2ra-1063/18 — incasarea sumei si repararea prejudiciului moral

2ra-1063/18 — incasarea sumei si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1063/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: S. Stratan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Secrieru, A. Danilov, I. Cimpoi)

ÎNCHEIERE

11 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursurilor declarate de

către Iulia Barbăneagră, reprezentată de avocatul Buzu Nicolae și lichidatorul

Societății pe Acțiuni „Banca de Economii”, în proces de lichidare, Grigorii Olaru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iulia Barbăneagră

împotriva Societății pe Acțiuni „Banca de Economii”, în proces de lichidare,

Guvernului Republicii Moldova și Ministerului Finanțelor cu privire la încasarea

sumei, dobânzii de întârziere și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 23 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse apelurile declarate de către Iulia Barbăneagră, reprezentată de avocatul

Buzu Nicolae și lichidatorul Societății pe Acțiuni „Banca de Economii”, în proces de

lichidare, Grigorii Olaru și a fost menținută hotărârea din 06 octombrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La data de 26 octombrie 2015 Iulia Barbăneagră a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SA „Banca de Economii”, în proces de lichidare și Ministerului

Finanțelor cu privire la încasarea sumei, dobânzii de întârziere și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 25 aprilie 1992 a depus

la SA „Banca de Economii”, filiala nr. 6705/068, la contul nr. 12822, suma de 4 000

de ruble, iar la momentul depunerii la depozit bancar a sumei date echivalentul

acesteia constituia suma de 6 879,94 de dolari SUA.

A menționat că, la data de 29 noiembrie 1993 în Republica Moldova a fost

introdusă moneda națională - leul, iar la data de 12 decembrie 2002 Parlamentul a

adoptat Legea privind indexarea depunerilor bănești ale cetățenilor în Banca de

Economii nr. 1530 din 12 decembrie 2002, limitând sfera de acțiune la depunerile

bănești făcute la „Banca de Economii” SA pînă la data de 02 ianuarie 1992.

A susținut că, situația depunerilor bănești făcute în ruble, cuprinsă în perioada

dintre 03 ianuarie 1992 și 28 noiembrie 1993 nu a fost reglementată de către legiuitor,

1

motiv pentru care aceasta consideră posibilă aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul

civil, ce se referă la analogia Legii și indexarea corespunzătoare a sumei de 4 000 de

ruble, conform formulei prevăzute în art. 2 al Legii privind indexarea depunerilor

bănești ale cetățenilor în Banca de Economii nr. 1530 din 12 decembrie 2002, potrivit

căreia, în urma indexării sumei de 4 000 de ruble la momentul dat aceasta constituie

suma de 2 200 de lei.

A afirmat că, reieșind din prevederile art. 585 din Codul civil, rezultă că în

cazul în care o obligație este purtătoare de dobândă, iar Legea nu o prevede, aceasta

este egală cu rata de bază stabilită de Banca Națională a Moldovei și, astfel, pentru

perioada cuprinsă între anii 1994 și 2015, dobânda constituie suma de 100 848 de lei.

A relevat că, în urma imposibilității de a beneficia de banii depuși la SA „Banca

de Economii” i-a fost cauzat un prejudiciu moral major determinat de imposibilitatea

de a beneficia de depunerile bănești, datorită faptului că Guvernul și Banca Națională

a Moldovei nu au îndeplinit cerințele expuse în Hotărârea Parlamentului nr. 201 din

29 iulie 1994 privind indexarea depunerilor bănești ale cetățenilor, prin care se

instituia obligația Guvernului Republicii Moldova și a Băncii Naționale a Moldovei de

a înainta propuneri privind modul de indexare a celorlalte depuneri ale populației în

instituțiile Băncii de Economii a Moldovei, iar în urma neîndeplinirii obligației date

au fost cauzate un șir de prejudicii, precum condiționarea încălcării dreptului de

proprietate al cetățenilor, discriminarea pensionarilor, violarea principiului securității

raporturilor juridice.

A mai relevat că, pretenția privind repararea prejudiciului moral se bazează pe

faptul că suma de 4 000 de ruble a fost obținută în urma vânzării casei părintești și a

50 de ari de pământ, iar inacțiunea SA „Băncii de Economii” constituie, astfel, o

expropriere, deoarece statul nu și-a onorat obligația de a păstra suma și de a plăti

dobânda corespunzătoare.

A solicitat încasarea din contul SA „Băncii de Economii” și al Ministerului

Finanțelor suma de 318 771,65 de lei, inclusiv 218 771,65 de lei, cu titlu de echivalent

a sumei depuse la depozitul bancar și a dobânzii pentru perioada cuprinsă între anii

1992-2015 și suma de 100 000 de lei, cu titlu de prejudiciul moral cauzat.

