2ra-141/23 — desfacerea căsătoriei, încasarea pensiei de întretinere a sotului inapt de muncă

Dosarul nr. 2ra-141/23

2-21086359-01-2ra-26012023

Prima instanță - (Judecătoria Orhei, sediul Telenești) jud. L. Iarmaliuc

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud. N. Budăi, D. Băbălău, I. Dutca

ÎNCHEIERE

15 martie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Miroslav Cauș în

numele și interesele Marianei Petica,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mariana Petica

împotriva lui Ghenadie Petica cu privire la desfacerea căsătoriei

și acțiunea reconvențională depusă de Ghenadie Petica împotriva Marianei

Petica cu privire la încasarea pensiei de întreținere a soțului inapt în muncă,

împotriva deciziei din 27 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 9 iunie 2021, Mariana Petica a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ghenadie Petica, solicitând desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâtul

Ghenadie Petica la data de 14 februarie 1998, la Primăria Sărătenii Vechi.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că la 14 februarie 1998 a înregistrat

căsătoria cu pârâtul Petica Ghenadie. Din relația de căsătorie, s-au născut doi copii.

A invocat că viața de familie nu a reușit și odată cu trecerea timpului au

început neînțelegerile, frecvent apar certuri, situație care s-a reflectat negativ

asupra educației copilului, iar încercările de a păstra familia nu s-au soldat cu

succes.

A susținut că incompatibilitatea caracterelor și viziunile contrare asupra

modului și principiilor de conviețuire i-au condus la convingerea fermă privind

imposibilitatea păstrării familiei.

La 18 iunie 2021, Ghenadie Petica a depus acțiune reconvențională împotriva

Marianei Petica privind încasarea pensiei de întreținere, în mărime de 2 000 lei

lunar, întemeindu-și pretențiile conform dispozițiilor art.83 din Codul familiei.

În motivarea acțiunii reconvenționale, Ghenadie Petica a indicat că în anul

2016 sa îmbolnăvit și a fost încadrat în grad de dizabilitate „accentuat”.

A menționat că a fost încadrat în grad de dizabilitate în timpul căsătoriei,

motiv din care, cere încasarea pensiei pentru întreținerea sa de la Mariana Petica, în

mărime fixă de 2 000 lei lunar.

1

Prin hotărârea din 13 aprilie 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, s-a

admis cererea de chemare în judecată înaintată de Mariana Petica împotriva lui

Ghenadie Petica cu privire la desfacerea căsătoriei.

S-a desfăcut căsătoria încheiată între Mariana Petica și Ghenadie Petica,

înregistrată la data de 14 februarie 1998, de către Primăria Sărătenii Vechi raionul

Telenești, actul de căsătorie nr.2.

S-a încasat de la Mariana Petica, taxa de stat pentru înregistrarea desfacerii

căsătoriei în beneficiul statului, în mărime de 1 000 % din unitatea convențională.

S-a admis parțial acțiunea reconvențională înaintată de Ghenadie Petica

împotriva Marianei Petica cu privire la încasarea pensiei de întreținere în sumă

bănească fixă.

S-a încasat de la Mariana Petica în beneficiul lui Ghenadie Petica, 1 000 lei cu

titlu de pensie de întreținere, începând cu data de 9 iunie 2021.

S-a încasat de la Mariana Petica în beneficiul Statului, taxa de stat în sumă de

360 lei.

La 15 aprilie 2022, Mariana Petica a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând casarea acesteia în partea prin care s-a admis acțiunea

reconvențională, cu emiterea în această parte a unei hotărâri noi, prin acre acțiunea

reconvențională să fie respinsă integral ca neîntemeiată.

Prin decizia din 27 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Mariana Petica și s-a menținut hotărârea din 13 aprilie 2022 a

Judecătoriei Orhei, sediul Telenești.

În motivarea deciziei emise, Colegiul instanței de apel a conchis că prima

instanță a determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin,

probelor prezentate li s-a dat apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele,

iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și

intereselor legale a participanților la proces.

În context, instanța de apel a reținut că prima instanță corect a dispus

încasarea din contul Marianei Petica în beneficiul lui Ghenadie Petica a pensiei de

întreținere în cuantum de 1 000 lei lunar, fiind determinată prin prisma prevederilor

normelor legale aplicabile la caz, această sumă fiind una suficientă și echitabilă

intereselor legale ale intimatului Petica Ghenadie.

La 3 ianuarie 2023, avocatul Miroslav Cauș, în numele și interesele Marianei

Petica, a declarat recurs împotriva deciziei din 27 octombrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de

apel, casarea parțială a hotărârii primei instanțe, și emiterea în parte casată a unei

hotărâri noi, prin acre acțiunea reconvențională să fie respinsă integral ca

neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată ierarhic inferioare

au dispus încasarea pensiei de întreținere a soțului inapt de muncă, cu interpretarea

eronată a prevederilor art. 82 din Codul familiei.

Consideră că prima instanță și instanța de apel au emis о soluție greșită cu

privire lа admiterea acțiuni reconvenționale.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

2

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că, copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

comunicată recurentei la 19 decembrie 2022, prin intermediul poștei electronice

(f.d.117). Din acest motiv, Colegiul consideră că recursul depus la 3 ianuarie 2023,

este declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Copia cererii de recurs a fost expediată intimatului la 26 ianuarie 2023. Însă

până la data examinării admisibilității recursului declarat, referință nu a fost

depusă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

3

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

avocatul Miroslav Cauș în numele și interesele Marianei Petica, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Miroslav Cauș în numele

și interesele Marianei Petica.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Galina Stratulat

4