2ra-1416/20 — incasarea penalitatilor, dobinzilor de intirziere, repararea prejudiciului moral

2ra-1416/20 — incasarea penalitatilor, dobinzilor de intirziere, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

dosarul nr. 2ra-1416/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (D. Sîrbu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, V. Clima, Gr. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Țîpa Pavel,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Țîpa Pavel

împotriva Băncii Comerciale „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acțiuni,

intervenient accesoriu Serviciul Prevenire și Combatere a Spălării Banilor cu privire

la încasarea penalităților, dobânzilor de întârziere și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 20 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Țîpa Pavel și a fost menținută hotărârea din 30 septembrie

2019 a judecătoriei Chișinău, sediul Centru

c o n s t a t ă

La data de 05 decembrie 2018 Țîpa Pavel a depus cerere de chemare în

judecată împotriva BC „Banca de Finanțe și Comerț” SA cu privire la încasarea

penalităților, dobânzilor de întârziere și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că este titularul a două conturilor

bancare create în cadrul proiectului salarial al SRL „CSV Benefit Exchange”,

deschise în evidențele BC „Banca de Finanțe și Comerț” SA.

A menționat reclamantul că în temeiul contractului de credit nr. 01-5313-2

din 09 noiembrie 2016, BC „Banca de Finanțe și Comerț” SA a acordat lui Țîpa

Pavel un credit în sumă de 80 000 lei, pe un termen de până la 09 noiembrie 2018.

În virtutea acestor relații contractuale, Țîpa Pavel are calitate de consumator în

sensul Legii privind protecția consumatorilor.

La 06 martie 2018, în temeiul unui contract de împrumut, din contul bancar al

SRL „Orca Consulting” deschis în evidențele pârâtului, în contul de card al

reclamantului a fost transferată suma de 370 000 de lei.

La 06 martie 2018, ora 09:24, după înregistrarea în creditul contului de card a

sumei de 370 000 de lei, Banca a efectuat operațiunea de retragere a comisionului

bancar de 1 110 de lei. Ulterior, începând cu data de 06 martie 2018, ora 14:27,

careva operațiuni în contul de card, reclamantul nu le-a putut efectua.

A invocat reclamantul că în legătură cu acest fapt, la 06 martie 2018 a depus

cerere în adresa Băncii prin care a solicitat oferirea explicațiilor pe faptul blocării

mijloacelor bănești în contul de card.

La data de 14 martie 2018 în contul de card al său a fost transferată suma în

mărime de 15 926,72 de lei cu titlu de salariu.

Prin răspunsul din 16 martie 2018, Banca l-a informat că a procedat în

conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. (2) din Legea cu privire la prevenirea și

combaterea spălării banilor și finanțării terorismului.

Ulterior, prin răspunsul din 08 mai 2018, Banca l-a informat că conturile sale,

inclusiv contul de card destinat primirii salariului, au fost blocate la 06 martie 2018,

fiindu-i eliberată și o copie a deciziei nr. 13/9-192 din 16 martie 2018 a Serviciului

prevenirea și combaterea spălării banilor, cu privire la sistarea pe un termen de 30

de zile lucrătoare a operațiunilor din conturile bancare ale lui Țîpa Pavel.

Invoca reclamantul că conturile bancare au devenit operabile la data de

02.05.2018.

La fel, reclamantul a invocat că conform răspunsului din 08.05.2018, Banca

i-a calculat, în baza contractului de credit, următoarele datorii: datoria la credit

7 184,73 de lei, dobânda restantă 617,64 de lei, penalitate pentru credit 513,85 de

lei, penalitate pentru dobânda 500de lei.

Reclamantul considera că prin acțiunile sale ilegale, Banca i-a lezat drepturile

și interesele legitime în calitate de consumator al serviciilor prestate de Bancă, și ca

rezultat i-a cauzat prejudicii de ordin material și moral. În acest sens, reclamantul a

indicat că Banca a încălcat prevederile art. 33 alin. (2) din Legea cu privire la

prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, și anume, în

partea ce ține de informarea imediată a Serviciului prevenirea și combaterea spălării

banilor, dar nu mai târziu de 24 ore de la momentul abținerii de la executarea

activităților și tranzacțiilor mijloacelor financiare de pe conturile sale, despre

suspiciunile sale pertinente care pot indica la acțiuni de spălare a banilor, infracțiuni

asociate acestora, acțiuni de finanțare a terorismului sau a proliferării armelor de

distrugere în masă, în curs de pregătire, de tentativă, de realizare ori deja realizate.

Or, potrivit normei legale enunțate, entitățile raportoare, printre care se include și

Banca, se abțin de la executarea activităților și tranzacțiilor cu bunuri, inclusiv

mijloace financiare, pentru un termen de până la 5 zile lucrătoare, în cazul

circumstanțelor descrise anterior și sunt obligate să înștiințeze autoritatea nu mai

târziu de 24 ore din momentul abținerii.

