2ra-1364/18 — decaderea din drepturile parintesti

Dosarul nr. 2ra-1364/18

Prima instanță: Judecătoria Anenii Noi, sediul Central (jud: A. Mocanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Secrieru, A. Danilov, I. Cimpoi)

Î N C H E I E R E

11 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Daniela Toma,

reprezentată de avocatul Cristina Oglinda,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Daniela Toma

împotriva lui Ghenadie Vasilița, intervenient accesoriu Direcția asistență socială,

tineret și protecția a familiei Anenii Noi cu privire la decăderea din drepturile

părintești,

împotriva deciziei din 3 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de Ghenadie Vasilița, s-a casat hotărârea din 26 ianuarie 2018

a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central și s-a emis o nouă hotărâre de respingere a

acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 6 septembrie 2017 Daniela Toma a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ghenadie Vasilița cu privire la decăderea din drepturile părintești.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 16 septembrie 2001, a înregistrat

căsătoria cu pârâtul la Primăria s. Mereni, r-nul Anenii Noi. Din căsătorie au un copil

minor, XXXX, născut la XXXX.

A menționat că în anul 2003, pârâtul a întrerupt orice relație cu ea, iar la

începutul anului 2005 până la desfacerea căsătoriei, el avea deja relații conjugale cu

o altă femeie, întemeindu-și o nouă familie, fapt pentru care a solicitat desfacerea

căsătoriei.

Prin hotărârea din 12 martie 2007 a Judecătoriei Anenii Noi căsătoria între ea

și pârât a fost desfăcută și a fost stabilit domiciliul copilului minor cu mama.

Reclamanta a afirmat că în legătură cu faptul că în această perioadă, pârâtul nu

participa în nici un mod la educația copilului minor, dânsa s-a adresat în instanța de

judecată, solicitând încasarea de la pârât a pensiei de întreținere a copilului minor.

Daniela Toma a relevat că pârâtul a fost obligat la plata pensiei de întreținere

în mărime de ¼ din salariu și alte venituri lunare, începând cu 16 februarie 2007

până la atingerea majoratului de către copil.

1

A comunicat că potrivit datelor prezentate de către executorul judecătoresc,

Anatolie Mațarin și, anume, conform încheierii privind stabilirea restanței la pensia

de întreținere nr. 036p/a-248r/2013 din 20 septembrie 2013, restanța la plata pensiei

de întreținere, ce urmează a fi încasată de la Ghenadie Vasilița constituia 5 687,40

de lei; conform încheierii nr. 036p/a-111r/2015 din 27 iulie 2015, restanța la plata

pensiei de întreținere pentru 19 luni și 27 zile constituia suma de 20 446,40 de lei;

conform încheierii privind stabilirea restanței la pensia de întreținere nr. 036p/a-

111r/2015 din 4 august 2016, restanța la plata pensiei de întreținere pentru 2 ani 11

luni și 6 zile constituia suma de 35 642,06 lei; conform încheierii privind stabilirea

restanței la pensia de întreținere nr. 036p/a-111r/2015 din 11 august 2016, corectată

prin încheierea nr. 036p/a-111r/2015 din 14 august 2017, restanța la plata pensiei de

întreținere pentru 3 ani 11 luni și 3 zile constituia suma de 51 178,39 de lei.

A invocat că potrivit art. 67 lit. a) din Codul familiei, părinții pot fi decăzuți din

drepturile părintești dacă se eschivează de la exercitarea obligațiilor părintești,

inclusiv de la plata pensiei de întreținere.

Reclamanta a solicitat decăderea pârâtului din drepturile părintești în privința

copilului minor, XXXX, născut la XXXX și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 26 ianuarie 2018 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central,

acțiunea depusă de Daniela Toma a fost admisă. A fost decăzut din drepturile

părintești Ghenadie Vasilița în privința minorului XXXX, născut la XXXX. S-a

încasat de la Vasilița Ghenadie în beneficiul Danielei Toma suma de 100 de lei cu

titlu de taxă de stat achitată de reclamantă și suma de 8 397 de lei cu titlu de cheltuieli

de asistență juridică, în total suma de 8 497 de lei.

Prin decizia din 3 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Ghenadie Vasilița, casată hotărârea din 26 ianuarie 2018 a Judecătoriei

Anenii Noi, sediul Central și a fost emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea Danielei

Toma a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că potrivit art. 67 lit. a) din

Codul familiei, părinții pot fi decăzuți din drepturile părintești dacă se eschivează de

la exercitarea obligațiilor părintești, inclusiv de la plata pensiei de întreținere.

Din conținutul normei de drept enunțate rezultă că decăderea din drepturile

părintești este o sancțiune, care poate fi aplicată față de părinții, care din culpă gravă

nu-și îndeplinesc obligațiunile față de copil, inclusiv, se eschivează de la plata

pensiei de întreținere.

Neexercitarea corespunzătoare a drepturilor părintești trebuie să aibă o anumită

gravitate pentru a atrage sancțiunea decăderii, astfel că nu orice atitudine sau

comportament necorespunzător al părinților conduce la decăderea din drepturile

părintești.

