2ra-1142/20 — constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a cauzei

Dosarul nr. 2ra-1142/20

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) Sv. Vîșcu

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) M. Anton, A. Bostan, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

09 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Borțoi Tudor,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Borțoi Tudor

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu executorul judecătoresc

Boțan George cu privire la constatarea încălcării termenului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2020, prin care s-a

respins apelul declarat de Borțoi Tudor și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 11 octombrie 2019,

c o n s t a t ă :

La 14 mai 2019, Borțoi Tudor a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu executorul judecătoresc

Boțan George cu privire la constatarea încălcării termenului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, Borțoi Tudor a menționat că a prezentat în termen spre

executare documentul executoriu nr. 2-225/16 din 12 decembrie 2016, emis de

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, iar prin încheierea nr. 065-552/17 din

20 decembrie 2018, executorul judecătoresc Boțan George a dispus restituirea

documentului executoriu.

Reclamantul a specificat că în procesul executării documentului executoriu,

au fost constatate o serie de încălcări și anume că creditorul nu a fost citat pentru a

participa la actele de executare și de prezentare a argumentelor, nu au fost înainte

demersuri în judecată pentru aducerea forțată a conducătorului, contabilului și

fondatorului persoanei juridice și nici nu s-a luat în calcul forma juridică a

debitorului, nu au fost înaintate cereri în judecată privind schimbarea modului,

1

ordinii de executare și explicații în legătură cu existența circumstanțelor ce fac

dificilă sau imposibilă executarea hotărârii.

Totodată, Borțoi Tudor a relatat că a fost depusă o cerere de corectare a

erorilor din titlul executoriu la instanța de fond, însă cererea a rămas nesoluționată,

din cauză că nu a fost depusă de executorul judecătoresc.

Pe parcursul examinării cauzei, Borțoi Tudor a depus cerere de concretizare a

pretențiilor (f.d.78), prin care a solicitat constatarea încălcării dreptului la

executare în termen rezonabil al hotărârii judecătorești; repararea prejudiciului

material în sumă de 251 272,3 lei și o indemnizație lunară de 5 250 de lei de la data

pronunțării hotărârii – pentru viitor și repararea prejudiciului moral în mărime de

12 390 de lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 11 octombrie 2019,

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Borțoi Tudor.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 12 decembrie

2016, a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Borțoi Tudor către

APLP nr. 50/142.

S-a constatat existența superficiei APLP nr. 50/142 în formă de construcție al

sistemului central de încălzire pe o suprafață locativă a bunului imobil ce aparține

lui Borțoi Tudor.

S-a constatat faptul grevării cu servitute a suprafeței locative a bunului imobil

de către APLP nr. 50/142.

S-a obligat superficiarul APLP nr. 50/142 la plata unei redevențe sub formă

de rată lunară, sumă egală cu chiria lunară stabilită pe piață – 3 000 lei, începând

cu data de 01 august 2015 până la pronunțarea hotărârii – 12 decembrie 2016.

S-a încasat de la APLP nr. 50/142 în beneficiul lui Borțoi Tudor suma de 400

lei cu titlu de taxă de stat.

Prin încheierea executorului judecătoresc din 22 decembrie 2017, în temeiul

documentului executoriu nr. 2-225/2016 din 12 decembrie 2016, eliberat de

Judecătoria Chișinău, sediul Centru la 18 octombrie 2017, la cererea creditorului, a

fost intentată procedura de executare nr. 065-552/2017 în privința debitorului

APLP nr. 50/142, stabilindu-se termenul pentru procedura de conciliere.

La fel, instanța de fond a constatat că potrivit procesului-verbal privind

concilierea părților, la data stabilită pentru concilierea părților, nu s-a prezentat nici

creditorul și nici debitorul, părțile fiind înștiințate legal.

Ulterior, prin încheierea executorului judecătoresc Boțan George nr. 065-

552/2017 din 15 ianuarie 2018, au fost aplicate măsurile de asigurare a executării

documentului executoriu în conformitate cu art. 63 din Codul de executare și s-a

dispus continuarea procedurii de executare silită a documentului executoriu.

Urmare a acțiunilor întreprinse în cadrul procedurii de executare s-a stabilit,

că debitorul APLP nr. 50/142 nu dispune de bunuri mobile și imobile, nu figurează

în calitate de asociat la societățile comerciale, la întreprinderile înregistrate în

Registrul de stat.

2

La fel, executorul a stabilit, că APLP nr. 50/142 deține cont bancar la

BC „Moldindconbank” SA, soldul mijloacelor bănești constituind suma de 2,31 lei,

iar pe numele debitorului a fost depistat bunul imobil în gestiune economică.

Astfel instanța de judecată a concluzionat că în cadrul procedurii de executare

a fost constatat cert, că debitorul nu deține bunuri mobile și imobile care ar putea fi

urmărite și nici mijloace bănești în conturile bancare, fapt confirmat prin

răspunsurile instituțiilor bancare, Serviciului Fiscal de Stat și Agenției Servicii

Publice.

Mai mult ca atât, în urma măsurilor întreprinse de executorul judecătoresc,

pentru executarea documentului executoriu, prin procesul verbal nr. 065-552/2017

din 20 decembrie 2018, s-a stabilit imposibilitatea executării documentului

executoriu, iar prin încheierea nr. 065-552/2017 din aceeași dată, executorul

judecătoresc Boțan George a dispus restituirea fără executare a documentului

executoriu nr. 2-225/2016 din 12 decembrie 2016 emis de Judecătoria Chișinău,

sediul Centru.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2020, s-a respins apelul

declarat de Borțoi Tudor și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 11 octombrie 2019.

La 02 iunie 2020, Borțoi Tudor a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești

cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.

Recurentul Borțoi Tudor, în motivarea recursului a menționat că la

examinarea cauzei au fost aplicate eronat normele de drept material și procedural.

Astfel recurentul a invocat că la examinarea cauzei nu a fost antrenat în

proces debitorul procedurii de executare.

Referitor la încălcarea normelor de drept procedural, recurentul a reiterat că

acestea au fost încălcate prin constatarea de către instanțele de judecată a

comportamentului executorului judecătoresc în procedura de executare ca fiind una

conformă cu legislația și cu diligența necesară în vederea executării documentului

executoriu.

Or, poziția pasivă a executorului judecătoresc este confirmată prin faptul că în

procedura de executare ultimul a prezentat date privind patrimoniul și activitatea

debitorului, care se contrazic cu actele oficiale ale debitorului.

La 14 iulie 2020, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului, fiind recepționat de către Ministerul Justiției la data de 20 iulie 2020

(f.d. 134), iar plicul expediat în adresa executorului judecătoresc a fost restituit în

adresa instanței de recurs cu mențiunea ”plecat” (f.d. 135-136).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 05 martie

2020, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

3

Recursul a fost declarat la 02 iunie 2020, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

4

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Borțoi Tudor, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Borțoi Tudor.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

5