În speță, transferul sumei de 370 000 lei pe contul de card al lui Țîpa Pavel, a

avut loc la data de 06 martie 2018, iar Banca a informat Serviciul prevenirea și

combaterea spălării banilor despre suspiciunile sale pertinente abia la 15 martie

2018, încălcând grav prevederile art. 33 alin. (2) al Legii nr. 308/2017, așa cum,

operațiunea de blocare a conturilor a avut loc încă la data de 06 martie 2018, iar

autoritatea competentă a emis decizia privind sistarea pe un termen de 30 zile

lucrătoare a operațiunilor la cont, abia la 16 martie 2018. Astfel, reclamantul a

susținut că Banca și-a depășit atribuțiile și a acționat cu rea-credință, contrar

prevederilor legale, în momentul în care a omis să informeze Serviciul prevenirea și

combaterea spălării banilor despre operațiunile financiare suspecte, într-un termen

de 24 ore de la apariția suspiciunilor, dar în același timp, blocând operațiunile de pe

conturile bancare ale reclamantului, în afara termenului de 5 zile de la

tranzacționare, fără de o decizie emisă de Serviciul prevenirea și combaterea

2

spălării banilor sau altă autoritate competentă în acest sens, poate fi asociată cu o

acțiune ilegală de sechestrare a bunurilor străine.

Mai mult, în pofida suspiciunilor sale, pe care le-a raportat vădit întârziat

Serviciului prevenirea și combaterea spălării banilor, în ce privește tranzacțiile

bancare de pe conturile reclamantului, Banca și-a permis să efectueze operațiuni cu

contul de card și să retragă de pe rol suma de 1110 lei în calitate de comision

bancar, pentru tranzacția care a trezit suspiciunea Băncii, fapt ce denotă o

neconcordanță între aprecierea Băncii în partea ce ține de suspectarea tranzacției

financiare ca fiind una dubioasă, cu ulterioara blocare a operațiunilor bancare, și

acțiunea de retragere a sumelor bănești de pe același cont, a căror proveniențe se

suspectă a fi ilegale.

O altă încălcare admisă de Bancă, în opinia reclamantului, o constituie și

faptul că în circumstanțele în care operațiunile pe conturile bancare au fost blocate

neîntemeiat, dânsul a fost în imposibilitatea de a-și onora în termenii stabiliți

obligațiunile contractuale stabilite în contractul de credit, iar ca rezultat Banca i-a

aplicat penalități pentru neonorarea în termen a obligațiilor de plată a creditului și a

dobânzii, iar ratele creditului și a dobânzii au fost înregistrate ca restante. S-a

indicat că, deși pentru Bancă doar suma de 370 000 lei a fost suspectă, aceasta cu

rea-credință nu a debitat contul de card și nu a achitat plăți scadente conform

contractului de credit din contul mijloacelor bănești obținute de reclamant cu titlu

de salariu. Astfel, trecerea ratelor de credit și a dobânzii în statut de restanțe și

calcularea penalităților nu se datorează vinovăției reclamantului și urmează a fi

restituite lui.

A mai indicat reclamantul că având în vedere că este consumator al

serviciilor bancare prestate de BC „Banca de Finanțe și Comerț” SA, ultima, pentru

blocarea neîntemeiată în contul bancar de card a sumei de 15 926,72 lei parveniți la

data de 14 martie 2018, în calitate de salariu până la deblocarea conturilor bancare,

urmează să-i achite o penalitate de 5 % zilnic din suma blocată neîntemeiat, ce

constituie 38 224,13 lei (conform formulei de calcul: 15926,72 x 5% x 48 zile).

Invoca reclamantul că pentru blocarea neîntemeiată în contul bancar de card a

mijloacelor bănești cu încălcarea termenului de maxim 5 zile lucrătoare, pe perioada

celei de a șasea zi lucrătoare, Banca urmează, prin prisma art. 27 alin. (1) din Legea

privind protecția consumatorilor, să achite o penalitate de 5 % din suma de bani

blocată neîntemeiat. Astfel penalitatea pentru blocarea neîntemeiată a sumei de

370 000 de lei (conform art. 32 din Legea privind protecția consumatorului) pentru

perioada de 06-16 martie 2018 constituie suma de 185000 (conform formulei de

calcul – 370 000 MDL x 5% x 10 zile).

A relatat reclamantul că Banca urmează să achite dobânda de întârziere în

mărime de 1165,75 de lei aplicată la suma de 370 000 de lei pentru perioada de

06.03.2018-16.03.2018, conform prevederilor art. 585, 619 Cod civil, conform

formulei (370 000 x (6,5% rata de bază BNM + 5%) / 356 zile x 10 zile).

