2ra-1358/18 — repararea prejudiciului material și moral

Dosarul nr. 2ra-1358/18

Instanța de fond: Judecătoria Cimișlia – S. Aramă

Instanța de apel: CA Cahul – V. Movilă, E. Dvurecenschii, N. Veleva

ÎNCHEIERE

11 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către procurorul în

Procuratura raionului Cimișlia în interesele Larisei Gaibu și de către Larisa Gaibu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către procurorul

în Procuratura Cimișlia în interesele Larisei Gaibu împotriva Irinei Carauș privind

repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din data de 22 martie 2018 a Curții de Apel Cahul, prin

care s-a admis apelul declarat de Irina Carauș, s-a casat hotărârea Judecătoriei

Cimișlia din data de 15 decembrie 2016 cu emiterea unei noi hotărâri privind

admiterea parțială a acțiunii,

constată:

La 22 februarie 2016 procurorul în Procuratura raionului Cimișlia a depus

cerere de chemare în judecată în interesele Larisei Gaibu împotriva Irinei Carauș,

prin care a solicitat încasarea prejudiciului material în mărime de 5 915 lei în

calitate de compensare a cheltuielilor pentru tratament, suferite în rezultatul

leziunilor corporale cauzate pe data de 15 iulie 2015 și valoarea pandantivului de

aur, pierdut în urma acțiunilor huliganice, precum și prejudiciului moral în mărime

de 5 000 lei.( f.d. 4)

În motivarea acțiunii procurorul raionului Cimișlia a menționat că pensionara

Larisa Gaibu s-a adresat în Procuratura raionului Cimișlia cu cerere privind

apărarea drepturilor acesteia în sensul recuperării prejudiciului material și moral,

cauzat în urma acțiunilor huliganice comise de către Irina Carauș la data de 15 iulie

2015.

Verificând temeinicia argumentelor invocate de către Larisa Gaibu,

procurorul a stabilit că la data de 22 iulie 2015 a fost întocmit procesul-verbal cu

privire la contravenție în privința Irinei Carauș, pentru săvârșirea contravenției,

prevăzute de art. 78, alin. (2) Cod contravențional.

În baza procesului – verbal s-a stabilit că pe data de 15 iulie 2015 Irina Carauș

a îmbrâncit-o și a lovit-o pe Larisa Gaibu, cauzându-i dureri fizice.

1

Larisa Gaibu a indicat că, după ce a fost agresată de Irina Carauș, a urmat un

tratament medical ambulatoriu, suportând cheltuieli materiale. Mai mult ca atât,

reclamanta a indicat că fiind agresată de pârâtă, ultima a apucat-o de gât,

zmulgându-i lănțișorul de aur.

De asemenea, a mai menționat că în rezultatul comiterii în privința

reclamantei a acțiunilor huliganice de către Irina Carauș i-au fost provocate

suferințe morale, exprimate prin sentimentul de neliniște, fiind umilită, înjosită,

aflându-se la o vârstă înaintată, i-a fost cauzat un stres psihologic enorm.

Prin hotărârea Judecătoriei Cimișlia din data de 15 decembrie 2016 s-a admis

cererea de chemare în judecată înaintată de procurorul în Procuratura r-l Cimișlia

în interesele Larisei Gaibu, s-a încasat de la Irina Carauș în beneficiul Larisei

Gaibu suma de 1 000 lei cu titlul de compensare a cheltuielilor pentru tratament și

suma de 10 000 lei în calitate de compensare a prejudiciului moral. (f.d.56, f.d.63-

64)

Curtea de Apel Cahul prin decizia din data de 22 martie 2018 a admis apelul

declarat de către Irina Carauș, a casat hotărârea Judecătoriei Cimișlia din data de

15 decembrie 2016, a emis o nouă hotărâre prin care a admis parțial acțiunea

depusă de procurorul în Procuratura raionului Cimișlia în interesele Larisei Gaibu,

a încasat de la Irina Carauș în beneficiul Larisei Gaibu prejudiciul moral în mărime

de 2 000 lei, a respins capătul de cerere privind încasarea prejudiciului material, ca

fiind neîntemeiată. ( f.d. 178,179-182)

Împotriva deciziei instanței de apel procurorul în Procuratura raionului

Cimișlia în interesele Larisei Gaibu cât și Larisa Gaibu au declarat recurs, prin care

au solicitat admiterea recursurilor, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea

hotărârii primei instanțe. ( f.d.188-191, 199-200)

În motivarea recursurilor recurenții au indicat că la emiterea deciziei instanța

de apel a încălcat și aplicat eronat normele de drept material și anume nu a fost

aplicată legea care urma să fie aplicată, a interpretat eronat legea. Mai mult,

instanță de apel a încălcat normele de drept procedural, ori a examinat cauza în

lipsa Larisei Gaibu, care nu a fost citată legal pentru ședința când s-a adoptat

decizia.

În conformitate cu art. 434, alin. (1) al Codului de procedură civilă recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Cahul a pronunțat decizia contestată la data de 22 martie

2018, informații privind recepționarea acesteia de către recurentă la materialele

dosarului lipsesc.

Astfel, recursurile declarate la data de 11 mai 2018 și la data de 20 iunie

2018, se consideră a fi depuse în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursurilor în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursurile

declarate de către procurorul în Procuratura r-lui Cimișlia în interesele Larisei

Gaibu și de către Larisa Gaibu, sunt inadmisibile din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recursurile completul Colegiului

atestă, că recurenții indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța

2

de apel a apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot

fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea

probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recursuri nu

pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură

civilă părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul

în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în

recursurile declarate asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursurile în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele

de judecată, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă recurenții și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate inadmisibile.

3

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), art.

440, alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile, declarate de către procurorul în Procuratura raionului Cimișlia în

interesele Larisei Gaibu și de către Larisa Gaibu, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

4