La data de 04 iulie 2016 reclamanta a depus cerere de concretizare a

pretențiilor, prin care a solicitat atragerea în proces a Guvernului Republicii Moldova

în calitate de copârât și încasarea în mod solidar din contul SA „Banca de Economii”

și al Guvernului Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Finanțelor a sumei

de 203 048 de lei, constituită din 2 200 de lei, în calitate de sold al depozitului indexat,

100 848 de lei, cu titlu de dobândă calculată pentru perioada anilor 1994-2015 și

100000 de lei, cu titlul de prejudiciu moral.

Prin hotărârea din 06 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de către Iulia Barbăneagră a fost admisă parțial și au fost încasate din

contul SA „Banca de Economii” în beneficiul Iuliei Barbăneagră sumele de 4 lei, cu

titlu de depozit bancar și 182,89 de lei, cu titlu de dobândă. A fost încasată din contul

SA „Banca de Economii” în beneficiul statului suma de 150 de lei, cu titlu de taxă de

stat. În rest acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 23 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

2

apelurile declarate de către Iulia Barbăneagră, reprezentantă de avocatul Nicolae Buzu

și lichidatorul SA „Banca de Economii”, în proces de lichidare, Grigorii Olaru și a fost

menținută hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel și-a motivat concluzia prin faptul că dispozițiile Legii privind

indexarea depunerilor bănești ale cetățenilor în Banca de Economii nr. 1530 din 12

decembrie 2002 și a hotărârii Guvernului nr. 79 din 20 februarie 2003 privind

indexarea și modul de plată a sumelor indexate pentru depunerile bănești ale

cetățenilor în Banca de Economii se aplică cu privire la depunerile realizate pînă la 02

ianuarie 1992, astfel încât acestea sunt inaplicabile prezentei spețe în contextul în care

depunerea bănească a fost realizată la 25 aprilie 1992, adică ulterior termenului

specificat în cadrul legal și normativ pertinent.

Totodată, instanța de apel a concluzionat că prima instanță corect a aplicat

cadrul legal și just a adjudecat suma de 4 lei, echivalentul depozitului efectuat de

reclamantă la data de 25 aprilie 1992, cât și suma de 182 de lei 89 bani, cu titlul de

dobândă pentru perioada anilor 1993-2015, aferentă sumei depunerii.

La data de 05 aprilie 2018 lichidatorul SA „Banca de Economii”, în proces de

lichidare, Grigorii Olaru a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe în partea admiterii cerinței de încasare a dobânzii și a taxei de stat și emiterea

în această parte a unei noi hotărâri.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe sunt neîntemeiate în partea admiterii cerinței de încasarea a sumei de 182,89

de lei, cu titlul de dobândă și a taxei de stat în sumă de 150 de lei, deoarece au fost

emise cu încălcarea esențială a normelor de drept material și, anume, a fost

interpretată în mod eronat legea.

A susținut că, pentru suma de bani primită ca depozit, banca va achita o

dobândă persoanei care a depozitat banii, în conformitate cu prevederile art. 1224 alin.

(2) din Codul civil. Pârțile sunt libere să stabilească prin acordul lor mărimea

dobânzii. Dacă în contract nu va fi nici o înțelegere cu privire la dobândă, în acest caz

rata dobânzii se stabilește de fiecare bancă în parte în funcție de depozitul propus.

Există cazuri când banca nu va achita dobânda persoanei care a făcut depunere în

cazul când în contract va fi inclusă condiția prin care banca se eliberează de la

achitarea dobânzii.

A afirmă că, depozitul bancar nu este purtător de dobândă numai în cazul în

care părțile convin expres ca banca să nu plătească deponentului dobânda. În acest caz

contractul va fi cu titlul gratuit. Caracterul gratuit al depozitului este justificat din

punct de vedere economic, mai ales, în cadrul depozitului bancar la vedere, unde

caracterul de împrumut acordat băncii se manifestă mai puțin.

A menționat că, contul bancar deschis de către Iulia Barbăneagră a fost un

depozit bancar la vedere.

A declarat că, luând în considerare situația creată în sectorul financiar al

Republicii Moldova, legată de schimbarea bruscă a cursului valutei naționale în raport

cu valuta forte și în scopul atragerii mijloacelor bănești libere ale populației în

unitățile SA „Banca de Economii”, la data de 14 decembrie 1998 a fost emisă

3

dispoziția vicepreședintelui SA „Banca de Economii” nr. 100 cu privire la stabilirea

cotelor de dobândă a venitului plătit la depozitele persoanelor fizice în lei, prin care s-

a ordonat a fi stabili de la 1 ianuarie 1999 în unitățile SA „Banca de Economii” cotele

de dobândă a venitului plătit la depozitele persoanelor fizice, în următoarele mărimi și

anume, la depozitele la vedere, la conturile speciale ale indexării anului 1994,

dobânda nu se plătește (pct. lit. a)).

A reiterat că, prin prisma art. 4 alin. (1), art. 16 din Legea taxei de stat nr. 1261

din 03 decembrie 1992, administratorii din oficiu și lichidatorii băncilor în acțiunile

legate de lichidarea băncilor sînt scutiți de plata taxei de stat în instanțele

judecătorești.