Conform art. 3 alin. (1) din Convenția ONU cu privire la protecția drepturilor

copilului din 20 noiembrie 1989, la care Republica Moldova a devenit parte în urma

adoptării Hotărârii Parlamentului RM nr. 408 din 12 decembrie 1990, în toate

deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituții publice sau private de

ocrotiri sociale, de către tribunale, autorități administrative sau de organe legislative,

interesele superioare ale copilului trebuie sa fie luate în considerare cu prioritate.

În acest sens, instanța de apel a menționat că interesul copilului trebuie să

primeze față de orice alte considerente, motiv pentru care numai un comportament

2

părintesc nedemn poate priva persoana, în interesul superior al copilului, de

drepturile sale părintești (hotărârea CEDO din 28 septembrie 2004, cauza Sabou și

Pîrcălob contra României).

Din materialele dosarului rezultă că reclamanta Daniela Toma nu a prezentat

probe pertinente și veridice, ce ar confirma că pârâtul Ghenadie Vasilița se

eschivează cu rea-credință de la exercitarea obligațiilor părintești, inclusiv de la plata

pensiei de întreținere. Or, din plângerea depusă la Inspectoratul de poliție Anenii

Noi la 27 noiembrie 2017 rezultă că Ghenadie Vasilița a transmis Danielei Toma

suma de 7 300 de euro în contul stingerii restanței la pensia de întreținere a copilului

minor (f. d. 69, 70).

Conform art. 16 și 17 din Legea privind drepturile copilului nr. 338 din 15

decembrie 1994, fiecare copil are dreptul să locuiască în familie, să-și cunoască

părinții, să beneficieze de grija lor, să coabiteze cu aceștia, cu excepția cazurilor în

care despărțirea de un părinte sau de ambii părinți este necesară în interesul copilului.

Copilul separat de un părinte sau de ambii părinți, care locuiește în Republica

Moldova sau în orice altă țară, are dreptul să întrețină relații personale și contacte

directe regulate cu cei doi părinți ai săi, dacă aceasta nu contravine intereselor lui.

La 10 mai 2018 Daniela Toma, reprezentată de avocatul Cristina Oglinda a

declarat recurs împotriva deciziei din 3 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a interpretat în mod eronat

legea și a apreciat în mod arbitrar probele, ori temeiul art. 67 lit. a) Codul familiei

prevede că părinții pot fi decăzuți din drepturile părintești dacă se eschivează de la

exercitarea obligațiilor părintești, inclusiv de la plata pensiei de întreținere.

A susținut că restanța documentară în sumă de 51 178,39 de lei acumulată în 3

ani 11 luni reprezintă o perioadă mare și un manifest al neexercitării obligațiilor

părintești, ajutor material de care copilul minor are nevoie, aflându-se la studii peste

hotare.

A remarcat că pentru decăderea din drepturile părintești pe motivul eschivării

de la plata pensiei de întreținere este necesară existența unor probe concludente și

pertinente, care ar demonstra cu certitudine că, părintele (părinții) se eschivează cu

rea credință, inclusiv cu viclenie, de la plata pensiei de întreținere.

A afirmat că pe parcursul examinării cauzei, pârâtul nu a demonstrat faptul că

restanța în cauză s-a format din imposibilitatea de plată, ci în mod intenționat și cu

viclenie a depus la 27 noiembrie 2017 la Inspectoratul de Poliție Anenii Noi o

plângere neînsoțită de niciun act probatoriu, ce se referă la atragerea la răspundere

penală a mamei minorului, Daniela Toma pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 190 Cod penal, pe motiv că acesta ar fi transmis recurentei suma de 7 500 de

euro în contul achitării pensiei de întreținere.

A menționat că începând cu 29 decembrie 2016 minorului XXXX i se

îngrădește dreptul la libera circulație și dreptul la învățătură, acesta fiind în

imposibilitate de a trece frontiera statului francez, în care domiciliază la moment cu

mama sa, Daniela Toma, ori actele de identitate de tip românesc i-au expirat. De

nenumărate ori au solicitat tatălui Ghenadie Vasilița să ofere acordul pentru

reperfectarea actelor de tip românesc, care îi permit șederea pe teritoriul Franței, însă

pârâtul refuză.

3

A invocat că instanța de apel a omis să identifice interesul superior al copilului,

or, acesta încă de la 14 ani este privat de dreptul la libera circulație și de dreptul de

a avea studii în instituțiile de învățământ din Uniunea Europeană.

Recurenta Daniela Toma a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

contestate cu remiterea cauzei la rejudecare.

La 4 iunie 2018 Daniela Toma, reprezentată de avocatul Cristina Oglinda a

declarat recurs suplimentar împotriva deciziei din 3 aprilie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, în care a reiterat aceleași temeiuri de fapt și de drept.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 3 aprilie 2018,

reprezentantul recurentei, avocatul Cristina Oglinda recepționat-o la 3 mai 2018 (f.

d. 134).

Astfel, recursul declarat la 10 mai 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Daniela Toma, reprezentată

de avocatul Cristina Oglinda, în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu prevederile art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Daniela Toma,

reprezentată de avocatul Cristina Oglinda nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

4

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Daniela Toma, reprezentată de

avocatul Cristina Oglinda.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Daniela Toma, reprezentată de avocatul Cristina

Oglinda, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

5