2ra-1565/20 — Constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil

Dosarul nr. 2ra–1565/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. A. Brăgaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, A. Bostan, V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

25 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Borțoi Tudor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către de Borțoi

Tudor împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc Boțan George cu privire la constatarea încălcării dreptului

la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului

material și prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Borțoi Tudor și menținută hotărârea din 20 ianuarie

2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

con st ată:

La 11 iunie 2019, Borțoi Tudor a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției prin care a solicitat constatarea încălcării de către stat a

dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea

prejudiciului material și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că a prezentat în termen spre

executare documentul executoriu emis de către Judecătoria mun. Chișinău (Centru)

cu nr.2-3095/16 din 10 aprilie 2017. Iar, prin Încheierea nr.065-553/17 din 20

decembrie 2018 executorul judecătoresc George Boțan a dispus restituirea

documentului executoriu.

Conform încheierii executorului judecătoresc și materialelor anexate rezultă că

executorul judecătoresc a omis de a cita creditorul pentru ca ultimul să poată

participa la actele de executare a executorului judecătoresc; executorul judecătoresc

a omis de a înainta demersuri în judecată pentru solicitarea aducerii forțate a

conducătorului persoanei juridice sau înaintarea unei acțiuni pentru schimbarea

modului, ordinii de executare a documentului executoriu.

În viziunea reclamantului imposibilitatea de a obține executarea hotărârii

constituie o ingerință a statului în dreptul respectării bunurilor sale prin dispunerea

și folosirea acestora.

Prin urmare a suferit un prejudiciu material prin nevalorificarea obiectului

1

neexecutării a titlului executoriu, deprecierea valorii obiectului neexecutării și

neexecutarea obligației pecuniare obiectului neexecutării. Prejudiciului material

total suferit prin ingerința statului în dreptul respectării bunurilor constitui suma de

10 210,69 lei care este formată din prejudiciul material nevalorificat în mărime de

6 620 lei, prejudiciul material adus prin deprecierea valorii obiectelor neexecutării

în mărime de 462,74 lei și suma de 3 127,95 lei ceea ce constituie dobândă de

întârziere pentru perioada din mai 2017 până în aprilie 2019 în sumă totală de 3

127,95 lei.

Pe parcursul examinării pricinii în instanța de fond reclamantul și-a concretizat

pretențiile, solicitând în final constatarea încălcării dreptului la executare în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material în mărime de 10

210,69 lei și a prejudiciului moral în mărime de 12 390 de lei.

Prin hotărârea din 20 ianuarie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

cererea de chemare în judecată înaintată de Borțoi Tudor împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul judecătoresc

Boțan George privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material și prejudiciului

moral a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Borțoi Tudor și menținută hotărârea din 20 ianuarie 2020 a

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).

Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut că, deși în solicitările sale, Borțoi

Tudor invocă neexecutarea documentului executoriu nr.2-3095/17 din 10 aprilie

2017, în încheierea executorului judecătoresc este indicat alt document executoriu -

nr.2-2861/12 din 14 iulie 2017, emis de către Judecătoria Chișinău (sediul Centru).

Totodată, din conținutul încheierii executorului judecătoresc nr. 065-551/18 din

20 decembrie 2018 se reține că, executorul judecătoresc a întreprins mai multe

măsuri prevăzute de codul de executare în vederea executării documentului

executoriu. Astfel, se atestă certitudinea faptului că pe parcursul executării

documentului executoriu, executorul judecătoresc a întreprins măsurile legale de

rigoare în vederea asigurării executării documentului executoriu, care însă nu a

putut fi executat din motivul că debitorul APLP nr. 50/142 nu dispune de bunuri

imobile și/sau mobile ce ar putea fi urmărite silit întru încasarea datoriei sau care pot

fi sechestrate pentru satisfacerea creanțelor și mai mult nu deține nici mijloace

bănești în conturile bancare.

La 15 septembrie 2020, Borțoi Tudor a declarat recurs împotriva deciziei din

25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea reclamantului să fie

admisă.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel la pronunțarea deciziei a

interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 25

iunie 2020, expediată participanților la proces la 15 iulie 2020, iar recursul a fost

declarat la 10 septembrie 2020. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei din 25 iunie 2020 a Curții

2

de Apel Chișinău, în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Borțoi

Tudor, inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Borțoi Tudor nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

3

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către Borțoi Tudor.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Borțoi Tudor.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4