La data de 19 aprilie 2018 Iulia Barbăneagră, reprezentată de avocatul Buzu

Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea

unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe sunt neîntemeiate, deoarece au fost emise cu încălcarea esențială a normelor

de drept material și, anume, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată și a fost

interpretată în mod eronat legea, ceea ce a dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale.

A indicat că, anterior intrării în vigoare a Decretului Președintelui Republicii

Moldova nr. 200 din 24 noiembrie 1993 cu privire la introducerea monedei naționale

în Republica Moldova cu schimbarea mijloacelor bănești la cursul de schimb 1 leu

contra 1 000 de cupoane (ruble), Parlamentul Republicii Moldova a constatat că

depunătorii Băncii de Economii suportau pierderi considerabile, și la 29 iulie 1994 a

adoptat Hotărârea nr. 201 privind indexarea depunerilor populației în instituțiile

Băncii de Economii a Moldovei.

A susținut că, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat hotărârea nr. 201, în

scopul recuperării pierderilor, suportate de către depunătorii Băncii de Economii a

Moldovei ca rezultat al inflației.

A relatat că, reieșind din prevederile pct. 1 și 2 al Hotărârii Parlamentul

Republicii Moldova nr. 201 din 29 iulie 1994, Statul în persoana Guvernului

Republicii Moldova, fiind obligat să prezinte propuneri privind modul de indexare a

celorlalte depuneri ale populației în instituțiile Băncii de Economii, adică depunerile

după 02 ianuarie 1992, nu și-a îndeplinit obligațiile sale pozitive, fapt ce a generat un

vid al cadrului legal, a condiționat încălcarea dreptului de proprietate a miilor de

cetățeni, discriminării diferitor categorii de pensionari, violării principiului securității

raporturilor juridice, drepturi prevăzute de Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale la art. 6 și 14, art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 1

din Protocolul nr. 12 la Convenție.

A afirmat că, neaplicarea analogiei legii la soluționarea litigiului, rezultat din

contractul de depozit instituit la 25 aprilie 1992, este discriminatoriu pentru recurentă

în raport cu deponenții Băncii de Economii până la 02 ianuarie 992, or Statul hotărând

că urmează să soluționeze modul de indexare a celorlalte depuneri ale populației în

instituțiile Băncii de Economii în scopul recuperării pierderilor suportate ca rezultat a

4

inflației, nu a executat această obligație, iar prin Legea nr. 1530 din 12 decembrie

2002 a abrogat Hotărârea Parlamentului nr. 201 din 29 iulie 1994, stabilind doar

obligațiile statului față de cetățenii Republicii Moldova care au avut depuneri bănești

în Banca de Economii la situația din 02 ianuarie 1992.

A declarat că, instanța de apel greșit a stabilit că concluziile în cauza Dolneanu

contra Moldovei nu sunt aplicabile situației, deoarece în cauza respectivă, Curtea s-a

pronunțat asupra art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în aspectul ce ține de

achitarea compensației bănești pentru posesorii de depozite în perioada sovietică. În

fapt reclamantul a pretins că plata întârziată a compensației, la care el avea dreptul în

temeiul hotărâri Parlamentului din 1994, i-a încălcat drepturile lui de proprietate.

Curtea a conchis că reclamantul a avut o „speranță legitimă” și, astfel, a avut un „bun”

în sensul articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție.

A indicat că, concluziile instanțelor de judecată privind lipsa vinovăției

Guvernului Republicii Moldova și Ministerului Finanțelor în furtul mijloacelor

bănești, inclusiv a depunerilor pensionarilor de la SA „Banca de Economii”, sunt

eronate, deoarece acest fapt se confirmă prin ignorarea concluziilor Parlamentului

Republicii Moldova, hotărârilor Guvernului RM, raporturilor KROLL-1 și KROLL-2.

B.N.M., falimentării BEM etc.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 23 ianuarie

2018, dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurenți la dosar

lipsesc.

Astfel, recursurile, declarate la data de 05 aprilie 2018 și 19 aprilie 2018, sunt în

termen.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că, recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

5

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursurile declarate de către Iulia Barbăneagră,

reprezentată de avocatul Buzu Nicolae și lichidatorul SA „Banca de Economii”, în

proces de lichidare, Grigorii Olaru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursurile declarate

de către Iulia Barbăneagră, reprezentată de avocatul Buzu Nicolae și lichidatorul SA

„Banca de Economii”, în proces de lichidare, Grigorii Olaru, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

6

considera recursurile declarate de către Iulia Barbăneagră, reprezentată de avocatul

Buzu Nicolae și lichidatorul SA „Banca de Economii”, în proces de lichidare, Grigorii

Olaru ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile declarate de către Iulia Barbăneagră, reprezentată de avocatul Buzu

Nicolae și lichidatorul Societății pe Acțiuni „Banca de Economii”, în proces de

lichidare, Grigorii Olaru se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

7