentei cu soluția dată de instanțele inferioare,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest

capitol instanță de recurs reține că recursul declarat de Fridjioi Corneliu

reprezentat de avocatul Ioniță Diana, nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept,

ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței

de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere

îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a

fost depusă după ce Fridjioi Corneliu a avut posibilitatea de a fi auzită de o

instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină

jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva

Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat

6

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au

reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe

care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher

împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute de art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Fridjioi Corneliu reprezentat de avocatul Ioniță Diana,

împotriva deciziei din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel Cahul, în baza art. 433

lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Fridjioi Corneliu reprezentat de

avocatul Ioniță Diana, împotriva deciziei din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel

Cahul, adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă

de Fridjioi Corneliu împotriva Serviciului Vamal cu privire la anularea ordinului

de eliberare din funcție, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru

lipsa forțată de la serviciu, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de

judecată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

7