2ra-1565/20 — Constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil

Dosarul nr. 2ra–1565/20 Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. A. Brăgaru) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, A. Bostan, V. Cotorobai) Î N C H E I E R E 25 noiembrie 2020 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului declarat de Borțoi Tudor, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către de Borțoi Tudor împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Boțan George cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material și prejudiciului moral, împotriva deciziei din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul declarat de către Borțoi Tudor și menținută hotărârea din 20 ianuarie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), con st ată: La 11 iunie 2019, Borțoi Tudor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției prin care a solicitat constatarea încălcării de către stat a dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că a prezentat în termen spre executare documentul executoriu emis de către Judecătoria mun. Chișinău (Centru) cu nr.2-3095/16 din 10 aprilie 2017. Iar, prin Încheierea nr.065-553/17 din 20 decembrie 2018 executorul judecătoresc George Boțan a dispus restituirea documentului executoriu. Conform încheierii executorului judecătoresc și materialelor anexate rezultă că executorul judecătoresc a omis de a cita creditorul pentru ca ultimul să poată participa la actele de executare a executorului judecătoresc; executorul judecătoresc a omis de a înainta demersuri în judecată pentru solicitarea aducerii forțate a conducătorului persoanei juridice sau înaintarea unei acțiuni pentru schimbarea modului, ordinii de executare a documentului executoriu.

În viziunea reclamantului imposibilitatea de a obține executarea hotărârii constituie o ingerință a statului în dreptul respectării bunurilor sale prin dispunerea și folosirea acestora. Prin urmare a suferit un prejudiciu material prin nevalorificarea obiectului 1 neexecutării a titlului executoriu, deprecierea valorii obiectului neexecutării și neexecutarea obligației pecuniare obiectului neexecutării. Prejudiciului material total suferit prin ingerința statului în dreptul respectării bunurilor constitui suma de 10 210,69 lei care este formată din prejudiciul material nevalorificat în mărime de 6 620 lei, prejudiciul material adus prin deprecierea valorii obiectelor neexecutării în mărime de 462,74 lei și suma de 3 127,95 lei ceea ce constituie dobândă de întârziere pentru perioada din mai 2017 până în aprilie 2019 în sumă totală de 3 127,95 lei.

Pe parcursul examinării pricinii în instanța de fond reclamantul și-a concretizat pretențiile, solicitând în final constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material în mărime de 10 210,69 lei și a prejudiciului moral în mărime de 12 390 de lei. Prin hotărârea din 20 ianuarie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), cererea de chemare în judecată înaintată de Borțoi Tudor împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Boțan George privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material și prejudiciului moral a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de către Borțoi Tudor și menținută hotărârea din 20 ianuarie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru). Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut că, deși în solicitările sale, Borțoi Tudor invocă neexecutarea documentului executoriu nr.2-3095/17 din 10 aprilie 2017, în încheierea executorului judecătoresc este indicat alt document executoriu - nr.2-2861/12 din 14 iulie 2017, emis de către Judecătoria Chișinău (sediul Centru). Totodată, din conținutul încheierii executorului judecătoresc nr. 065-551/18 din 20 decembrie 2018 se reține că, executorul judecătoresc a întreprins mai multe măsuri prevăzute de codul de executare în vederea executării documentului executoriu.

Astfel, se atestă certitudinea faptului că pe parcursul executării documentului executoriu, executorul judecătoresc a întreprins măsurile legale de rigoare în vederea asigurării executării documentului executoriu, care însă nu a putut fi executat din motivul că debitorul APLP nr. 50/142 nu dispune de bunuri imobile și/sau mobile ce ar putea fi urmărite silit întru încasarea datoriei sau care pot fi sechestrate pentru satisfacerea creanțelor și mai mult nu deține nici mijloace bănești în conturile bancare. La 15 septembrie 2020, Borțoi Tudor a declarat recurs împotriva deciziei din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea reclamantului să fie admisă.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel la pronunțarea deciziei a interpretat în mod eronat legea. În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 25 iunie 2020, expediată participanților la proces la 15 iulie 2020, iar recursul a fost declarat la 10 septembrie 2020. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei din 25 iunie 2020 a Curții 2 de Apel Chișinău, în termen. Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Borțoi Tudor, inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului. Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Borțoi Tudor nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

3 Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind admisibil. Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs declarată de către Borțoi Tudor. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Borțoi Tudor. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 4