A mai invocat reclamantul că Banca urmează să achite dobânda de întârziere

în mărime de 240,86 de lei aplicată la suma de 15 926,72 de lei pentru perioada de

14.03.2018-02.05.2018, conform prevederilor art. 585, 619 Cod civil, conform

formulei (15 926,72 x (6,5% rata de bază BNM + 5%) /365 x 48 zile).

3

La fel, reclamantul a susținut că Banca urmează să rectifice informația despre

admiterea restanțelor și calcularea penalităților aferente contractului de credit nr.

01-5313-2 din 09 noiembrie 2016 pentru lunile aprilie și martie 2018, precum și să

transmită către toate birourile istoriilor de credit cu care Banca Comercială „Banca

de Finanțe și Comerț” și-a dat acordul pentru transmiterea datelor, a informației

corectate în vederea excluderii în istoria creditară a reclamantului a informației

despre admiterea restanțelor și calcularea penalităților aferente contractului de credit

nr. 01-5313-2 din 09 noiembrie 2016 pentru lunile aprilie și martie 2018.

A solicitat reclamantul încasarea din contul pârâtului „Banca de Finanțe și

Comerț” SA în beneficiul său a penalității în mărime de 38 224,13 lei și 185 000 de

lei, dobânzii de întârziere în mărime de 1 165,75 de lei și 240,86 de lei, restituirea

sumelor în mărime de 513,85 de lei – penalitate pentru credit și 500de lei –

penalitate pentru dobândă; încasarea prejudiciului moral cauzat reclamantului în

sumă de 50 000 de lei; obligarea pârâtului să excludă din evidențele sale a

informației despre admiterea de către Țîpa Pavel a restanțelor și calcularea

penalităților aferente contractului de credit nr. 01-5313-2 din 09.11.2016 pentru

lunile aprilie și martie 2018; obligarea pârâtului să transmită către toate birourile

istoriilor de credit cu care pârâtului a încheiat contracte, iar reclamantul și-a dat

acordul pentru transmiterea datelor, a informației corectate în vederea excluderii în

istoria creditară a reclamantului Țîpa Pavel a informației despre admiterea

restanțelor și calcularea penalităților aferente contractului de credit nr. 01-5313-2

din 09.11.2016 pentru lunile aprilie și martie 2018 (f.d. 1-5).

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 25

februarie 2019, s-a dispus atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu a

Serviciului Prevenire și Combaterea Spălării Banilor

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 30 septembrie 2019,

cererea de chemare în judecată înaintată de Țîpa Pavel a fost respinsă ca

neîntemeiată.

La data de 29 octombrie 2019 Țîpa Pavel a contestat cu apel hotărârea

Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 30 septembrie 2019, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie admisă.

Prin decizia din 20 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Țîpa Pavel și a fost menținută hotărârea din 30 septembrie 2019 a

judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Raportând prevederile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 308/2017 cu privire la

prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, la circumstanțele

speței, Colegiul instanței de apel a conchis că prima instanță corect a stabilit că în

acțiunile BC „Banca de Finanțe și Comerț” SA nu s-au constatat derogări de la

prevederile art. 33 alin. (2) al Legii nr. 308/2017, or, materialele cauzei denotă că

intimata s-a abținut de la executarea activităților și tranzacțiilor cu mijloacele

financiare ale reclamantului la 06 martie 2018 și a notificat Serviciul Prevenirea și

Combaterea Spălării Banilor la 07 martie 2018, respectând procedura stabilită de

legislația în vigoare.

4

Colegiul a constatat că acțiunile intimatei se încadrează în prevederile art. 33

alin. (2) din Legea cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și

finanțării terorismului, nefiind stabilită încălcarea termenului de 5 zile lucrătoare,

deoarece cu toate că conturile apelantului au fost blocate la 06 martie 2018,

termenul de 5 zile lucrătoare, prin prisma art. 261 alin. (1) Cod civil, a început să

curgă la 07 martie 2018.

La 22 august 2020 Țîpa Pavel a declarat recurs împotriva deciziei din 20 mai

2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, precum și interpretarea eronată a normelor de drept material.

De asemenea instanța de apel a dat o apreciere unilaterală probelor administrate,

astfel concluziile expuse în deciziei sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel a expediat în adresa recurentului copia

deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada recepționării

acesteia, din care considerente recursul declarat la data de 22 august 2020 se

consideră a fi depus în termen. Prin referință intimatul BC „Banca de Finanțe și

Comerț” SA a solicitat de a considera recursul inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de Țîpa Pavel, în raport cu

materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Țîpa Pavel nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

5

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Țîpa Pavel.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Țîpa Pavel se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6